Minciuni sub clar de luna – Amanda Quick. Pdf📚 descarcă top cărți gratis 2019 PDf 📖
- AUTOR: Amanda Quic
- CATEGORIA: Cărți romantice
- NR. DE PAGINI: 302
- LIMBA: Română
Cărți «Minciuni sub clar de luna – Amanda Quick. Pdf📚 descarcă top cărți gratis 2019 PDf 📖». Rezumatul cărții:
Amanda Quick, scriitoare de exceptie, isi delecteaza fanii cu un nou roman ce imbina umorul cu suspansul si cu detalii istorice din perioada epocii victoriene tirzii. Ceva este in neregula la izolatul si darapanatul castel Aldwick, unde Concordia Glade este angajata sa se ocupe cu educatia a patru fete orfane, intretinute de un binefacator din umbra. Ele se simt insa tot timpul tinute sub observatie de supraveghetori deghizati in gradinari, ba, mai mult, ea afla ca predecesoarea sa a disparut in circumstante misterioase. In aceasta atmosfera tensionata, Concordia realizeaza ca singura sansa de salvare nu poate fi decat o evadare, aproape imposibil de realizat.
Evenimentele se precipita la castel, unde isi face aparitia detectivul particular Ambrose Wells. Acesta, cu un trecut aventuros si plin de incercari, este singurul in masura sa le ofere ajutor si protectie. Confruntati cu un personaj diabolic, Concordia si Ambrose vor invata ei insisi cateva lectii despre tenacitate, curaj si iubire. O poveste fermecatoare, care il tine in priza pe cititor pina la ultima pagina.
Fragment:
" Miezul nopţii într-un cimitir cufundat în ceaţă. Probabil că nu
există pe pământ loc mai întunecos decât acesta, îşi spuse Annie
Petrie.
Scuturată de un fior îşi strânse mai bine mantia la gât. În viaţa ei
nu mai fusese aşa de înspăimântată, însă zvonurile cu privire la
bărbatul pe care urma să-l întâlnească erau foarte precise. Îl puteai
întâlni numai la ora şi în locul ales de el, altfel nu apărea.
Se gândise şi se răzgândise de o mie de ori dacă să vină sau nu
aici, în noaptea asta. Nervii nu o mai ţineau, iar dimineaţa când se
sculase, găsise un bilet pe noptieră.
Apucase bucăţica de hârtie cu degete tremurătoare, îngrozită la
gândul că omul intrase în locuinţa ei în timpul nopţii. Reuşise să
treacă cumva de uşile ei zăvorite şi de obloanele de la ferestre. Se
simţea de parcă ar fi fost vizitată de o stafie. Nu auzise absolut nimic,
nici măcar un sunet care să trădeze prezenţa intrusului.
În cele din urmă, când se liniştise suficient pentru a putea citi
scurtul mesaj, descoperise că acesta nu era altceva decât o listă de
instrucţiuni. În cele din urmă, ştiind că nu va avea linişte până nu va
găsi un răspuns, se conformă conştiincioasă fiecărui punct de pe
listă.
În instrucţiuni i se cerea să micşoreze lumina felinarului când va
trece de poarta cimitirului. Acum felinarul nu mai arunca decât o
strălucire palidă, care se reflecta straniu în ceaţă. Formele
întunecoase ale pietrelor, criptelor şi monumentelor se conturau vag
în ceaţa deasă.
Făcu un efort de voinţă pentru a nu se opri. Dacă ajunsese până
aici, n-o să renunţe chiar acum, îşi spuse ea. Măcar atâta putea şi ea
să facă pentru sărmana Nellie.
— Bună seara, doamnă Petrie.
Vocea, la fel de sumbră şi ameninţătoare ca cimitirul, venea
dinspre uşa celui mai apropiat cavou. Încremeni prea înspăimântată
ca să ţipe şi, cu atât mai puţin, să o ia la fugă.
Este fără îndoială o voce de gentleman, îşi spuse ea, conştientă că
acest lucru o nelinişteşte şi mai mult. Reuşi să se întoarcă încet şi
încercă să-l distingă în întuneric pe cel care vorbise. Dar lumina
slabă a felinarului nu reuşea să străpungă întunericul în care era
cufundată uşa cavoului.
