Antonio Garrido: Cititorul de cadavre . Pdf📚 top cărți bune online gratis PDf 📖
- AUTOR: Antonio Garrido
- CATEGORIA: Detectivi/ Thriller-e
- NR. DE PAGINI: 543
- LIMBA: Română
Cărți «Antonio Garrido: Cititorul de cadavre . Pdf📚 top cărți bune online gratis PDf 📖». Rezumatul cărții:
Antonio Garrido a scris un captivant thriller istoric, foarte bine documentat, in care ambitia si ura merg mana-n mana cu iubirea si moartea in exotica si fastuoasa China medievala.
În China antică "cititorii de cadavre" erau o elită de medici legişti aflaţi în serviciul împăratului care aveau sarcina de a rezolva, chiar şi riscându-şi viaţa, orice crimă, pentru ca niciun criminal să nu rămână nepedepsit. Aceasta este povestea lui Cí Song, un tânăr de origine umilă care datorită pasiunii şi ambiţiei sale a reuşit să ajungă în această poziţie invidiată, de "cititor de cadavre".
Fragment:
În China antică "cititorii de cadavre" erau o elită de medici legişti aflaţi în serviciul împăratului care aveau sarcina de a rezolva, chiar şi riscându-şi viaţa, orice crimă, pentru ca niciun criminal să nu rămână nepedepsit. Aceasta este povestea lui Cí Song, un tânăr de origine umilă care datorită pasiunii şi ambiţiei sale a reuşit să ajungă în această poziţie invidiată, de "cititor de cadavre".
Cí Song este considerat azi primul medic legist din istoria medicinii, recunoscut pentru metodele sale inovatoare de cercetare, dar şi pentru rezolvarea unor cazuri spectaculoase de crimă de la Curtea Imperială.
Fragment:
"În dimineața aceea, Cí se trezi devreme ca să evite întâlnirea cu
fratele său, Lu. I se închideau ochii, dar orezăria îl aștepta trează, ca
în fiecare dimineață.
Se ridică de pe jos și făcu sul rogojina, trăgând în piept aroma
ceaiului cu care mama lui înmiresma casa. Când intră în încăperea
principală, o salută cu o înclinare a capului, iar ea îi răspunse
ascunzându-și zâmbetul pe care el îl ghici și pe care i-l întoarse.
fratele său, Lu. I se închideau ochii, dar orezăria îl aștepta trează, ca
în fiecare dimineață.
Se ridică de pe jos și făcu sul rogojina, trăgând în piept aroma
ceaiului cu care mama lui înmiresma casa. Când intră în încăperea
principală, o salută cu o înclinare a capului, iar ea îi răspunse
ascunzându-și zâmbetul pe care el îl ghici și pe care i-l întoarse.
O adora pe mama lui aproape tot atât de mult ca și pe sora lui mai
mică, A Treia. Celelalte două surori ale sale, Prima și A Doua,
muriseră de mici, din pricina unei boli de familie. A Treia, deși era și
ea bolnavă, era singura care rămăsese în viață. Înainte de a înghiți ceva, se îndreptă spre micul altar pe care îl construiseră lângă fereastră în amintirea bunicului său.
mică, A Treia. Celelalte două surori ale sale, Prima și A Doua,
muriseră de mici, din pricina unei boli de familie. A Treia, deși era și
ea bolnavă, era singura care rămăsese în viață. Înainte de a înghiți ceva, se îndreptă spre micul altar pe care îl construiseră lângă fereastră în amintirea bunicului său.
Ridică obloanele și inspiră adânc. Afară, primele raze de soare se strecurau
timid prin ceață. Vântul făcea să se legene crizantemele puse în
vasul de lut cu ofrande și întețea volutele de tămâie ce se ridicau în
încăpere. Cí închise ochii ca să spună o rugăciune, dar în minte îi
veni doar un gând: „Spirite ale Cerului, îngăduiți-ne să ne întoarcem
la Lin’an” Își aminti de zilele în care bunicii lui mai trăiau încă.
timid prin ceață. Vântul făcea să se legene crizantemele puse în
vasul de lut cu ofrande și întețea volutele de tămâie ce se ridicau în
încăpere. Cí închise ochii ca să spună o rugăciune, dar în minte îi
veni doar un gând: „Spirite ale Cerului, îngăduiți-ne să ne întoarcem
la Lin’an” Își aminti de zilele în care bunicii lui mai trăiau încă.
Pe atunci, satul acela prăpădit era paradisul lui, iar fratele său Lu, eroul pe care
orice copil ar fi dorit să-l imite. Lu era asemenea marelui războinic
din poveștile pe care i le spunea tatăl său, gata întotdeauna să-l
apere când alți copii căutau să-i fure tainul de fructe sau să-i alunge
pe nerușinații care ar fi încercat să întreacă măsura cu surorile lor.
orice copil ar fi dorit să-l imite. Lu era asemenea marelui războinic
din poveștile pe care i le spunea tatăl său, gata întotdeauna să-l
apere când alți copii căutau să-i fure tainul de fructe sau să-i alunge
pe nerușinații care ar fi încercat să întreacă măsura cu surorile lor.
Lu îl învățase să se bată folosindu-și în așa fel mâinile și picioarele,
încât adversarii săi să se simtă depășiți, îl dusese la râu ca să se
bălăcească printre bărci și să pescuiască păstrăvi și crapi pe care
apoi îi aduceau acasă cu mare zarvă și îi arătase unde se aflau cele
mai bune ascunzători ca să le pândească pe vecine."
încât adversarii săi să se simtă depășiți, îl dusese la râu ca să se
bălăcească printre bărci și să pescuiască păstrăvi și crapi pe care
apoi îi aduceau acasă cu mare zarvă și îi arătase unde se aflau cele
mai bune ascunzători ca să le pândească pe vecine."
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
