Dorinta Rebela de Julie Garwood, citește online gratis romane de dragoste .pdf📚 citește gratis romane de dragoste .Pdf 📖
- AUTOR: Julie Garwood
- CATEGORIA: Cărți romantice
- NR. DE PAGINI: 226
- LIMBA: Română
Cărți «Dorinta Rebela de Julie Garwood, citește online gratis romane de dragoste .pdf📚 citește gratis romane de dragoste .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Julie Garwood, autoarea romanului Rascumpararea, inclus pe lista de bestseller-uri a ziarului New York Times, urzeste un roman somptuos si uluitor despre mandrie si pasiune, intriga si iubire.
Fragment:
" Anglia, 1788
Voci furioase treziră din somn copilul.
Fetiţa se ridică în capul oaselor, frecându-se la ochi.
— Doică? şopti ea, în tăcerea care se lăsase pe neaşteptate.
Privi prin cameră spre scaunul balansoar de lângă vatră şi văzu
că era gol. Se ascunse imediat la loc sub plapuma de puf, tremurând
de frig şi frică. Doica nu era la locul ei.
Tăciunii aproape stinşi din cămin străluceau portocaliu în
întuneric, ca ochii unor demoni şi vrăjitoare, pentru imaginaţia
micuţei de patru ani. Nu voia să se uite la ei, aşa că-şi întoarse
privirea spre ferestrele gemene, dar ochii o urmară, înspăimântând-
o cu umbrele lugubre de uriaşi şi monştri pe care le aruncau pe
ferestre, însufleţind crengile golaşe ce zgâriau geamurile.
— Doică? repetă fetiţa, într-o şoaptă înecată de lacrimi.
Apoi auzi vocea tatălui ei. Striga, şi deşi vorbea pe un ton aspru
şi neînduplecat, teama o părăsi pe dată. Nu era singură. Tatăl ei se
afla în apropriere.
Mai liniştită, fetiţei i se trezi curiozitatea. Locuia în casa cea nouă
de peste o lună şi, în tot acel timp, nu văzuse niciun vizitator.
Tăticul ei ţipa la cineva, iar ea voia să vadă şi să audă ce se
întâmplă.
Se târî până la marginea patului şi se întoarse pe burtă, ca să se
poată lăsa până jos. Acolo erau puse câteva perne, iar când căzu pe
podea, o împinse pe una la o parte.
Desculţă, lipăi prin cameră, cu
picioarele ascunse de poalele lungi ale cămăşii de noapte. Îşi dădu
la o parte din ochi părul cârlionţat şi negru, răsucind cu grijă
mânerul uşii.
Când ajunse pe palier, se opri. Acum auzea şi glasul altui bărbat.
Străinul începuse şi el să strige, scuipând cuvinte pline de ură, ca
nişte râgâieli năprasnice, care făcură ochii albaştri ai fetiţei să se
dilate de mirare şi spaimă.
Privi pe după colţul balustradei şi-şi
văzu tatăl stând în faţa străinului. Silueta acestuia era parţial
ascunsă în întunericul din antreu.
— Ai fost prevenit, Braxton! răcni necunoscutul, cu un glas
sacadat şi gutural. Am fost plătiţi bine ca s-avem grijă să nu mai
cauzezi niciun bucluc.
Individul ţinea în mână un pistol foarte asemănător cu cel pe care
tatăl ei îl purta adesea ca să se apere, iar fetiţa porni în jos, pe scara
arcuită, cu gândul să alerge la tăticul ei, iar acesta să-i spună că totul
avea să fie bine.
Când ajunse pe treapta de jos, se opri. Îşi privi tatăl
cum îl lovea pe străin, zburându-i pistolul din mână. Arma căzu cu
zgomot la picioarele fetiţei.
Celălalt înaintă din umbră.
— Perkins îţi trimite salutări, spuse el scrâşnit. Şi-ţi mai spune şi
să nu-ţi faci griji pentru fată. O să scoată un preţ bun pe ea.
Fetița începu să tremure. Nu-l putea privi pe omul care vorbea.
Ştia că dacă s-ar fi uitat la el, ar fi văzut ochii unui demon, portocalii
ca două flăcări.
