Jocurile destinului de Douglas Kennedy. Pdf📚 top romane conteporane de citit gratis .PDF 📖
- AUTOR: Douglas Kennedy
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 718
- LIMBA: Română
Cărți «Jocurile destinului de Douglas Kennedy. Pdf📚 top romane conteporane de citit gratis .PDF 📖». Rezumatul cărții:
Fii alaturi de Sara si familia ei in Manhattan la o petrecere in ajunul Zilei Recunostintei. Este 1945 si razboiul s-a terminat, deci cheful de viata si de distractie e mai mare ca oricand! Dar un musafir nepoftit tulbura seara si inima Sarei. ?ansa de a se intalni si alegerile pe care cei doi le fac din acel moment vor avea consecinte profunde asupra lor si asupra celor dragi. Drumul fericirii ii cheama, dar Sara merge pe el cu lacrimi in ochi. Jocurile destinului este o superba poveste de dragoste, o poveste despre loialitate si despre intorsaturile ciudate ale destinului.
«Un adevarat triumf!» (Mail on Sunday) «Scriitura lui Kennedy este de-a dreptul captivanta, construind cu maiestrie povesti despre dragoste si tradare, cu un final tulburator.» (The Observer) Romanele lui Kennedy – The Big Picture, The Job, A Special Relationship, State of the Union si Temptation – au fost traduse in peste 16 limbi, au inregistrat un succes urias de piata si s-au bucurat deopotriva de aprecierea masiva a criticii. «Kennedy este un scriitor adevarat ... intorsaturile de situatie se petrec la momentul potrivit, iar actiunea te tine cu sufletul la gura.» (The Times) «Povestea captivanta a unei alegeri morale.» (Sunday Telegraph)
«Kennedy are o scriitura aparte; in romanul sau, destinul individului se impleteste cu istoria... Lasati-va cuprinsi de farmecul acestei povesti. Este una dintre cele mai importante aparitii ale anului.» (Express on Sunday) «Un excelent spatiu de evadare.» (Sunday Business Post) «Este un roman care merita toata atentia... captivant de la prima pana la ultima pagina.» (Marie Claire) Autorul s-a nascut in Manhattan in 1955; a calatorit enorm, locuind mai multi ani in Australia, apoi in Irlanda. Traieste la Londra cu sotia sa si cei doi copii, dar petrece o mare parte din an la resedintele sale din SUA, Germania sau Franta.
Fragment:
" Prima dată am văzut-o lângă sicriul mamei. Avea în jur
de şaptezeci de ani – o doamnă înaltă, zveltă, ce-şi
prinsese, într-un coc impecabil, la ceafă, părul fin şi cărunt.
Arăta aşa cum mi-aş dori eu să arăt dacă aş apuca vârsta
ei.
Stătea perfect dreaptă, spinarea sa refuzând să se
înconvoaie o dată cu trecerea timpului. Structura ei osoasă
era fără cusur, iar pielea de o netezime impresionantă.
Puţinele riduri ce-i brăzdau faţa îi dădeau un aer maiestuos.
Încă îşi mai păstra frumuseţea blândă, patriciană. Probabil
că, până nu de mult, bărbaţii roiseră fermecaţi în jurul său.
Dar ceea ce mi-a atras atenţia în mod special au fost
ochii ei. Albaştri-cenuşii. Pătrunzători şi limpezi. O privire
critică, vigilentă, uşor melancolică. Dar cine nu este
melancolic la un asemenea eveniment? Cine nu se uită la
coşciug fără să-şi imagineze clipa în care va zăcea în el? Se
spune că înmormântările sunt pentru cei vii. Al naibii de
adevărat! Pentru că nu îi plângem doar pe răposaţi. Ne
jelim şi pe noi. Jelim efemeritatea brutală a vieţii. Lipsa ei
acută de semnificaţie. Ne tânguim pentru felul în care
ne-am împotmolit de-a lungul anilor, ca nişte turişti fără
hartă, greşind la fiecare cotitură a drumului.
Când m-am uitat direct la ea, femeia şi-a ferit stingherită
privirea, de parcă tocmai o surprinsesem că mă studiază.
La urma urmei, ochii tuturor se îndreaptă spre copilul
îndoliat. Fiind persoana cea mai apropiată a defunctului,
lumea vrea de la tine să stabileşti tonul emoţional al
momentului. Dacă eşti isteric, n-o să le fie teamă să-şi dea
frâu liber sentimentelor. Dacă suspini amarnic, vor plânge
şi ei în hohote. Dacă rămâi ca o stană de piatră, atunci şi ei
vor afişa o atitudine controlată, disciplinată, cuviincioasă.
