Lisa Kleypas – Secretul Unei Nopti de Vara . citește online gratis. pdf📚
- AUTOR: Lisa Kleypas
- CATEGORIA: Cărți romantice
- NR. DE PAGINI: 136
- LIMBA: Română
Cărți «Lisa Kleypas – Secretul Unei Nopti de Vara . citește online gratis. pdf📚». Rezumatul cărții:
Patru tinere isi fac debutul in inalta societate londoneza avind acelasi scop: cel de a-si pune farmecele in joc pentru a-si gasi un sot. Asa se naste planul lor indraznet. Annabelle Peyton este hotarata sa-si salveze familia de la dezastru. Asa ca se decide sa se foloseasca de frumusetea si de inteligenta ei pentru a determina un nobil sa o ceara in casatorie.
Cel mai asiduu admirator al ei, bogatul, puternicul Simon Hunt, i-a spus foarte clar ca ii poate oferi placeri irezistibile - dar nu si casatoria. Prietenele ei incearca sa o ajute, conspirand pentru a-l atrage intr-o cursa pe un domn care li se pare potrivit pentru ea. Doar atunci Annabelle ar fi fost la adapost de Simon... si de propriile ei dorinte. Dar intr-o noapte de vara Annabelle cade prada imbratisarilor pasionale si saruturilor ispititoare ale lui Simon... si descopera ca dragostea este cel mai periculos joc dintre toate.
Fragment:
" Londra, 1841
Deşi Annabelle fusese avertizată să nu ia niciodată bani cu împrumut de la un străin, în acea zi a făcut o
excepţie... dar a descoperit curînd de ce ar fi trebuit să urmeze sfaturile primite de la mama ei.
Era una dintre rarele vacanţe ale lui Jeremy şi ca de obicei merseseră să vadă cel mai nou spectacol din
Leicester Square. Făcuse economii mai bine de două săptămîni ca să poată plăti biletele. Ca ultimi'
descendenţi ai familiei Peyton, Annabelle şi fratele ei mai mic fuseseră mereu neobişnuit de apropiaţi în
ciuda unei diferenţe de vîrstă de peste zece ani. După Annabelle se mai născuseră doi copii, dar aceştia
muriseră fără să apuce măcar prima aniversare.
- Mai ai ceva bani, Annabelle? o întrebă Jeremy, întorcîndu-se de la standul de bilete.
Ea clătină din cap, privindu-l nedumerită:
- Mă tem că nu. De ce?
Jeremy oftă, îndepărtîndu-şi de pe frunte o şuviţă de păr de culoarea mierii:
- Au dublat preţul biletelor. Se pare că e o producţie mai scumpă decît cele obişnuite.
- în ziar nu se pomenea nimic de preţuri mai mari, spuse Annabelle indignată. Coborîndu-şi vocea,
spuse: Of, la naiba! Şi începu să scotocească prin geantă, sperînd să găsească vreo monedă uitată.
Jeremy, care avea acum doisprezece ani, aruncă o privire spre afişul imens atîrnat deasupra coloanelor
care străjuiau. intrarea în teatru... CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN: UN SPECTACOL CU
INCREDIBILE ILUZII Şl DIORAME. De la premiera care avusese loc cu două săptămîni în urmă
spectatorii continuau să se îmbulzească să vadă minunile Imperiului Roman şi să asiste la tragica lui
cădere. „Este ca şi cum te-ai întoarce în timp!”, exclamau ei la ieşire. Neobişnuitul consta într-o pînză
atîrnată într-o încăpere circulară, care îi înconjura pe privitori cu scene pictate în detaliu. Din timp în timp
erau folosite lumini speciale şi muzică iar un prezentator făcea ocolul încăperii şi descria locuri îndepărtate
sau bătălii celebre.
După Times, această nouă producţie era o dioramă, adică o pînză crudă pictată în ulei, luminată din
faţă şi cîteodată din spate cu ajutorul unor lumini speciale, filtrate. Trei sute şi cincizeci de spectatori
stăteau în centru, într-un carusel acţionat de doi oameni, care îi învîrtea încet pe tot parcursul spectacolului.
Luminile, filtrele folosite, actorii care îi întruchipau pe romani, toate compuneau o „expoziţie animată”.
Annabelle citise că la final, cînd era simulată extrem de realist erupţia
unui vulcan, unele doamne ţipaseră iar altele leşinaseră.
Jeremy îi luă geanta din mînă, o închise trăgînd şiretul, apoi i-o înapoie.
. - Avem suficienţi bani pentru un singur bilet. Intră tu. Eu oricum nu ţineam neapărat să merg.
Ştiind că minţea în favoarea ei, Annabelle clătină din cap:
- în nici un caz. Du-te tu. Eu pot vedea oricînd spectacolul, în schimb tu eşti mereu la şcoală. Oricum
nu durează mai mult de un sfert de oră. Voi intra într-unul dintre magazinele din apropiere.
- La cumpărături, fără bani? o întrebă Jeremy privind-o sceptic cu ochii lui mari, albaştri. Ce-o să te
mai distrezi!
- Poţi să priveşti doar, nu trebuie neapărat să cumperi.
Jeremy pufni:
- Asta spun săracii cînd trec pe Bond Street, ca să se consoleze. Oricum rvu te las singură - toţi bărbaţii
îţi vor da imediat tîrcoale.
- Nu fii prostuţ, şopti Annabelle.