Groaza îi asalta toate simţurile. Simţea răutatea
înconjurând-o, o mirosea şi o gusta, iar dacă îndrăznea să privească,
ştia că şi-ar fi pierdut vederea.
Omul pe care fetiţa îl credea dracul în persoană se întoarse în
umbră, tocmai când un altul se repezea la tatăl ei şi-i dădea un
brânci. "
Fragment:
" Anglia, 1788
Voci furioase treziră din somn copilul.
Fetiţa se ridică în capul oaselor, frecându-se la ochi.
— Doică? şopti ea, în tăcerea care se lăsase pe neaşteptate.
Privi prin cameră spre scaunul balansoar de lângă vatră şi văzu
că era gol. Se ascunse imediat la loc sub plapuma de puf, tremurând
de frig şi frică. Doica nu era la locul ei.
Tăciunii aproape stinşi din cămin străluceau portocaliu în
întuneric, ca ochii unor demoni şi vrăjitoare, pentru imaginaţia
micuţei de patru ani. Nu voia să se uite la ei, aşa că-şi întoarse
privirea spre ferestrele gemene, dar ochii o urmară, înspăimântând-
o cu umbrele lugubre de uriaşi şi monştri pe care le aruncau pe
ferestre, însufleţind crengile golaşe ce zgâriau geamurile.
— Doică? repetă fetiţa, într-o şoaptă înecată de lacrimi.
Apoi auzi vocea tatălui ei. Striga, şi deşi vorbea pe un ton aspru
şi neînduplecat, teama o părăsi pe dată. Nu era singură. Tatăl ei se
afla în apropriere.
Mai liniştită, fetiţei i se trezi curiozitatea. Locuia în casa cea nouă
de peste o lună şi, în tot acel timp, nu văzuse niciun vizitator.
Tăticul ei ţipa la cineva, iar ea voia să vadă şi să audă ce se
întâmplă.
Se târî până la marginea patului şi se întoarse pe burtă, ca să se
poată lăsa până jos. Acolo erau puse câteva perne, iar când căzu pe
podea, o împinse pe una la o parte.
Desculţă, lipăi prin cameră, cu
picioarele ascunse de poalele lungi ale cămăşii de noapte. Îşi dădu
la o parte din ochi părul cârlionţat şi negru, răsucind cu grijă
mânerul uşii.
Când ajunse pe palier, se opri. Acum auzea şi glasul altui bărbat.
Străinul începuse şi el să strige, scuipând cuvinte pline de ură, ca
nişte râgâieli năprasnice, care făcură ochii albaştri ai fetiţei să se
dilate de mirare şi spaimă.
Privi pe după colţul balustradei şi-şi
văzu tatăl stând în faţa străinului. Silueta acestuia era parţial
ascunsă în întunericul din antreu.
— Ai fost prevenit, Braxton! răcni necunoscutul, cu un glas
sacadat şi gutural. Am fost plătiţi bine ca s-avem grijă să nu mai
cauzezi niciun bucluc.
Individul ţinea în mână un pistol foarte asemănător cu cel pe care
tatăl ei îl purta adesea ca să se apere, iar fetiţa porni în jos, pe scara
arcuită, cu gândul să alerge la tăticul ei, iar acesta să-i spună că totul
avea să fie bine.
Când ajunse pe treapta de jos, se opri. Îşi privi tatăl
cum îl lovea pe străin, zburându-i pistolul din mână. Arma căzu cu
zgomot la picioarele fetiţei.
Celălalt înaintă din umbră.
— Perkins îţi trimite salutări, spuse el scrâşnit. Şi-ţi mai spune şi
să nu-ţi faci griji pentru fată. O să scoată un preţ bun pe ea.
Fetița începu să tremure. Nu-l putea privi pe omul care vorbea.
Ştia că dacă s-ar fi uitat la el, ar fi văzut ochii unui demon, portocalii
ca două flăcări.
Groaza îi asalta toate simţurile. Simţea răutatea
înconjurând-o, o mirosea şi o gusta, iar dacă îndrăznea să privească,
ştia că şi-ar fi pierdut vederea.
Omul pe care fetiţa îl credea dracul în persoană se întoarse în
umbră, tocmai când un altul se repezea la tatăl ei şi-i dădea un
brânci. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
