Matase Frantuzeasca de Sandra Brown. pdf📚 top cărți de citit într-o viață .Pdf 📖
- AUTOR: Sandra Brown
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 467
- LIMBA: Română
Cărți «Matase Frantuzeasca de Sandra Brown. pdf📚 top cărți de citit într-o viață .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
La fel ca orașul New Orleans, Claire Laurent este o combinație de frumusețe vibrantă și mister evaziv. Fondatoarea companiei de lenjerie intimă Mătase franțuzească a reușit să atingă culmile succesului prin muncă asiduă și pasiune, împletind eleganța cu o voință de fier, și are reputația că nu acceptă să-i stea cineva în cale. Așa că atunci când predicatorul Jackson Wilde pornește la televiziune o campanie împotriva firmei lui Claire, condamnând produsele ca fiind „păcătoase“, și apoi este găsit ucis, Claire devine unul dintre principalii suspecți.
Robert Cassidy, adjunctul procurorului districtual, care trebuie să elucideze cazul, știe că frumoasa Claire se condamnă singură prin minciunile nenumărate pe care le spune și este totodată conștient de atracția nepotrivită pe care o simte pentru ea. Însă nici el, nici nevinovăția pe care și-o susține Claire nu o pot salva dacă ea refuză să spună adevărul șocant – unul pe care a jurat să nu-l mărturisească niciodată…
Robert Cassidy, adjunctul procurorului districtual, care trebuie să elucideze cazul, știe că frumoasa Claire se condamnă singură prin minciunile nenumărate pe care le spune și este totodată conștient de atracția nepotrivită pe care o simte pentru ea. Însă nici el, nici nevinovăția pe care și-o susține Claire nu o pot salva dacă ea refuză să spună adevărul șocant – unul pe care a jurat să nu-l mărturisească niciodată…
„Cu o intrigă abilă și ritm alert, romanul conține doza perfectă de pericol și sex ca să te țină cu sufletul la gură.“ – Publishers Weekly
„Un roman care demonstrează din nou talentul Sandrei Brown și îi justifică locul binemeritat în topuri.“ – Associated Press
Sandra Brown este una dintre cele mai cunoscute autoare americane contemporane. Cărțile ei au fost traduse în 34 de limbi, în peste 80 de milioane de exemplare….
Fragment:
" O gaiţă albăstruie zbură poposind pe degetul de la picior al
heruvimului gol din curte. Prea îngâmfată pentru a se bălăci în
fântână cu plăcere asemeni modestei vrăbii, gaiţa ciuguli o
înghiţitură de apă şi îşi luă repede zborul. Părea sa nu aibă
încredere în seninătatea dintre zidurile vechi din cărămidă
acoperite de viţă de vie în floare.
Bondari harnici zumzăiau printre
bobocii pastel. Apa mai picura încă pe ferigi din ploaia ce căzuse
înainte de ivirea zorilor, iar pe frunzele ceruite ale filodendronilor şi
pe tufele de camelii picăturile de apă sclipeau în lumina puternică
a soarelui.
— Şi Rapunzel îşi lăsă în jos minunata–i cascadă de păr auriu,
iar prinţul se folosi de grelele cosiţe pentru a urca zidul de piatră al
turnului.
Claire Laurent, care ascultase cu foarte mare atenţie, îşi privi
mama cu scepticism, întrebând–o:
— Dar nu doare, mama?
— În poveşti, nu, draga mea.
— Aş fi vrut să am şi eu părul lung şi auriu, spuse fetiţa oftând melancolic.
Mary Catherine îi spuse atunci, mângâindu–i uşor buclele
roşietice răzvrătite:
— Frumuseţea părului tău este foarte greu de exprimat în
cuvinte.
Liniştea din curte fu brusc întreruptă când mătuşa Laurel dădu
buzna val–vârtej pe uşa despărţitoare.
— Mary Catherine, au venit din nou! Şi, de data asta, au o
hârtie în care scrie că o pot lua pe Claire.
Mary Catherine îşi privi absentă mătuşa.
— Cine a venit?