Iar eu mă stăpâneam foarte bine, păstrându-mi sângele
rece – şi la fel procedau şi cei douăzeci de participanţi care
mă însoţeau în „ultima călătorie” a mamei mele – ca să-l
citez pe directorul casei de pompe funebre ce rostise aceste
cuvinte în timpul conversaţiei noastre cu privire la preţul
transportului ei dinspre „capela pentru priveghi” de la
intersecţia străzii 75 cu Amsterdam Avenue, către „locul de
veci”... de lângă aeroportul Laguardia din Flushing Meadow,
Queens. "
«Un adevarat triumf!» (Mail on Sunday) «Scriitura lui Kennedy este de-a dreptul captivanta, construind cu maiestrie povesti despre dragoste si tradare, cu un final tulburator.» (The Observer) Romanele lui Kennedy – The Big Picture, The Job, A Special Relationship, State of the Union si Temptation – au fost traduse in peste 16 limbi, au inregistrat un succes urias de piata si s-au bucurat deopotriva de aprecierea masiva a criticii. «Kennedy este un scriitor adevarat ... intorsaturile de situatie se petrec la momentul potrivit, iar actiunea te tine cu sufletul la gura.» (The Times) «Povestea captivanta a unei alegeri morale.» (Sunday Telegraph)
«Kennedy are o scriitura aparte; in romanul sau, destinul individului se impleteste cu istoria... Lasati-va cuprinsi de farmecul acestei povesti. Este una dintre cele mai importante aparitii ale anului.» (Express on Sunday) «Un excelent spatiu de evadare.» (Sunday Business Post) «Este un roman care merita toata atentia... captivant de la prima pana la ultima pagina.» (Marie Claire) Autorul s-a nascut in Manhattan in 1955; a calatorit enorm, locuind mai multi ani in Australia, apoi in Irlanda. Traieste la Londra cu sotia sa si cei doi copii, dar petrece o mare parte din an la resedintele sale din SUA, Germania sau Franta.
Fragment:
" Prima dată am văzut-o lângă sicriul mamei. Avea în jur
de şaptezeci de ani – o doamnă înaltă, zveltă, ce-şi
prinsese, într-un coc impecabil, la ceafă, părul fin şi cărunt.
Arăta aşa cum mi-aş dori eu să arăt dacă aş apuca vârsta
ei.
Stătea perfect dreaptă, spinarea sa refuzând să se
înconvoaie o dată cu trecerea timpului. Structura ei osoasă
era fără cusur, iar pielea de o netezime impresionantă.
Puţinele riduri ce-i brăzdau faţa îi dădeau un aer maiestuos.
Încă îşi mai păstra frumuseţea blândă, patriciană. Probabil
că, până nu de mult, bărbaţii roiseră fermecaţi în jurul său.
Dar ceea ce mi-a atras atenţia în mod special au fost
ochii ei. Albaştri-cenuşii. Pătrunzători şi limpezi. O privire
critică, vigilentă, uşor melancolică. Dar cine nu este
melancolic la un asemenea eveniment? Cine nu se uită la
coşciug fără să-şi imagineze clipa în care va zăcea în el? Se
spune că înmormântările sunt pentru cei vii. Al naibii de
adevărat! Pentru că nu îi plângem doar pe răposaţi. Ne
jelim şi pe noi. Jelim efemeritatea brutală a vieţii. Lipsa ei
acută de semnificaţie. Ne tânguim pentru felul în care
ne-am împotmolit de-a lungul anilor, ca nişte turişti fără
hartă, greşind la fiecare cotitură a drumului.
Când m-am uitat direct la ea, femeia şi-a ferit stingherită
privirea, de parcă tocmai o surprinsesem că mă studiază.
La urma urmei, ochii tuturor se îndreaptă spre copilul
îndoliat. Fiind persoana cea mai apropiată a defunctului,
lumea vrea de la tine să stabileşti tonul emoţional al
momentului. Dacă eşti isteric, n-o să le fie teamă să-şi dea
frâu liber sentimentelor. Dacă suspini amarnic, vor plânge
şi ei în hohote. Dacă rămâi ca o stană de piatră, atunci şi ei
vor afişa o atitudine controlată, disciplinată, cuviincioasă.
Iar eu mă stăpâneam foarte bine, păstrându-mi sângele
rece – şi la fel procedau şi cei douăzeci de participanţi care
mă însoţeau în „ultima călătorie” a mamei mele – ca să-l
citez pe directorul casei de pompe funebre ce rostise aceste
cuvinte în timpul conversaţiei noastre cu privire la preţul
transportului ei dinspre „capela pentru priveghi” de la
intersecţia străzii 75 cu Amsterdam Avenue, către „locul de
veci”... de lângă aeroportul Laguardia din Flushing Meadow,
Queens. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
