Camilla Lackberg – Copilul german citește online gratis romane .pdf📚 cărți-povești pentru copii online gratis .PDF 📖
- AUTOR: Camilla Lackberg
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 600
- LIMBA: Română
Cărți «Camilla Lackberg – Copilul german citește online gratis romane .pdf📚 cărți-povești pentru copii online gratis .PDF 📖». Rezumatul cărții:
Camilla Lackberg revine cu inca un thriller psihologic remarcabil despre lupta indarjita a unei femei care traieste unul dintre cele mai intunecate capitole din istoria Europei.
Erica Falck este socata sa descopere o medalie nazista printre lucrurile care au ramas de la mama sa. Bantuita de amintirea unei copilarii lipsite de caldura materna, Erica se hotaraste sa sondeze trecutul familiei sale si sa-i afle secretele. Cercetarile o conduc acasa la un profesor de istorie iesit la pensie. Acesta a facut parte din cercul de prieteni ai mamei sale in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar intrebarile ei sunt intampinate cu raspunsuri ciudate si evazive.
Doua zile mai tarziu, profesorul de istorie are parte de o moarte violenta.
Sotul Ericai, ofiterul de politie Patrik Hedstrom, desi aflat in concediu de paternitate, se va implica si el curand in ancheta privind acesta crima atroce.
Fragment:
" In neclintirea odăii se auzea doar zgomotul muştelor.
Un bâzâit constant, datorat bătăilor frenetice din aripi.
Bărbatul de pe scaun nu se mişca, şi nici nu o făcuse de
multă vreme. De fapt, el nici măcar nu mai putea fi numit
om. Atât timp cât prin „om" se înţelege o persoană vie, care
încă mai are suflare şi care poate simţi. Bărbatul acela însă
se prefăcuse deja în furaj. Un paradis pentru gângănii şi
larve.
Muştele zumzăiau într-un roi imens în jurul siluetei
neclintite. Uneori aterizau, dând din mandibule. Apoi îşi
luau din nou zborul, în căutarea altui loc de popas.
Orbecăiau şi se ciocneau unele de altele. Zona din jurul
rănii de pe creştetul bărbatului prezenta pentru ele un
interes sporit, cu toate că izul metalic de sânge dispăruse
demult, fiind înlocuit de un miros mai stătut şi mai
dulceag.
Sângele se coagulase. La început, îi ţâşnise pe la ceafă,
peste scaun, pe podea, unde formase apoi o baltă. Iniţial,
fusese roşu, înţesat de corpusculi vii. Acum îşi schimbase
culoarea, devenind păcuriu. Băltoaca nu mai părea a fi
compusă din acel lichid vâscos care îi curge
prin vene unui om. Se transformase într-o masă întunecată
şi cleioasă.
Muştele se săturaseră. îşi depuseseră ouăle. în clipele
acelea, pline şi mulţumite, nu voiau decât să iasă afară. în
încercările lor zadarnice de-a trece peste bariera invizibilă,
fluturau din aripi, în dreptul pervazului, izbindu-se de
geam cu un zgomot surd şi sec. într-un final, capitulaseră.
Odată revenită foamea, se întorseseră la ceea ce fusese
cândva un om, dar care, în momentele acelea, nu ajunsese
decât un morman de carne. "
Erica Falck este socata sa descopere o medalie nazista printre lucrurile care au ramas de la mama sa. Bantuita de amintirea unei copilarii lipsite de caldura materna, Erica se hotaraste sa sondeze trecutul familiei sale si sa-i afle secretele. Cercetarile o conduc acasa la un profesor de istorie iesit la pensie. Acesta a facut parte din cercul de prieteni ai mamei sale in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar intrebarile ei sunt intampinate cu raspunsuri ciudate si evazive.
Doua zile mai tarziu, profesorul de istorie are parte de o moarte violenta.
Sotul Ericai, ofiterul de politie Patrik Hedstrom, desi aflat in concediu de paternitate, se va implica si el curand in ancheta privind acesta crima atroce.
Printesa gheturilor din literatura scandinava iti da fiori de gheata!
Fragment:
" In neclintirea odăii se auzea doar zgomotul muştelor.
Un bâzâit constant, datorat bătăilor frenetice din aripi.
Bărbatul de pe scaun nu se mişca, şi nici nu o făcuse de
multă vreme. De fapt, el nici măcar nu mai putea fi numit
om. Atât timp cât prin „om" se înţelege o persoană vie, care
încă mai are suflare şi care poate simţi. Bărbatul acela însă
se prefăcuse deja în furaj. Un paradis pentru gângănii şi
larve.
Muştele zumzăiau într-un roi imens în jurul siluetei
neclintite. Uneori aterizau, dând din mandibule. Apoi îşi
luau din nou zborul, în căutarea altui loc de popas.
Orbecăiau şi se ciocneau unele de altele. Zona din jurul
rănii de pe creştetul bărbatului prezenta pentru ele un
interes sporit, cu toate că izul metalic de sânge dispăruse
demult, fiind înlocuit de un miros mai stătut şi mai
dulceag.
Sângele se coagulase. La început, îi ţâşnise pe la ceafă,
peste scaun, pe podea, unde formase apoi o baltă. Iniţial,
fusese roşu, înţesat de corpusculi vii. Acum îşi schimbase
culoarea, devenind păcuriu. Băltoaca nu mai părea a fi
compusă din acel lichid vâscos care îi curge
prin vene unui om. Se transformase într-o masă întunecată
şi cleioasă.
Muştele se săturaseră. îşi depuseseră ouăle. în clipele
acelea, pline şi mulţumite, nu voiau decât să iasă afară. în
încercările lor zadarnice de-a trece peste bariera invizibilă,
fluturau din aripi, în dreptul pervazului, izbindu-se de
geam cu un zgomot surd şi sec. într-un final, capitulaseră.
Odată revenită foamea, se întorseseră la ceea ce fusese
cândva un om, dar care, în momentele acelea, nu ajunsese
decât un morman de carne. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
