Anna Gavalda – O iubeam. Pdf📚 carte gratuita in format electronic PDF PDF 📖

AUTOR: Anna Gavalda
CATEGORIA: Cărți romantice
NR. DE PAGINI: 90
LIMBA: Română

Citește online

Cărți «Anna Gavalda – O iubeam. Pdf📚 carte gratuita in format electronic PDF PDF 📖». Rezumatul cărții:

Romanul O iubeam are drept protagonisti o tanara, recent parasita de sot, si pe socrul ei, care, incercand s-o ajute sa depaseasca durerea momentului, o duce la casa lui de vacanta. Intr-o lunga conversatie nocturna, barbatul ii marturiseste, neasteptat, marea sa dragoste secreta pentru o alta femeie, la care renuntase pentru a ramane alaturi de familie, fara a se impaca insa niciodata cu gandul.

Fragment:

" Cea care ne trezeşte e Marion. Îşi pune păpuşa să alerge pe plapumă în timp ce

povesteşte o istorioară cu acadele care-şi iau zborul. Lucie îmi atinge genele: „Ochii ţi-s

lipiţi de tot“.

Ne îmbrăcăm sub aşternut pentru că e prea frig în cameră.

Patul care geme le face să râdă.

Socru-meu a aprins focul în bucătărie. Îl zăresc în fundul grădinii, căutând butuci în

şopron.

E prima dată când sunt singură cu el.

Nu m-am simţit niciodată în largul meu în compania lui. Prea distant. Prea tăcut. Și

pe urmă, tot ce mi-a spus Adrien despre el, greutatea de a creşte sub privirile lui,

asprimea lui, furiile lui, chinul şcolii.

La fel şi cu Suzanne. N-am văzut niciodată nimic afectuos între ei. „Pierre n-o prea

arată, dar ştiu ce simte pentru mine“, mi-a mărturisit ea într-o zi, când vorbeam despre

dragoste în timp ce desfăceam păstăile de fasole.

Dădeam din cap, dar nu înţelegeam. Nu-l înţelegeam pe acest om care se menaja şi

îşi înfrâna pornirile. Să nu arăţi nimic de teamă să nu te simţi slab, n-am putut să pricep

niciodată aşa ceva. La noi acasă schimbi mângâieri şi sărutări aşa cum respiri.

Îmi amintesc de o seară furtunoasă în bucătăria asta... Cumnata mea Christine se

plângea de profesorii copiilor ei, îi făcea incompetenţi şi mărginiţi. De aici, conversaţia a

alunecat spre educaţie, în general, şi apoi spre a lor, în particular. Vântul îşi schimbase

direcţia. Pe nesimţite. Bucătăria se transformase în tribunal. Adrien şi sora lui, în

procurori, iar în boxa acuzaţilor se găsea tatăl lor. Ce momente penibile... Și măcar dacă

s-ar fi produs explozia, dar nu. Acreala fusese refulată, şi marea ciocnire evitată. Se

mulţumiseră cu câteva împunsături ucigaşe.

Ca întotdeauna.

De altfel, cum ar fi fost cu putinţă aşa ceva? Socru-meu refuza să coboare în arenă.

Asculta observaţiile acerbe ale copiilor lui, fără să le răspundă vreodată. „Cârtelile

voastre trec peste mine ca apa peste penele gâştii“, conchidea totdeauna surâzând,

înainte de a se retrage.

De data asta, totuşi, discuţia fusese mai aspră.

Îi văd şi acum faţa crispată şi mâinile strângând carafa de apă de parcă ar fi vrut s-o

spargă sub ochii noştri.

Îmi închipuiam toate vorbele pe care nu le va spune niciodată şi încercam să pricep.

Ce anume înţelegea el? La ce se gândea când era singur? Și cum era în intimitate?

În disperare de cauză, Christine se întorsese spre mine:

— Și tu, Chloé, ce crezi despre toate astea?

Eram obosită, voiam ca seara aceea să se termine odată.

Mă săturasem de poveştile lor de familie.

— Eu... am spus îngândurată, eu cred că Pierre nu trăieşte printre noi, vreau să zic

nu cu adevărat, cred că e un soi de marţian rătăcit în familia Dippel...

Ceilalţi au dat din umeri şi şi-au întors privirile în altă parte. Nu şi el.

A pus jos carafa şi faţa i s-a luminat, surâzându-mi. Era prima dată când îl vedeam

zâmbind în felul ăsta. Poate şi ultima. Cred că în seara aceea s-a născut o anumită

complicitate... Ceva foarte trainic. Încercasem să-l apăr cum puteam pe ciudatul meu

marţian cu părul cărunt, care acum se îndreaptă spre uşa bucătăriei împingând o roabă

cu lemne. "