Poveste despre doua orase de Charles Dickens. Pdf📚 descarcă cărți pmline gratis PDf 📖
- AUTOR: Ken Follett
- CATEGORIA: Poezie, Proză, Povești
- NR. DE PAGINI: 289
- LIMBA: Română
Cărți «Poveste despre doua orase de Charles Dickens. Pdf📚 descarcă cărți pmline gratis PDf 📖». Rezumatul cărții:
Haosul Revolutiei franceze pusese stapanire pe oras. Era vremea marilor schimbari, si totul se afla sub semnul unui necrutator pericol, in care faradelegea si nedreptatea devenisera armele razbunarii, arareori facandu-se deosebirea intre vinovat si nevinovat. Tocmai de aceea, povestea lui Dickens cucereste prin dovezile de curaj ale eroilor sai, martori ai acelor timpuri.
Inchis pe nedrept timp de optsprezece ani in fortareata Bastiliei, doctorul Alexandre Manette este in sfarsit eliberat si adus la Londra, alaturi de fiica sa, Lucie. Dupa lungii ani de despartire, s-ar fi zis ca viata le ofera cadoul mult visat, cand soarta l-il scoate in cale pe tanarul francez Charley Darnay, inchis la Old Baley, acuzat de tradare. Este salvat in ultimul moment, dar povestea surprinzatoare, cu eroi gata oricand de sacrificiu in numele iubirii, de-abia incepe, culminand cu o evadare plina de suspans ce se desfasoara in umbra amenintatoare a ghilotinei.
Fragment:
" Drumul spre Dover se aşternea într-o noapte de
vineri, dintr-un noiembrie tirziu, dinaintea celui dintii
dintre personajele de care se ocupă această povestire.
Tot drumul spre Dover se aşternea şi în faţa poş-
talionului, care hodorogea greoi la deal pe Shooter's
Hill. Personajul nostru urca dealul pe jos, frămîntind
noroaiele pe lîngă poştalion, aşa cum făceau şi ceilalţi
pasageri; nu pentru c-ar fi avut cel mai mic chef să
facă exerciţii de mers, mai cu seamă în împrejurările
de faţă, dar pentru că urcuşul, şi hamurile, şi clisa şi
poştalionul erau atit de grele, încît caii se opriseră lo-
cului în trei rînduri, ca să nu mai vorbim de încer-
carea de a răsuci poştalionul de-a curmezişul dru-
mului, cu intenţia de a se răzvrăti şi a face cale
întoarsă la Blackheath. Hăţurile, biciul, surugiul şi
ajutorul lui cunoşteau cu toţii acel articol din legea de
război care interzice orice acţiune ce nu vine în
sprijinul aserţiunii că unele dobitoace ar fi înzestrate
cu judecată; aşa că, pînă la urmă, echipajul a capitulat
şi s-a întors la datorie.
Cu capete plecate şi cozi tremurinde, terciuiau
glodul vîscos, croindu-şi drum, opintindu-se şi împle-
ticindu-se din loc în loc, de parcă încheieturile li se
desfăceau bucăţi-bucăţi. Ori de cîte ori surugiul trăgea
de hăţuri şi-i oprea locului cu un prevăzător: „Hoo!
Prrr!", calul din frunte îşi scutura violent capul cu tot
ce avea pe creştet - negînd cu înverşunare că poştalio-
nul ar putea fi tras la deal. Şi ori de cîte ori calul din
frunte îşi zăngănea hamurile, pasagerul nostru tresărea,
aşa cum se cuvine să tresară un pasager nervos, şi-şi
pierdea şirul gîndurilor. Prin văiugi plutea un abur de
ceaţă, care se ridicase în deznădejde pe coasta dealului,
ca un duh rău umblînd să-şi găsească odihna, dar fără
s-o afle vreodată. O pîclă umedă şi foarte rece, răspîn-
dindu-se încet în văzduh în vălurele care se urmăreau
şi se înghiţeau una pe cealaltă asemenea talazurilor
unei mări zbuciumate. Era îndeajuns de deasă ca să
ferească tot ce întilnea în cale de lumina felinarelor, şi
ochiul nu putea desluşi decît felinarele, fuioarele de
ceaţă şi cîţiva iarzi de drum; iar aburul pe care-l sco-
teau caii trudiţi, fumega părînd să ţeasă însăşi pîcla.
