N-ai sa mori de Kathrin Schmidt. PDF📚 descarcă top romane de aventură fantasy PDf 📖
- AUTOR: Kathrin Schmidt
- CATEGORIA: Literatura Universală
- NR. DE PAGINI: 332
- LIMBA: Română
Cărți «N-ai sa mori de Kathrin Schmidt. PDF📚 descarcă top romane de aventură fantasy PDf 📖». Rezumatul cărții:
Un anevrism cerebral o cufundă pe Helene Wiesendhal într-o comă din care se trezește pe jumătate paralizată, amnezică și afazică. Silabă cu silabă, cuvânt după cuvânt, frază după frază – toate exersate cu mare efort, cu furie, dezamăgire şi disperare –, mișcare după mișcare, pas cu pas, tresărire după tresărire – toate repetate la nesfârșit, cu încrâncenare, jenă şi lacrimi –, Helene își caută înainte de toate cuvintele rătăcite undeva în necunoscut. Apoi și reface, piesă cu piesă, puzzle-ul vieții, își regăsește lumea interioară, soțul, copiii, iubirile, aventurile, dezamăgirile, gândurile, visurile, cariera de scriitoare, dar și lumea exterioară în care și-a dus viața înainte de accident - Germania de Est de dinainte și scurt după căderea Zidului.
Roman al (re)devenirii, născut din experiența personală a autoarei, N-ai să mori este, de fapt, o evocare a vieții fiecăruia dintre noi, cu tot ceea ce ne mișcă pe fiecare, în singurătatea și unicitatea vieților noastre. Cu întrebările și cu convingerile care ne însoțesc totdeauna. Cu tot ce am strâns în noi, cu tot ce bănuim că am uitat, dar știm că zace undeva în sufletul nostru, cu tot ce sperăm pentru viitor. „Experiența la limita între viață și moarte conduce la o conștiență literară ce generează tonuri nebănuite.” (Die Zeit) „N-ai să mori este romanul unei renașteri, o redescoperire a cuvântului, o poveste de dragoste și cartea unui puzzle de amintiri din istoria recentă a Germaniei. Cel mai bun roman al anului.”
Fragment:
" Un zăngănit. O cuprinde din toate părţile. Când i s-a căsătorit
sora, mama ei a aşezat tacâmurile de argint într-o cratiţă de tablă, pe o
folie de aluminiu. După care a turnat apă fierbinte, în care pusese un
pumn de sare. Tacâmurile, odată curăţate, au fost scoase din cratiţă şi
şterse temeinic: era exact acelaşi zăngănit. Cine se căsătoreşte acum?
încearcă să deschidă ochii. Nu poate. Nu încearcă să facă mai mult.
Ajunge şi atât. Dar poate să audă foarte clar vocea mamei ei. A, deci
chiar e vorba de tacâmuri! Ce tot spune mama ei?
Mâna dreaptă este însă mult mai rece decât cea stângă, spune ea, iar
piciorul drept tot aşa.
De ce are mama o mână dreaptă rece? se întreabă ea. Ii vine să
zâmbească atunci când îşi imaginează că mama ar vrea să vadă care
este temperatura propriilor picioare.
Râde! spune mama ei.
Nu e decât o grimasă.
Să fi spus tatăl ei lucrul ăsta? Da, era evident vocea tatălui ei!
Acum chiar că ar vrea să deschidă ochii! Ce caută ea în bucătăria
părinţilor ei, unde zăngănesc tacâmurile şi se ia temperatura mâinilor
şi picioarelor, şi de ce nu poate să deschidă ochii? "
Roman al (re)devenirii, născut din experiența personală a autoarei, N-ai să mori este, de fapt, o evocare a vieții fiecăruia dintre noi, cu tot ceea ce ne mișcă pe fiecare, în singurătatea și unicitatea vieților noastre. Cu întrebările și cu convingerile care ne însoțesc totdeauna. Cu tot ce am strâns în noi, cu tot ce bănuim că am uitat, dar știm că zace undeva în sufletul nostru, cu tot ce sperăm pentru viitor. „Experiența la limita între viață și moarte conduce la o conștiență literară ce generează tonuri nebănuite.” (Die Zeit) „N-ai să mori este romanul unei renașteri, o redescoperire a cuvântului, o poveste de dragoste și cartea unui puzzle de amintiri din istoria recentă a Germaniei. Cel mai bun roman al anului.”
– (Die Welt) Premiul Cărții Germane 2009
Fragment:
" Un zăngănit. O cuprinde din toate părţile. Când i s-a căsătorit
sora, mama ei a aşezat tacâmurile de argint într-o cratiţă de tablă, pe o
folie de aluminiu. După care a turnat apă fierbinte, în care pusese un
pumn de sare. Tacâmurile, odată curăţate, au fost scoase din cratiţă şi
şterse temeinic: era exact acelaşi zăngănit. Cine se căsătoreşte acum?
încearcă să deschidă ochii. Nu poate. Nu încearcă să facă mai mult.
Ajunge şi atât. Dar poate să audă foarte clar vocea mamei ei. A, deci
chiar e vorba de tacâmuri! Ce tot spune mama ei?
Mâna dreaptă este însă mult mai rece decât cea stângă, spune ea, iar
piciorul drept tot aşa.
De ce are mama o mână dreaptă rece? se întreabă ea. Ii vine să
zâmbească atunci când îşi imaginează că mama ar vrea să vadă care
este temperatura propriilor picioare.
Râde! spune mama ei.
Nu e decât o grimasă.
Să fi spus tatăl ei lucrul ăsta? Da, era evident vocea tatălui ei!
Acum chiar că ar vrea să deschidă ochii! Ce caută ea în bucătăria
părinţilor ei, unde zăngănesc tacâmurile şi se ia temperatura mâinilor
şi picioarelor, şi de ce nu poate să deschidă ochii? "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
