Javier Marias – Inima atat de alba. carte PDF📚 cărți online .pdf 📖
- AUTOR: Javier Marias
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 132
- LIMBA: Română
Cărți «Javier Marias – Inima atat de alba. carte PDF📚 cărți online .pdf 📖». Rezumatul cărții:
Juan stie foarte putine despre viata tatalui sau Ranz; dar cand tanarul se casatoreste, incepe sa vada trecutul cu alti ochi. Inima atat de alba este un fel de antiroman politist despre natura umana. O carte despre secrete de familie si puterea trecutului neindurator. Intriga; pacatele tatalui; sarlatania si onestitatea; casatoria si ciclul repetitiv al violentei: Javier Marias taie brese de lumina in umbra urzita din minciuni.
Scrie intr-un stil original, cu o utilizare parca lichida a cuvintelor, care creeaza nu numai imagini distincte, ci si experiente diverse, prezentate inedit: calatoria in timp, relatiile amoroase, cu accent pe importanta trecutului individual si pe infinitele moduri in care o singura clipa poate fi metamorfozata de o varietate de observatori. Marias poate sa scrie cu usurinta o tema si variatiile ei, un preludiu si o fuga, o propozitie atat de melodioasa, incat lungimea sa incredibila nu ne poate face decat sa ne indragostim de o minte luminoasa.
Fragment:
" N-am vrut să ştiu nimic, dar am aflat că una din fete, cand
nu mai era o copilă şi se întorsese de curînd din
călătoria de nunta, a iintrat în baie, s-a aşezat în faţa oglinzii,
şi-a desfăcut bluza, şi-a scos sutienul şi şi-a căutat inima cu
vîrful pistolului tatălui ei, care stătea în sufragerie cu o parte
din familie şi trei musafiri. Cînd se auzi detunătura, cam la cinci
minute după ce fata plecase de la masă, tatăl nu se ridică
imediat, ci rămase cîteva secunde paralizat, cu gura plină, fără
a se încumeta să mestece ori să înghită şi cu atît mai puţin să
scuipe dumicatul în farfurie;
şi cînd în sfrşit s-a ridicat şi s-a
repezit spre baie, cei care l-au urmat au văzut cum, în vreme
ce descoperea tmpul însîngerat al fetei şi se lua cu mîinile de
cap, îşi tot trecea bucăţica de came dintr-o parte într-alta a
gurii, neştiind ce anume să facă. Ţinea şervetul în mînă şi nu-i
dădu drumul decît după un răstimp, cînd zări sutienul aruncat
pe bideu, şi atunci îl acoperi cu bucata de pînză pe care o avea
la îndemînă sau o avea în mînă şi pe care buzele lui o
pătaseră, ca şi cum i-ar fi fost mai ruşine să vadă lenjeria
intimă decît trupul prăbuşit şi pe jumătate gol cu care obiec-
tul de lenjerie fusese în contact pînă de foarte Curtod: trupul
aşezat la masa, ori îndepărtîndu-se pe coridor, ori sttad ta
picioare. înainte, cu un gest ăutomat, tatăl închisese robinetul
de la chiuvetă, cel cu apa rece, care-era deschis la maximum.
Fata plînsese pesemne pe cînd se aşeza în faţa oglinzii, îşi
desfăcea bluza, îşi scotea sutienul şi-şi căuta inima, fiindcă,
întinsă pe pardoseala rece a băii enorme, avea ochii plini de
lacrimi care nu se văzuseră în timpul prînzului şi nici nu
putuseră ţîşni dupa ce ea căzuse fără viaţă. în pofida obiceiu-
lui ei şi al obiceiului general, nu trăsese zăvorul, fapt pentru
care pănntelui i-a trecut prin cap ţdar aşa, ca într-o străful-
gerare, aproape fără să se gîndească, îndată ce apucă să
înghită) că poate fata lui, pe cînd plîngea, sperase sau dorise
ca cineva să deschidă uşa şi s-o impiedice să facă ceea ce
făcuse, nu cu forţa, ci prin simpla prezenţă, doar
contemplîndu-i goliciunea încă vie sau punîndu-i o mînă pe
umăr. însă nimeni ţîn afară de ea acum, şi fundcă nu mai era
o copilă) nu se ducea la baie în timpul prinzului. Sînul care
nu fusese zdrobit se desluşea foarte limpede, matem şi alb şi
încă tare, şi spre el se îndreptară instinctiv cele dintîi priviri,
mai cu seamăpentm a se feri să se uite la celălalt, care nu mai
exista sau era numai sînge. De mulţi ani nu mai văzuse tatăl
sînul acela, încetase să-l mai vadă cînd se transformă şi
începu să devină matem, şi din pricina asta nu se simţi doar
îngrozit, ci şi tulburat. Cealaltă fată, sora, care-l văzuse
schimbîndu-se în adolescenţă şi poate şi mai tîrziu, a fost
prima care a atins-o, şi cu un prosop ţchiar prosopul ei bleu-pal,
pe care obişnuia să-l folosească) a prins să-i şteargă lacrimile
de pe faţă amestecate cu sudoare şi apă, căci, înainte de a fi
închis robinetul, jetulricoşase pe faianţă şi picăturile stro-
piseră obrajii, sînul alb şi fusta şifonată a surorii ei întinse pe
pardoseală. A mai vrut apoi, în grabă, să-i şteargă singele, de
parcă asta ar putea s-o reînvie, însă prosopul se îmbiba ime-
diat şi n-a mai fost'bun de nimic, şi se pătă şi ea. "
Scrie intr-un stil original, cu o utilizare parca lichida a cuvintelor, care creeaza nu numai imagini distincte, ci si experiente diverse, prezentate inedit: calatoria in timp, relatiile amoroase, cu accent pe importanta trecutului individual si pe infinitele moduri in care o singura clipa poate fi metamorfozata de o varietate de observatori. Marias poate sa scrie cu usurinta o tema si variatiile ei, un preludiu si o fuga, o propozitie atat de melodioasa, incat lungimea sa incredibila nu ne poate face decat sa ne indragostim de o minte luminoasa.