Alţi doi pasageri, în afară de cel despre care am
vorbit, se opinteau la deal pe lîngă poştalion. Toti trei
erau înfofoliţi pînă peste urechi şi purtau cizme."
Inchis pe nedrept timp de optsprezece ani in fortareata Bastiliei, doctorul Alexandre Manette este in sfarsit eliberat si adus la Londra, alaturi de fiica sa, Lucie. Dupa lungii ani de despartire, s-ar fi zis ca viata le ofera cadoul mult visat, cand soarta l-il scoate in cale pe tanarul francez Charley Darnay, inchis la Old Baley, acuzat de tradare. Este salvat in ultimul moment, dar povestea surprinzatoare, cu eroi gata oricand de sacrificiu in numele iubirii, de-abia incepe, culminand cu o evadare plina de suspans ce se desfasoara in umbra amenintatoare a ghilotinei.
Publicat în 1859, Poveste despre două orașe rămâne unul dintre cele mai cunoscute și mai apreciate romane ale lui Charles Dickens, a cărui acțiune este plasată la Londra și Paris, în preajma Revoluției franceze. Tumultuoasele evenimente politice și sociale se împletesc cu dramele personale într-o poveste complexă despre curaj, devotament, sacrificiu și prefacere, având în centru personaje memorabile.
Fragment:
" Drumul spre Dover se aşternea într-o noapte de
vineri, dintr-un noiembrie tirziu, dinaintea celui dintii
dintre personajele de care se ocupă această povestire.
Tot drumul spre Dover se aşternea şi în faţa poş-
talionului, care hodorogea greoi la deal pe Shooter's
Hill. Personajul nostru urca dealul pe jos, frămîntind
noroaiele pe lîngă poştalion, aşa cum făceau şi ceilalţi
pasageri; nu pentru c-ar fi avut cel mai mic chef să
facă exerciţii de mers, mai cu seamă în împrejurările
de faţă, dar pentru că urcuşul, şi hamurile, şi clisa şi
poştalionul erau atit de grele, încît caii se opriseră lo-
cului în trei rînduri, ca să nu mai vorbim de încer-
carea de a răsuci poştalionul de-a curmezişul dru-
mului, cu intenţia de a se răzvrăti şi a face cale
întoarsă la Blackheath. Hăţurile, biciul, surugiul şi
ajutorul lui cunoşteau cu toţii acel articol din legea de
război care interzice orice acţiune ce nu vine în
sprijinul aserţiunii că unele dobitoace ar fi înzestrate
cu judecată; aşa că, pînă la urmă, echipajul a capitulat
şi s-a întors la datorie.
Cu capete plecate şi cozi tremurinde, terciuiau
glodul vîscos, croindu-şi drum, opintindu-se şi împle-
ticindu-se din loc în loc, de parcă încheieturile li se
desfăceau bucăţi-bucăţi. Ori de cîte ori surugiul trăgea
de hăţuri şi-i oprea locului cu un prevăzător: „Hoo!
Prrr!", calul din frunte îşi scutura violent capul cu tot
ce avea pe creştet - negînd cu înverşunare că poştalio-
nul ar putea fi tras la deal. Şi ori de cîte ori calul din
frunte îşi zăngănea hamurile, pasagerul nostru tresărea,
aşa cum se cuvine să tresară un pasager nervos, şi-şi
pierdea şirul gîndurilor. Prin văiugi plutea un abur de
ceaţă, care se ridicase în deznădejde pe coasta dealului,
ca un duh rău umblînd să-şi găsească odihna, dar fără
s-o afle vreodată. O pîclă umedă şi foarte rece, răspîn-
dindu-se încet în văzduh în vălurele care se urmăreau
şi se înghiţeau una pe cealaltă asemenea talazurilor
unei mări zbuciumate. Era îndeajuns de deasă ca să
ferească tot ce întilnea în cale de lumina felinarelor, şi
ochiul nu putea desluşi decît felinarele, fuioarele de
ceaţă şi cîţiva iarzi de drum; iar aburul pe care-l sco-
teau caii trudiţi, fumega părînd să ţeasă însăşi pîcla.
Alţi doi pasageri, în afară de cel despre care am
vorbit, se opinteau la deal pe lîngă poştalion. Toti trei
erau înfofoliţi pînă peste urechi şi purtau cizme."
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
