Christina Dodd – Scandalos. pdf📚 descarcă romane de dragoste .PDF 📖
- AUTOR: Christina Dodd
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 230
- LIMBA: Română
Cărți «Christina Dodd – Scandalos. pdf📚 descarcă romane de dragoste .PDF 📖». Rezumatul cărții:
Spre marea mea nemulţumire, englezii au avut întotdeauna regretabila tendinţă de a-şi boteza regii cu aceleaşi nume. De exemplu, au fost şase regi numiţi George, şapte Edward, patru William şi, ceea cei mai important pentru mine, opt Henry şi cinci Elizabeth — două regine cu drepturi depline şi trei soţii de regi. Povestirea de faţă se referă la regele Henry al Vll-lea şi la soţia sa, Elizabeth de York — părinţii infamului Henry VIII şi bunicii veneratei Elizabeth I. Prin unirea reprezentanţilor familiilor Lancaster şi York s-au pus bazele dinastiei Tudor, care a adus stabilitate Angliei.
Istoria celor două familii cuprinde nenumărate răscoale, războaie, crime, adultere şi trădări din cele mai josnice. Acestea sunt şi circumstanţele în care se desfăşoară povestea lui Henry VII şi a Elizabethei de York.
Fragment:
" De-a lungul galeriei impunătorului castel răsuna zăngănit de spade. Griffith ap Powel
schiţă o strâmbătură de dezgust.
— Un duel? întrebă el, adresându-se gazdei. M-aţi adus aici ca să asist la un duel?
Înconjurat de o ceată de prepelicari roşcaţi, contele de Wenthaven — un bărbat cărunt,
cu trăsături aristocratice — era un exemplu de ospitalitate şi curtoazie.
— Nu vreau decât să-ţi împlinesc dorinţa.
În timp ce-şi făceau loc printre spectatori, la urechile lui Griffith ajunseră hohote de râs şi
ţipete de spaimă prefăcută.
— Văd că în ţara asta nu mai există respect pentru luptători, mormăi cavalerul. În Ţara
Galilor ne luptăm pe viaţă şi pe moarte, cu spada în mână, şi numai cu vrăjmaşul. Nici
pomeneală de distracţii ca duelul!
Cu un gest elegant, Wenthaven curmă orice discuţie despre Ţara Galilor şi tradiţiile ei.
— E un obicei franţuzesc. Oricum, în jurul meu s-au adunat o mulţime de tineri, care se
iau la harţă din te miri ce. Flăcăii se duelează pur şi simplu pentru plăcerea de-a încrucişa
spadele — iar eu îi încurajez. Au spade uşoare, fără muchii, şi un antrenament serios n-are cum
să le strice. Mai mult decât atât, dacă vrei să vorbeşti cu lady Marian — fosta domnişoară de
companie a reginei noastre neîncoronate — atunci aici trebuie s-o cauţi.
Griffith simţi cum îl cuprinde iritarea: se socotea total nepotrivit pentru o astfel de
misiune.
— Prin urmare, replică el, lady Marian se amuză privind cum se taie unii pe alţii tinerii
ăştia fără minte?
Wenthaven îl privi, abia ascunzându-şi zâmbetul.
— Dacă te-ai uita mai atent, ai vedea cu ochii tăi ce face lady Marian.
Griffith era destul de înalt ca să poată privi peste capetele spectatorilor entuziasmaţi. Pe
lespezile de piatră, două siluete dansau una în jurul alteia, fiecare ţinând în mână o spadă de
antrenament. Amândoi erau extrem de îndemânatici, cu trupuri tinere şi sănătoase, cu reacţii
prompte.
Deodată se frecă la ochi.
— Bine, dar unul din spadasini e femeie!
În aceeaşi clipă, părul ei roşcovan se eliberă de sub coif, revărsându-i-se pe umeri, ca
flacăra unei lumânări albe şi subţiri. Fata îşi aţinti ochii verzi asupra lui, dezvelindu-şi dinţii
sclipitori într-un surâs cuceritor. Îşi ţinea pe braţ poala tunicii lungi, de culoare deschisă, şi
Griffith îi zări gleznele şi coapsele musculoase, învelite în mătase. Mersul ei delicat îi distrase
atenţia de la spada pe care o ţinea în mână.