Claire ştia. Chiar dacă despre mama ei nu putea spune acelaşi
lucru, ea îl ţinea minte pe bărbatul acela în costum închis la
culoare care mirosea a bomboane de mentă şi a ulei de păr. Mai
venise de două ori la ele umplând salonaşul mătuşii Laurel cu
mirosurile lui neplăcute.
Era însoţit totdeauna de o femeie care
purta o servietă mare din piele. Vorbeau cu mătuşa Laurel şi cu
Mary Catherine despre ea de parcă ar fi fost surdă sau nici nu s–ar
fi aflat acolo.
Claire nu înţelegea chiar toate cuvintele, dar pricepea subiectul
acelor discuţii.
Totdeauna o lăsau pe mătuşa Laurel supărată, însă mama ei
suferea teribil. După ultima lor vizită, stătuse în pat trei zile
plângând neîncetat. Aceea fusese una din cele mai grave crize şi pe
mătuşa Laurel o supărase şi mai tare.
Claire se furişă în dosul
scaunului din fier forjat pe care stătea mama ei, încercând să se
facă mică şi invizibilă.
O cuprinse teama şi inima începu să îi bată cu putere în pieptul
mic. "
Fragment:
" O gaiţă albăstruie zbură poposind pe degetul de la picior al
heruvimului gol din curte. Prea îngâmfată pentru a se bălăci în
fântână cu plăcere asemeni modestei vrăbii, gaiţa ciuguli o
înghiţitură de apă şi îşi luă repede zborul. Părea sa nu aibă
încredere în seninătatea dintre zidurile vechi din cărămidă
acoperite de viţă de vie în floare.
Bondari harnici zumzăiau printre
bobocii pastel. Apa mai picura încă pe ferigi din ploaia ce căzuse
înainte de ivirea zorilor, iar pe frunzele ceruite ale filodendronilor şi
pe tufele de camelii picăturile de apă sclipeau în lumina puternică
a soarelui.
— Şi Rapunzel îşi lăsă în jos minunata–i cascadă de păr auriu,
iar prinţul se folosi de grelele cosiţe pentru a urca zidul de piatră al
turnului.
Claire Laurent, care ascultase cu foarte mare atenţie, îşi privi
mama cu scepticism, întrebând–o:
— Dar nu doare, mama?
— În poveşti, nu, draga mea.
— Aş fi vrut să am şi eu părul lung şi auriu, spuse fetiţa oftând melancolic.
Mary Catherine îi spuse atunci, mângâindu–i uşor buclele
roşietice răzvrătite:
— Frumuseţea părului tău este foarte greu de exprimat în
cuvinte.
Liniştea din curte fu brusc întreruptă când mătuşa Laurel dădu
buzna val–vârtej pe uşa despărţitoare.
— Mary Catherine, au venit din nou! Şi, de data asta, au o
hârtie în care scrie că o pot lua pe Claire.
Mary Catherine îşi privi absentă mătuşa.
— Cine a venit?
Claire ştia. Chiar dacă despre mama ei nu putea spune acelaşi
lucru, ea îl ţinea minte pe bărbatul acela în costum închis la
culoare care mirosea a bomboane de mentă şi a ulei de păr. Mai
venise de două ori la ele umplând salonaşul mătuşii Laurel cu
mirosurile lui neplăcute.
Era însoţit totdeauna de o femeie care
purta o servietă mare din piele. Vorbeau cu mătuşa Laurel şi cu
Mary Catherine despre ea de parcă ar fi fost surdă sau nici nu s–ar
fi aflat acolo.
Claire nu înţelegea chiar toate cuvintele, dar pricepea subiectul
acelor discuţii.
Totdeauna o lăsau pe mătuşa Laurel supărată, însă mama ei
suferea teribil. După ultima lor vizită, stătuse în pat trei zile
plângând neîncetat. Aceea fusese una din cele mai grave crize şi pe
mătuşa Laurel o supărase şi mai tare.
Claire se furişă în dosul
scaunului din fier forjat pe care stătea mama ei, încercând să se
facă mică şi invizibilă.
O cuprinse teama şi inima începu să îi bată cu putere în pieptul
mic. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
