Kevin Brooks – Lucas. carte PDF📚 descarcă top romane de aventură fantasy PDF 📖
- AUTOR: Kevin Brooks
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 215
- LIMBA: Română
Cărți «Kevin Brooks – Lucas. carte PDF📚 descarcă top romane de aventură fantasy PDF 📖». Rezumatul cărții:
Viata lui Caitlin se schimba din momentul in care il vede pe Lucas traversand strada intr-o zi fierbinte de vara. Este cel mai ciudat si mai frumos baiat pe care l-a vazut vreodata si, cand face cunostinta cu el, lumea ei parca infloreste. Dar, pentru altii, el ajunge repede un motiv de gelozie, prejudecati si ura. Caitlin incearca sa inteleaga nedreptatile care pandesc din toate partile pana cand isi da seama ca trebuie sa actioneze asa cum stie ca e corect.
Fragment:
" Pe Lucas l-am văzut pentru prima dată vara trecută, într-o după-amiază plăcută de la sfârşitul
lui iulie. Desigur că atunci nu ştiam cine era... de fapt, dacă stau să ma gândesc, nu ştiam nici
măcar ce era. Tot ce am putut să văd de pe bancheta din spate a maşinii a fost o făptură
îmbrăcată în verde, mergând de-a lungul digului Stand într-un abur lucitor de căldură; o făptură
neglijentă şi zdrenţuroasă cu un smoc de păr de un blond de culoarea paiului şi cu un fel de a
merge - zâmbesc atunci când îmi aduc aminte - un fel de a merge care împrăştia secrete în
aer.
Ne aflam pe drumul de întoarcere dinspre continent.
Fratele meu Dominic rămăsese în Norfolk cu prietenii încă din luna de dinaintea sfârşitului
primului său an la universitate şi sunase în dimineaţa aceea să ne anunţe că se afla în drum
spre casă. Trenul cu care venea trebuia să sosească la ora cinci şi ne rugase să-l aşteptăm la
gară. De obicei, tatei nu-i place să fie deranjat atunci când scrie (adică, aproape tot timpul) şi
nu-i place nici atunci când trebuie să se ducă oriunde, dar, în ciuda obişnuitelor oftaturi şi
gemete - de ce nu poate lua băiatul un taxi?... ce are afurisitul de autobuz? — din scânteia din
ochii lui mi-am putut da seama că, de fapt, abia aştepta să-l revadă pe Dominic.
Nu era vorba că tata ar fi fost nemulţumit de faptul că-şi petrecea tot timpul său cu mine, dar
cu Dom plecat la universitate cred că simţea că lipsea ceva din viaţa lui. Am şaisprezece ani
(atunci aveam cincisprezece), iar tata patruzeci şi ceva. Sunt vârste dificile — pentru amândoi.
Crescând, trebuind să fiu matură, lucruri de-ale fetelor, de-ale bărbaţilor, fiind nevoiţi să ne
confruntăm cu emoţii pe care nici unul dintre noi nu le înţelege... nu este uşor. Indiferent de cât
de mult ne străduim, nu ne putem oferi întotdeauna unul altuia ceea ce avem nevoie, şi
câteodată ajută să fie cineva la mijloc, cineva spre care să te îndrepţi atunci când lucrurile devin
prea complicate. În afară de asta, Dominic s-a priceput dintotdeauna să fie acel cineva de la
mijloc. "
Fragment:
" Pe Lucas l-am văzut pentru prima dată vara trecută, într-o după-amiază plăcută de la sfârşitul
lui iulie. Desigur că atunci nu ştiam cine era... de fapt, dacă stau să ma gândesc, nu ştiam nici
măcar ce era. Tot ce am putut să văd de pe bancheta din spate a maşinii a fost o făptură
îmbrăcată în verde, mergând de-a lungul digului Stand într-un abur lucitor de căldură; o făptură
neglijentă şi zdrenţuroasă cu un smoc de păr de un blond de culoarea paiului şi cu un fel de a
merge - zâmbesc atunci când îmi aduc aminte - un fel de a merge care împrăştia secrete în
aer.
Ne aflam pe drumul de întoarcere dinspre continent.
Fratele meu Dominic rămăsese în Norfolk cu prietenii încă din luna de dinaintea sfârşitului
primului său an la universitate şi sunase în dimineaţa aceea să ne anunţe că se afla în drum
spre casă. Trenul cu care venea trebuia să sosească la ora cinci şi ne rugase să-l aşteptăm la
gară. De obicei, tatei nu-i place să fie deranjat atunci când scrie (adică, aproape tot timpul) şi
nu-i place nici atunci când trebuie să se ducă oriunde, dar, în ciuda obişnuitelor oftaturi şi
gemete - de ce nu poate lua băiatul un taxi?... ce are afurisitul de autobuz? — din scânteia din
ochii lui mi-am putut da seama că, de fapt, abia aştepta să-l revadă pe Dominic.
Nu era vorba că tata ar fi fost nemulţumit de faptul că-şi petrecea tot timpul său cu mine, dar
cu Dom plecat la universitate cred că simţea că lipsea ceva din viaţa lui. Am şaisprezece ani
(atunci aveam cincisprezece), iar tata patruzeci şi ceva. Sunt vârste dificile — pentru amândoi.
Crescând, trebuind să fiu matură, lucruri de-ale fetelor, de-ale bărbaţilor, fiind nevoiţi să ne
confruntăm cu emoţii pe care nici unul dintre noi nu le înţelege... nu este uşor. Indiferent de cât
de mult ne străduim, nu ne putem oferi întotdeauna unul altuia ceea ce avem nevoie, şi
câteodată ajută să fie cineva la mijloc, cineva spre care să te îndrepţi atunci când lucrurile devin
prea complicate. În afară de asta, Dominic s-a priceput dintotdeauna să fie acel cineva de la
mijloc. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