Sfinte Dewi, ce zveltă şi înaltă era! Se opri în faţa unui tânăr de pe margine şi-l privi în
ochi, plină de îndrăzneală.
Lui Griffith nu-i plăceau femeile îndrăzneţe. "
Istoria celor două familii cuprinde nenumărate răscoale, războaie, crime, adultere şi trădări din cele mai josnice. Acestea sunt şi circumstanţele în care se desfăşoară povestea lui Henry VII şi a Elizabethei de York.
Fragment:
" De-a lungul galeriei impunătorului castel răsuna zăngănit de spade. Griffith ap Powel
schiţă o strâmbătură de dezgust.
— Un duel? întrebă el, adresându-se gazdei. M-aţi adus aici ca să asist la un duel?
Înconjurat de o ceată de prepelicari roşcaţi, contele de Wenthaven — un bărbat cărunt,
cu trăsături aristocratice — era un exemplu de ospitalitate şi curtoazie.
— Nu vreau decât să-ţi împlinesc dorinţa.
În timp ce-şi făceau loc printre spectatori, la urechile lui Griffith ajunseră hohote de râs şi
ţipete de spaimă prefăcută.
— Văd că în ţara asta nu mai există respect pentru luptători, mormăi cavalerul. În Ţara
Galilor ne luptăm pe viaţă şi pe moarte, cu spada în mână, şi numai cu vrăjmaşul. Nici
pomeneală de distracţii ca duelul!
Cu un gest elegant, Wenthaven curmă orice discuţie despre Ţara Galilor şi tradiţiile ei.
— E un obicei franţuzesc. Oricum, în jurul meu s-au adunat o mulţime de tineri, care se
iau la harţă din te miri ce. Flăcăii se duelează pur şi simplu pentru plăcerea de-a încrucişa
spadele — iar eu îi încurajez. Au spade uşoare, fără muchii, şi un antrenament serios n-are cum
să le strice. Mai mult decât atât, dacă vrei să vorbeşti cu lady Marian — fosta domnişoară de
companie a reginei noastre neîncoronate — atunci aici trebuie s-o cauţi.
Griffith simţi cum îl cuprinde iritarea: se socotea total nepotrivit pentru o astfel de
misiune.
— Prin urmare, replică el, lady Marian se amuză privind cum se taie unii pe alţii tinerii
ăştia fără minte?
Wenthaven îl privi, abia ascunzându-şi zâmbetul.
— Dacă te-ai uita mai atent, ai vedea cu ochii tăi ce face lady Marian.
Griffith era destul de înalt ca să poată privi peste capetele spectatorilor entuziasmaţi. Pe
lespezile de piatră, două siluete dansau una în jurul alteia, fiecare ţinând în mână o spadă de
antrenament. Amândoi erau extrem de îndemânatici, cu trupuri tinere şi sănătoase, cu reacţii
prompte.
Deodată se frecă la ochi.
— Bine, dar unul din spadasini e femeie!
În aceeaşi clipă, părul ei roşcovan se eliberă de sub coif, revărsându-i-se pe umeri, ca
flacăra unei lumânări albe şi subţiri. Fata îşi aţinti ochii verzi asupra lui, dezvelindu-şi dinţii
sclipitori într-un surâs cuceritor. Îşi ţinea pe braţ poala tunicii lungi, de culoare deschisă, şi
Griffith îi zări gleznele şi coapsele musculoase, învelite în mătase. Mersul ei delicat îi distrase
atenţia de la spada pe care o ţinea în mână.
Sfinte Dewi, ce zveltă şi înaltă era! Se opri în faţa unui tânăr de pe margine şi-l privi în
ochi, plină de îndrăzneală.
Lui Griffith nu-i plăceau femeile îndrăzneţe. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
