O viata mai buna de Anna Gavalda. Pdf📚 descarcă cărți bune online gratis PDf 📖
- AUTOR: Anna Gavalda
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 159
- LIMBA: Română
Cărți «O viata mai buna de Anna Gavalda. Pdf📚 descarcă cărți bune online gratis PDf 📖». Rezumatul cărții:
La douazeci si patru de ani, Mathilde si-a abandonat studiile de master pentru o slujba insipida si comoda, locuieste cu chirie intr-un apartament impreuna cu doua fete serioase si plictisitoare, se impiedica in relatii sentimentale pasagere si isi ineaca nefericirea in bautura. Totusi, din ziua nefasta cind pierde plicul cu cei 10.000 de euro destinati renovarii locuintei, viata ei isi schimba cursul, rezervindu-i un sir de surprize, poate o iubire neasteptata. La douazeci si sase de ani, Yann trebuie sa se multumeasca cu o slujba abrutizanta, se simte cumplit de singur si deprimat si in fiecare seara, cind traverseaza podul peste Sena, cocheteaza cu gindul de-a se arunca in apele ei tulburi.
Dar invitatia la cina a unui vecin de bloc, in semn de recunostinta pentru ca l-a ajutat sa care un vechi dulap de colectie, si caldura cu care este intimpinat in sinul acestei familii fermecatoare il imping sa renunte la toate si sa porneasca in cautarea unei vieti mai bune, care sa aiba sens. Romanul Annei Gavalda reuneste povestile a doi tineri inteligenti, amuzanti, atragatori, sarmanti si sufletisti care tin in miini cheia succesului, insa nu prea stiu sa descuie poarta spre o viata implinita.
„Ma numesc Mathilde Salmon. Am douazeci si patru de ani. Oficial sint inca studenta, invat istoria artei (frumoasa inventie), dar in viata reala lucrez pentru cumnatul meu. Cel bogat, cel frumos, cel cool. Cel care-si scarpina intruna virful nasului si nu poarta niciodata cravata. Conduce o mare agentie de creatie digitala care se ocupa de design, branding si dezvoltare web (traduc: daca ai niste prafuri si vrei sa le vinzi pe net, el o sa-ti faca un magazin online dragut si un parcurs cu sageti pina la pagina de plata) si m-a corupt anul trecut. El avea nevoie de mercenari, eu – de bani de buzunar… ”„Anna Gavalda compune in cea mai recenta carte a sa o oda pentru doi protagonisti cam rataciti. Ea are un fel unic de a descrie cotidianul...
Fragment:
" O cafenea de lângă Arcul de Triumf. Stau aproape întotdeauna în acelaşi loc. Undeva în
spate, în stânga, după bar. Nu citesc, nu mă mişc, nu-mi verific telefonul, aştept pe
cineva.
Aştept pe cineva care n-o să vină niciodată şi, fiindcă mă plictisesc, mă uit cum se
lasă seara peste L’Escale de l’Étoile.
Ultimii colegi, ultimele pahare, ultimele glume răsuflate, maree staţionară timp de
vreo oră şi Parisul se destinde în sfârşit: taxiurile dau târcoale, tinerele îşi fac apariţia,
patronul mai stinge din lumini şi chelnerii se înviorează. Pun câte o lumânare micuţă
pe fiecare masă – una falsă, care pâlpâie, dar nu curge – şi mă presează discret: trebuie
să mai beau ceva sau să mă car.
Mai beau ceva.
E a şaptea oară, pe lângă primele două, când vin în mlaştina asta ca să mă adap pe
înserate. Sunt sigură, fiindcă am păstrat toate notele de plată. La început mi-am
închipuit probabil că era drept amintire, din obişnuinţă sau fetişism, dar astăzi?
Astăzi recunosc că e ca să mă agăţ de ceva când bag mâna în buzunarul paltonului.
Dacă hârtiuţele astea există, ei bine, asta e dovada că... că ce, de fapt?
Că nimic.
Că viaţa e scumpă peste drum de Soldatul necunoscut.
Ora unu noaptea. Din nou chix. Mă întorc acasă.
Stau pe lângă cimitirul Montmartre. N-am mers atâta în viaţa mea. Aveam o
bicicletă – poreclită Jeannot –, dar am pierdut-o zilele trecute. Nu mai ştiu exact când.
