La Sud de Paradis – Jude Deveraux. PDF📚 (citeste online gratis) PDF 📖
- AUTOR: Jude Deveraux
- CATEGORIA: Poezie, Proză, Povești
- NR. DE PAGINI: 267
- LIMBA: Română
Cărți «La Sud de Paradis – Jude Deveraux. PDF📚 (citeste online gratis) PDF 📖». Rezumatul cărții:
Fragment:
" New York 1994
„Nu poţi fi fericit în viaţa actuală din cauza celor ce s-au întâmplat în vieţile
tale anterioare”
Ce vei gândi,dacă cineva îţi va spune asta? Te vei gândi poate că nu mai ai
speranţe şi atunci la ce bun să mai încerci?
E adevărat? Sau poate vei considera că femeia care ţi-a spus-o este o nebună şi
poate ar fi mai bine să te bucuri de fericirea lumească aici?
S-ar putea să faci ca mine şi să-ţi spui,”poveşti...nimeni nu retrăieşte vieţile
anterioare,fiecare trăieşte acum”.Dar ar mai fi o soluţie: să pun o mulţime de
întrebări şi să transform răspunsurile ei într-o poveste.
La asta m-am gândit când am întâlnit-o prima oară pe Nora,fiindcă eu sunt
„scriitoare”,din orice unghi m-ai privi.Nu există nici o-moleculă din mine care
să fie îndreptată spre altceva şi care să nu gândească decât-cum pot folosi o
întâmplare scriind o poveste?
Lumea mă întreabă cum am devenit scriitoare.Aş vrea să le dau un răspuns care
să-i satisfacă.Mi-ar plăcea să le spun că mă plimbam printr-o pajişte plină,de
flori albastre când mi-a ieşit în cale o femeie frumoasă,îmbrăcată într-o rochie
argintie,şi mi-a atins capul cu mâna.Cu o voce cristalină mi-a spus: „îţi dăruiesc
harul de a scrie.Pleacă şi scrie!”
Uneori cred că oamenii ar vrea să ştie că am fost „aleasă”,sortită ca un profet.
Dar se ştie că profeţii spun „O,Doamne,de ce m-ai ales pe mine?” Iar uneori,
gândesc că „alegerea” este mai mult un blestem decât un har.
Oricum,v-am spus de ce am devenit scriitoare.Pot născoci poveşti despre orice,
din absolut tot ce există pe pământ.Este destul să văd ceva,să aud,sau să citesc,şi
în mintea mea începe să încolţească o poveste.
Pentru mine este ceva firesc să spun poveşti.Când oamenii mă întreabă cum am
devenit scriitoare,aş vrea să-i întreb la rândul meu: „Ce aveţi voi în minte”,dacă
nu poveşti? Când eşti la volan? Când asculţi un disc lung şi plictisitor? Când pui
rufele la spălat? Pentru mine,totul reprezintă adevăratul mister al vieţii.Eu ştiu
ce am în cap,dar în capetele celorlalţi oameni ce ar putea fi dacă nu tot poveşti?
În orice caz,acum că sunt o scriitoare consacrată (ceea ce înseamnă că-mi pot
achita facturile fără a avea o slujbă),aflu că noi,scriitorii,suntem o castă faţă de
care trebuie să fim loiali.Jurământul lui Hipocrate e un nimic în comparaţie cu
noi.Deoarece nu vreau să fiu exclusă din această castă,voi spune ce trebuie.
„Scrisul este o muncă grea”.Cineva a comparat scrisul cu tăierea venelor "
" New York 1994
„Nu poţi fi fericit în viaţa actuală din cauza celor ce s-au întâmplat în vieţile
tale anterioare”
Ce vei gândi,dacă cineva îţi va spune asta? Te vei gândi poate că nu mai ai
speranţe şi atunci la ce bun să mai încerci?
E adevărat? Sau poate vei considera că femeia care ţi-a spus-o este o nebună şi
poate ar fi mai bine să te bucuri de fericirea lumească aici?
S-ar putea să faci ca mine şi să-ţi spui,”poveşti...nimeni nu retrăieşte vieţile
anterioare,fiecare trăieşte acum”.Dar ar mai fi o soluţie: să pun o mulţime de
întrebări şi să transform răspunsurile ei într-o poveste.
La asta m-am gândit când am întâlnit-o prima oară pe Nora,fiindcă eu sunt
„scriitoare”,din orice unghi m-ai privi.Nu există nici o-moleculă din mine care
să fie îndreptată spre altceva şi care să nu gândească decât-cum pot folosi o
întâmplare scriind o poveste?
Lumea mă întreabă cum am devenit scriitoare.Aş vrea să le dau un răspuns care
să-i satisfacă.Mi-ar plăcea să le spun că mă plimbam printr-o pajişte plină,de
flori albastre când mi-a ieşit în cale o femeie frumoasă,îmbrăcată într-o rochie
argintie,şi mi-a atins capul cu mâna.Cu o voce cristalină mi-a spus: „îţi dăruiesc
harul de a scrie.Pleacă şi scrie!”
Uneori cred că oamenii ar vrea să ştie că am fost „aleasă”,sortită ca un profet.
Dar se ştie că profeţii spun „O,Doamne,de ce m-ai ales pe mine?” Iar uneori,
gândesc că „alegerea” este mai mult un blestem decât un har.
Oricum,v-am spus de ce am devenit scriitoare.Pot născoci poveşti despre orice,
din absolut tot ce există pe pământ.Este destul să văd ceva,să aud,sau să citesc,şi
în mintea mea începe să încolţească o poveste.
Pentru mine este ceva firesc să spun poveşti.Când oamenii mă întreabă cum am
devenit scriitoare,aş vrea să-i întreb la rândul meu: „Ce aveţi voi în minte”,dacă
nu poveşti? Când eşti la volan? Când asculţi un disc lung şi plictisitor? Când pui
rufele la spălat? Pentru mine,totul reprezintă adevăratul mister al vieţii.Eu ştiu
ce am în cap,dar în capetele celorlalţi oameni ce ar putea fi dacă nu tot poveşti?
În orice caz,acum că sunt o scriitoare consacrată (ceea ce înseamnă că-mi pot
achita facturile fără a avea o slujbă),aflu că noi,scriitorii,suntem o castă faţă de
care trebuie să fim loiali.Jurământul lui Hipocrate e un nimic în comparaţie cu
noi.Deoarece nu vreau să fiu exclusă din această castă,voi spune ce trebuie.
„Scrisul este o muncă grea”.Cineva a comparat scrisul cu tăierea venelor "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
