David Baldacci – Jocul orelor. Pdf📚 (citeste top romane de dragste pdf) .Pdf 📖
- AUTOR: David Baldacci
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 475
- LIMBA: Română
Cărți «David Baldacci – Jocul orelor. Pdf📚 (citeste top romane de dragste pdf) .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
O serie de crime odioase se abate asupra oraselului Wrightsburg din Virginia, iar ucigasul isi bate joc de politie lasand la mana victimelor un ceas la care ora fixata reprezinta pozitia pe care acestea s-au aflat pe lista lui de crime. Mai mult, criminalul incearca sa copieze cele mai crude crime din trecut si nimeni nu stie motivele lui sau cine va fi urmatoarea victima.
Doi fosti agenti ai Serviciului Secret incep o cautare disperata, insa, pe masura ce se apropie de adevar, descopera un puzzle macabru, in care propriile vieti sunt puse in pericol, caci in jocul orelor trebuie neaparat sa castigi. Insa timpul nu mai are rabdare cu nici unul dintre ei.
Fragment:
" Ploaia cădea în rafale asupra bărbatului care păşea uşor încovoiat,
respirând anevoie şi asudând. Povara pe care o ducea nu era din cale
afară de grea, ci doar incomodă, iar terenul era accidentat. Nu e
tocmai simplu să cari, în toiul nopţii, un cadavru prin pădure. Mută
leşul pe umărul stâng şi-şi continuă mersul târşâit. Amprentele
tălpilor lui nu rămâneau clare; oricum, asta nu avea importanţă, căci
ploaia spăla, cu repeziciune, orice fel de urme. Urmărise prognozele
meteorologice; ploaia îl adusese acolo. Vremea aspră era cel mai bun
ajutor pe care şi-l putea dori.
Dincolo de trupul neînsufleţit care-i atârna pe umărul robust,
înfăţişarea omului era neobişnuită şi pentru că purta o glugă neagră,
pe care era brodat un simbol ezoteric pe toată lungimea materialului.
Un cerc cu o cruce în mijloc. Probabil foarte uşor de recunoscut
pentru oricine depăşise vârsta de cincizeci de ani, sigla aceea stârnise
cândva o groază care se estompase simţitor de-a lungul anilor. Pentru
el nu conta că niciun om „viu“ nu-l vedea purtând gluga; semnificaţia
ei funestă îl umplea de o mulţumire feroce.
După zece minute, ajunse în locul pe care îl alesese cu grijă în
timpul unei alte descinderi şi aşeză jos trupul, cu o veneraţie ce nu se
potrivea cu moartea violentă a acestuia. Respiră adânc şi îl susţinu ca
să poată dezlega cablul telefonic ce ţinea strânsă folia de plastic în
care era împachetat, şi pe care o desfăşură apoi. Femeia era tânără şi,
cu două zile înainte, trăsăturile ei fuseseră atrăgătoare; dar acum nu
era mare lucru de privit. Părul blond, mătăsos, atârna alături de
pielea cu o tentă verzuie, lăsând la vedere ochii închişi şi obrajii
puhavi. Dacă ochii aceia ar fi fost deschişi, poate că în ei s-ar mai fi
putut desluşi privirea înfricoşată a răposatei îndurând chinurile
morţii, o experienţă brutală, repetată, în America, de treizeci de mii
de ori în fiecare an.
Bărbatul îndepărtă plasticul, eliberând în întregime corpul femeii,
pe care îl întinse pe spate. Expiră, împotrivindu-se impulsului de a
voma stârnit de duhoarea leşului, şi trase din nou, cu putere, aer în
piept. Folosindu-se de una din mâinile sale înmănuşate şi de
lanternă, căută şi reuşi să descopere creanga mică şi bifurcată pe care
o ascunsese mai înainte într-un mărăciniş din apropiere. Sprijini cu
ea antebraţul femeii, aşezându-l astfel încât să pară că arată către cer.
