Cărarea pierdută de Alain Fournier. PDF📚 descarcă filme- cărți gratis .Pdf 📖
- AUTOR: Alain Fournier
- CATEGORIA: Cărți romantice
- NR. DE PAGINI: 260
- LIMBA: Română
Cărți «Cărarea pierdută de Alain Fournier. PDF📚 descarcă filme- cărți gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Nimeni nu venea sa deschidă musafirei necunoscute Cu siguranţă, Milhe pnmise pălăria de Ia gări şi nu mai auzed nimic din fundul camerei roşu, unde în fata patului presăra! cu panglici vechi si cu pene zburlite, cosea si descosea, te constitumdu-si modesta pălărie . Si chiar aşa era Când intrai în sufragerie urmat de musafiră, mama apăru tmân du-şi pe cap, cu amândouă mâinile, fire de leton, panglici si pene, care nu erau încă perfect echilibrate îmi surâse cu ochii ei albaştri, obosiţi din pncina cusutului la lumina sla bă a seni, si zise — Uite1 Te aşteptam să-ţi arăt.
Fragment:
"Până atunci eu nu mă dusesem niciodată să hoinăresc
pe străzi cu băieţii. O coxalgie de care suferisem până spre
anul 189... mă făcuse sfios şi nefericit. Mă văd si acum
neputincios, ţopăind într-un picior după camarazii sprinteni
pe ulicioarele din preajma casei... De aceea nu mă lăsau de
loc să ies. Şi mi-aduc aminte că Millie, care era foarte
mândră de mine, mă aducea de multe ori acasă cu câte o
palmă zdravănă, când mă întâlnea şchiopătând după băieţii
din sat.
Apariţia lui Augustin Meaulnes, care coincidea cu vin-
decarea mea, fu începutul unei vieţi noi.
înainte de venirea lui, după terminarea cursului — la
patru — o seară lungă de singurătate începea pentru mine.
Tata aducea focul din soba clasei în căminul sufrageriei
noastre şi încet, încet, ultimii băieţi întârziaţi părăseau scoa-
lă în care se făcea frig şi în care pluteau suluri de fum. Se
mai încerca totuşi câte un joc, câte o goană în curte, apoi se
întuneca; cei doi elevi „de serviciu", după ce măturau re-
pede clasa, îşi luau glugile şi pelerinele din şopron şi plecau
şi ei grăbiţi, cu coşuleţele pe braţ, lăsând deschisă poarta
cea mare..."
Fragment:
"Până atunci eu nu mă dusesem niciodată să hoinăresc
pe străzi cu băieţii. O coxalgie de care suferisem până spre
anul 189... mă făcuse sfios şi nefericit. Mă văd si acum
neputincios, ţopăind într-un picior după camarazii sprinteni
pe ulicioarele din preajma casei... De aceea nu mă lăsau de
loc să ies. Şi mi-aduc aminte că Millie, care era foarte
mândră de mine, mă aducea de multe ori acasă cu câte o
palmă zdravănă, când mă întâlnea şchiopătând după băieţii
din sat.
Apariţia lui Augustin Meaulnes, care coincidea cu vin-
decarea mea, fu începutul unei vieţi noi.
înainte de venirea lui, după terminarea cursului — la
patru — o seară lungă de singurătate începea pentru mine.
Tata aducea focul din soba clasei în căminul sufrageriei
noastre şi încet, încet, ultimii băieţi întârziaţi părăseau scoa-
lă în care se făcea frig şi în care pluteau suluri de fum. Se
mai încerca totuşi câte un joc, câte o goană în curte, apoi se
întuneca; cei doi elevi „de serviciu", după ce măturau re-
pede clasa, îşi luau glugile şi pelerinele din şopron şi plecau
şi ei grăbiţi, cu coşuleţele pe braţ, lăsând deschisă poarta
cea mare..."
Iubirea e ameţeală, e uitare de sine, e ultimul cuvânt la tot ce avem de spus.
Alain Fournier
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