Fragment:
" N-am vrut să ştiu nimic, dar am aflat că una din fete, cand
nu mai era o copilă şi se întorsese de curînd din
călătoria de nunta, a iintrat în baie, s-a aşezat în faţa oglinzii,
şi-a desfăcut bluza, şi-a scos sutienul şi şi-a căutat inima cu
vîrful pistolului tatălui ei, care stătea în sufragerie cu o parte
din familie şi trei musafiri. Cînd se auzi detunătura, cam la cinci
minute după ce fata plecase de la masă, tatăl nu se ridică
imediat, ci rămase cîteva secunde paralizat, cu gura plină, fără
a se încumeta să mestece ori să înghită şi cu atît mai puţin să
scuipe dumicatul în farfurie;
şi cînd în sfrşit s-a ridicat şi s-a
repezit spre baie, cei care l-au urmat au văzut cum, în vreme
ce descoperea tmpul însîngerat al fetei şi se lua cu mîinile de
cap, îşi tot trecea bucăţica de came dintr-o parte într-alta a
gurii, neştiind ce anume să facă. Ţinea şervetul în mînă şi nu-i
dădu drumul decît după un răstimp, cînd zări sutienul aruncat
pe bideu, şi atunci îl acoperi cu bucata de pînză pe care o avea
la îndemînă sau o avea în mînă şi pe care buzele lui o
pătaseră, ca şi cum i-ar fi fost mai ruşine să vadă lenjeria
intimă decît trupul prăbuşit şi pe jumătate gol cu care obiec-
tul de lenjerie fusese în contact pînă de foarte Curtod: trupul
aşezat la masa, ori îndepărtîndu-se pe coridor, ori sttad ta
picioare. înainte, cu un gest ăutomat, tatăl închisese robinetul
de la chiuvetă, cel cu apa rece, care-era deschis la maximum.
Fata plînsese pesemne pe cînd se aşeza în faţa oglinzii, îşi
desfăcea bluza, îşi scotea sutienul şi-şi căuta inima, fiindcă,
întinsă pe pardoseala rece a băii enorme, avea ochii plini de
lacrimi care nu se văzuseră în timpul prînzului şi nici nu
putuseră ţîşni dupa ce ea căzuse fără viaţă. în pofida obiceiu-
lui ei şi al obiceiului general, nu trăsese zăvorul, fapt pentru
care pănntelui i-a trecut prin cap ţdar aşa, ca într-o străful-
gerare, aproape fără să se gîndească, îndată ce apucă să
înghită) că poate fata lui, pe cînd plîngea, sperase sau dorise
ca cineva să deschidă uşa şi s-o impiedice să facă ceea ce
făcuse, nu cu forţa, ci prin simpla prezenţă, doar
contemplîndu-i goliciunea încă vie sau punîndu-i o mînă pe
umăr. însă nimeni ţîn afară de ea acum, şi fundcă nu mai era
o copilă) nu se ducea la baie în timpul prinzului. Sînul care
nu fusese zdrobit se desluşea foarte limpede, matem şi alb şi
încă tare, şi spre el se îndreptară instinctiv cele dintîi priviri,
mai cu seamăpentm a se feri să se uite la celălalt, care nu mai
exista sau era numai sînge. De mulţi ani nu mai văzuse tatăl
sînul acela, încetase să-l mai vadă cînd se transformă şi
începu să devină matem, şi din pricina asta nu se simţi doar
îngrozit, ci şi tulburat. Cealaltă fată, sora, care-l văzuse
schimbîndu-se în adolescenţă şi poate şi mai tîrziu, a fost
prima care a atins-o, şi cu un prosop ţchiar prosopul ei bleu-pal,
pe care obişnuia să-l folosească) a prins să-i şteargă lacrimile
de pe faţă amestecate cu sudoare şi apă, căci, înainte de a fi
închis robinetul, jetulricoşase pe faianţă şi picăturile stro-
piseră obrajii, sînul alb şi fusta şifonată a surorii ei întinse pe
pardoseală. A mai vrut apoi, în grabă, să-i şteargă singele, de
parcă asta ar putea s-o reînvie, însă prosopul se îmbiba ime-
diat şi n-a mai fost'bun de nimic, şi se pătă şi ea. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