— Am respectat tot ce era pe listă, spuse ea, conştientă de faptul
că vocea îi tremura şi nu reuşea să şi-o controleze.
— Excelent. V-ar surprinde să aflaţi că sunt unii oameni care îşi
dau întâlnire cu mine, dar nu vin?
— Nu, domnule, nu m-aş mira câtuşi de puţin. Spre surprinderea
ei, constată că mai avea ceva stăpânire de sine. Nu mulţi oameni ar fi
încântaţi să se întâlnească cu o persoană cu reputaţia dumneavoastră
la ora aceasta şi într-un asemenea loc. "
Evenimentele se precipita la castel, unde isi face aparitia detectivul particular Ambrose Wells. Acesta, cu un trecut aventuros si plin de incercari, este singurul in masura sa le ofere ajutor si protectie. Confruntati cu un personaj diabolic, Concordia si Ambrose vor invata ei insisi cateva lectii despre tenacitate, curaj si iubire. O poveste fermecatoare, care il tine in priza pe cititor pina la ultima pagina.
Fragment:
" Miezul nopţii într-un cimitir cufundat în ceaţă. Probabil că nu
există pe pământ loc mai întunecos decât acesta, îşi spuse Annie
Petrie.
Scuturată de un fior îşi strânse mai bine mantia la gât. În viaţa ei
nu mai fusese aşa de înspăimântată, însă zvonurile cu privire la
bărbatul pe care urma să-l întâlnească erau foarte precise. Îl puteai
întâlni numai la ora şi în locul ales de el, altfel nu apărea.
Se gândise şi se răzgândise de o mie de ori dacă să vină sau nu
aici, în noaptea asta. Nervii nu o mai ţineau, iar dimineaţa când se
sculase, găsise un bilet pe noptieră.
Apucase bucăţica de hârtie cu degete tremurătoare, îngrozită la
gândul că omul intrase în locuinţa ei în timpul nopţii. Reuşise să
treacă cumva de uşile ei zăvorite şi de obloanele de la ferestre. Se
simţea de parcă ar fi fost vizitată de o stafie. Nu auzise absolut nimic,
nici măcar un sunet care să trădeze prezenţa intrusului.
În cele din urmă, când se liniştise suficient pentru a putea citi
scurtul mesaj, descoperise că acesta nu era altceva decât o listă de
instrucţiuni. În cele din urmă, ştiind că nu va avea linişte până nu va
găsi un răspuns, se conformă conştiincioasă fiecărui punct de pe
listă.
În instrucţiuni i se cerea să micşoreze lumina felinarului când va
trece de poarta cimitirului. Acum felinarul nu mai arunca decât o
strălucire palidă, care se reflecta straniu în ceaţă. Formele
întunecoase ale pietrelor, criptelor şi monumentelor se conturau vag
în ceaţa deasă.
Făcu un efort de voinţă pentru a nu se opri. Dacă ajunsese până
aici, n-o să renunţe chiar acum, îşi spuse ea. Măcar atâta putea şi ea
să facă pentru sărmana Nellie.
— Bună seara, doamnă Petrie.
Vocea, la fel de sumbră şi ameninţătoare ca cimitirul, venea
dinspre uşa celui mai apropiat cavou. Încremeni prea înspăimântată
ca să ţipe şi, cu atât mai puţin, să o ia la fugă.
Este fără îndoială o voce de gentleman, îşi spuse ea, conştientă că
acest lucru o nelinişteşte şi mai mult. Reuşi să se întoarcă încet şi
încercă să-l distingă în întuneric pe cel care vorbise. Dar lumina
slabă a felinarului nu reuşea să străpungă întunericul în care era
cufundată uşa cavoului.
— Am respectat tot ce era pe listă, spuse ea, conştientă de faptul
că vocea îi tremura şi nu reuşea să şi-o controleze.
— Excelent. V-ar surprinde să aflaţi că sunt unii oameni care îşi
dau întâlnire cu mine, dar nu vin?
— Nu, domnule, nu m-aş mira câtuşi de puţin. Spre surprinderea
ei, constată că mai avea ceva stăpânire de sine. Nu mulţi oameni ar fi
încântaţi să se întâlnească cu o persoană cu reputaţia dumneavoastră
la ora aceasta şi într-un asemenea loc. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