După un chef la nişte oameni pe care nu-i cunoşteam şi care locuiesc, cred, aproape de
gara Saint-Lazare."
Dar invitatia la cina a unui vecin de bloc, in semn de recunostinta pentru ca l-a ajutat sa care un vechi dulap de colectie, si caldura cu care este intimpinat in sinul acestei familii fermecatoare il imping sa renunte la toate si sa porneasca in cautarea unei vieti mai bune, care sa aiba sens. Romanul Annei Gavalda reuneste povestile a doi tineri inteligenti, amuzanti, atragatori, sarmanti si sufletisti care tin in miini cheia succesului, insa nu prea stiu sa descuie poarta spre o viata implinita.
Anna Gavalda (n. 1970) este una dintre cele mai apreciate romanciere franceze contemporane. A debutat in 1999 cu volumul de povestiri As vrea sa ma astepte si pe mine cineva (Polirom, 2006), distins cu Le Grand Prix RTL‑Lire 2000. Acesta a fost urmat de romanele O iubeam (2002; Polirom, 2003, 2014) si Impreuna (2005; Polirom, 2005, 2011, 2014), ajunse imediat pe listele de bestselleruri din toata Europa si adaptate pentru marele ecran. A mai publicat citeva volume de povestiri, carti pentru adolescenti (printre care se numara si 35 de kile de speranta; Polirom, 2017) si romanele Cea care alina (2008; Polirom, 2008), Darul unei zile (2009; Polirom, 2010), Billie (2013; Polirom, 2015) si O viata mai buna (2014; Polirom, 2016).
„Ma numesc Mathilde Salmon. Am douazeci si patru de ani. Oficial sint inca studenta, invat istoria artei (frumoasa inventie), dar in viata reala lucrez pentru cumnatul meu. Cel bogat, cel frumos, cel cool. Cel care-si scarpina intruna virful nasului si nu poarta niciodata cravata. Conduce o mare agentie de creatie digitala care se ocupa de design, branding si dezvoltare web (traduc: daca ai niste prafuri si vrei sa le vinzi pe net, el o sa-ti faca un magazin online dragut si un parcurs cu sageti pina la pagina de plata) si m-a corupt anul trecut. El avea nevoie de mercenari, eu – de bani de buzunar… ”„Anna Gavalda compune in cea mai recenta carte a sa o oda pentru doi protagonisti cam rataciti. Ea are un fel unic de a descrie cotidianul...
Fragment:
" O cafenea de lângă Arcul de Triumf. Stau aproape întotdeauna în acelaşi loc. Undeva în
spate, în stânga, după bar. Nu citesc, nu mă mişc, nu-mi verific telefonul, aştept pe
cineva.
Aştept pe cineva care n-o să vină niciodată şi, fiindcă mă plictisesc, mă uit cum se
lasă seara peste L’Escale de l’Étoile.
Ultimii colegi, ultimele pahare, ultimele glume răsuflate, maree staţionară timp de
vreo oră şi Parisul se destinde în sfârşit: taxiurile dau târcoale, tinerele îşi fac apariţia,
patronul mai stinge din lumini şi chelnerii se înviorează. Pun câte o lumânare micuţă
pe fiecare masă – una falsă, care pâlpâie, dar nu curge – şi mă presează discret: trebuie
să mai beau ceva sau să mă car.
Mai beau ceva.
E a şaptea oară, pe lângă primele două, când vin în mlaştina asta ca să mă adap pe
înserate. Sunt sigură, fiindcă am păstrat toate notele de plată. La început mi-am
închipuit probabil că era drept amintire, din obişnuinţă sau fetişism, dar astăzi?
Astăzi recunosc că e ca să mă agăţ de ceva când bag mâna în buzunarul paltonului.
Dacă hârtiuţele astea există, ei bine, asta e dovada că... că ce, de fapt?
Că nimic.
Că viaţa e scumpă peste drum de Soldatul necunoscut.
Ora unu noaptea. Din nou chix. Mă întorc acasă.
Stau pe lângă cimitirul Montmartre. N-am mers atâta în viaţa mea. Aveam o
bicicletă – poreclită Jeannot –, dar am pierdut-o zilele trecute. Nu mai ştiu exact când.
După un chef la nişte oameni pe care nu-i cunoşteam şi care locuiesc, cred, aproape de
gara Saint-Lazare."
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