Deşi se atenua cu repeziciune, rigiditatea cadavrului îi îngreuna
sarcina, dar, fiind un bărbat puternic, fixă, în cele din urmă, membrul
acela ţeapăn, plasându-l în unghiul dorit. Îşi scoase ceasul din
buzunar, îl cercetă, la lumina lanternei, ca să se asigure că fusese bine
potrivit, şi îl prinse de încheietura mâinii moartei. "
Doi fosti agenti ai Serviciului Secret incep o cautare disperata, insa, pe masura ce se apropie de adevar, descopera un puzzle macabru, in care propriile vieti sunt puse in pericol, caci in jocul orelor trebuie neaparat sa castigi. Insa timpul nu mai are rabdare cu nici unul dintre ei.
Fragment:
" Ploaia cădea în rafale asupra bărbatului care păşea uşor încovoiat,
respirând anevoie şi asudând. Povara pe care o ducea nu era din cale
afară de grea, ci doar incomodă, iar terenul era accidentat. Nu e
tocmai simplu să cari, în toiul nopţii, un cadavru prin pădure. Mută
leşul pe umărul stâng şi-şi continuă mersul târşâit. Amprentele
tălpilor lui nu rămâneau clare; oricum, asta nu avea importanţă, căci
ploaia spăla, cu repeziciune, orice fel de urme. Urmărise prognozele
meteorologice; ploaia îl adusese acolo. Vremea aspră era cel mai bun
ajutor pe care şi-l putea dori.
Dincolo de trupul neînsufleţit care-i atârna pe umărul robust,
înfăţişarea omului era neobişnuită şi pentru că purta o glugă neagră,
pe care era brodat un simbol ezoteric pe toată lungimea materialului.
Un cerc cu o cruce în mijloc. Probabil foarte uşor de recunoscut
pentru oricine depăşise vârsta de cincizeci de ani, sigla aceea stârnise
cândva o groază care se estompase simţitor de-a lungul anilor. Pentru
el nu conta că niciun om „viu“ nu-l vedea purtând gluga; semnificaţia
ei funestă îl umplea de o mulţumire feroce.
După zece minute, ajunse în locul pe care îl alesese cu grijă în
timpul unei alte descinderi şi aşeză jos trupul, cu o veneraţie ce nu se
potrivea cu moartea violentă a acestuia. Respiră adânc şi îl susţinu ca
să poată dezlega cablul telefonic ce ţinea strânsă folia de plastic în
care era împachetat, şi pe care o desfăşură apoi. Femeia era tânără şi,
cu două zile înainte, trăsăturile ei fuseseră atrăgătoare; dar acum nu
era mare lucru de privit. Părul blond, mătăsos, atârna alături de
pielea cu o tentă verzuie, lăsând la vedere ochii închişi şi obrajii
puhavi. Dacă ochii aceia ar fi fost deschişi, poate că în ei s-ar mai fi
putut desluşi privirea înfricoşată a răposatei îndurând chinurile
morţii, o experienţă brutală, repetată, în America, de treizeci de mii
de ori în fiecare an.
Bărbatul îndepărtă plasticul, eliberând în întregime corpul femeii,
pe care îl întinse pe spate. Expiră, împotrivindu-se impulsului de a
voma stârnit de duhoarea leşului, şi trase din nou, cu putere, aer în
piept. Folosindu-se de una din mâinile sale înmănuşate şi de
lanternă, căută şi reuşi să descopere creanga mică şi bifurcată pe care
o ascunsese mai înainte într-un mărăciniş din apropiere. Sprijini cu
ea antebraţul femeii, aşezându-l astfel încât să pară că arată către cer.
Deşi se atenua cu repeziciune, rigiditatea cadavrului îi îngreuna
sarcina, dar, fiind un bărbat puternic, fixă, în cele din urmă, membrul
acela ţeapăn, plasându-l în unghiul dorit. Îşi scoase ceasul din
buzunar, îl cercetă, la lumina lanternei, ca să se asigure că fusese bine
potrivit, şi îl prinse de încheietura mâinii moartei. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