Fratele ei zîmbi cu subînţeles. îi privi chipul frumos, ochii albaştri, buclele şaten-aurii care se iveau de
sub bonetă.
- Lasă falsa modestie. Eşti pe deplin conştientă de efectul pe care îl ai asupra bărbaţilor şi din cîte ştiu
nu eziţi să te şi foloseşti de el.
Annabelle reacţionă, prefăcîndu-se că • se încruntă:
- Din cîte ştii tu? Ha! Ce ştii tu despre efectul pe care îl am asupra bărbaţilor? în majoritatea timpului
eşti plecat la şcoală!
Jeremy arboră o mină serioasă. "
Cel mai asiduu admirator al ei, bogatul, puternicul Simon Hunt, i-a spus foarte clar ca ii poate oferi placeri irezistibile - dar nu si casatoria. Prietenele ei incearca sa o ajute, conspirand pentru a-l atrage intr-o cursa pe un domn care li se pare potrivit pentru ea. Doar atunci Annabelle ar fi fost la adapost de Simon... si de propriile ei dorinte. Dar intr-o noapte de vara Annabelle cade prada imbratisarilor pasionale si saruturilor ispititoare ale lui Simon... si descopera ca dragostea este cel mai periculos joc dintre toate.
Fragment:
" Londra, 1841
Deşi Annabelle fusese avertizată să nu ia niciodată bani cu împrumut de la un străin, în acea zi a făcut o
excepţie... dar a descoperit curînd de ce ar fi trebuit să urmeze sfaturile primite de la mama ei.
Era una dintre rarele vacanţe ale lui Jeremy şi ca de obicei merseseră să vadă cel mai nou spectacol din
Leicester Square. Făcuse economii mai bine de două săptămîni ca să poată plăti biletele. Ca ultimi'
descendenţi ai familiei Peyton, Annabelle şi fratele ei mai mic fuseseră mereu neobişnuit de apropiaţi în
ciuda unei diferenţe de vîrstă de peste zece ani. După Annabelle se mai născuseră doi copii, dar aceştia
muriseră fără să apuce măcar prima aniversare.
- Mai ai ceva bani, Annabelle? o întrebă Jeremy, întorcîndu-se de la standul de bilete.
Ea clătină din cap, privindu-l nedumerită:
- Mă tem că nu. De ce?
Jeremy oftă, îndepărtîndu-şi de pe frunte o şuviţă de păr de culoarea mierii:
- Au dublat preţul biletelor. Se pare că e o producţie mai scumpă decît cele obişnuite.
- în ziar nu se pomenea nimic de preţuri mai mari, spuse Annabelle indignată. Coborîndu-şi vocea,
spuse: Of, la naiba! Şi începu să scotocească prin geantă, sperînd să găsească vreo monedă uitată.
Jeremy, care avea acum doisprezece ani, aruncă o privire spre afişul imens atîrnat deasupra coloanelor
care străjuiau. intrarea în teatru... CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN: UN SPECTACOL CU
INCREDIBILE ILUZII Şl DIORAME. De la premiera care avusese loc cu două săptămîni în urmă
spectatorii continuau să se îmbulzească să vadă minunile Imperiului Roman şi să asiste la tragica lui
cădere. „Este ca şi cum te-ai întoarce în timp!”, exclamau ei la ieşire. Neobişnuitul consta într-o pînză
atîrnată într-o încăpere circulară, care îi înconjura pe privitori cu scene pictate în detaliu. Din timp în timp
erau folosite lumini speciale şi muzică iar un prezentator făcea ocolul încăperii şi descria locuri îndepărtate
sau bătălii celebre.
După Times, această nouă producţie era o dioramă, adică o pînză crudă pictată în ulei, luminată din
faţă şi cîteodată din spate cu ajutorul unor lumini speciale, filtrate. Trei sute şi cincizeci de spectatori
stăteau în centru, într-un carusel acţionat de doi oameni, care îi învîrtea încet pe tot parcursul spectacolului.
Luminile, filtrele folosite, actorii care îi întruchipau pe romani, toate compuneau o „expoziţie animată”.
Annabelle citise că la final, cînd era simulată extrem de realist erupţia
unui vulcan, unele doamne ţipaseră iar altele leşinaseră.
Jeremy îi luă geanta din mînă, o închise trăgînd şiretul, apoi i-o înapoie.
. - Avem suficienţi bani pentru un singur bilet. Intră tu. Eu oricum nu ţineam neapărat să merg.
Ştiind că minţea în favoarea ei, Annabelle clătină din cap:
- în nici un caz. Du-te tu. Eu pot vedea oricînd spectacolul, în schimb tu eşti mereu la şcoală. Oricum
nu durează mai mult de un sfert de oră. Voi intra într-unul dintre magazinele din apropiere.
- La cumpărături, fără bani? o întrebă Jeremy privind-o sceptic cu ochii lui mari, albaştri. Ce-o să te
mai distrezi!
- Poţi să priveşti doar, nu trebuie neapărat să cumperi.
Jeremy pufni:
- Asta spun săracii cînd trec pe Bond Street, ca să se consoleze. Oricum rvu te las singură - toţi bărbaţii
îţi vor da imediat tîrcoale.
- Nu fii prostuţ, şopti Annabelle.
Fratele ei zîmbi cu subînţeles. îi privi chipul frumos, ochii albaştri, buclele şaten-aurii care se iveau de
sub bonetă.
- Lasă falsa modestie. Eşti pe deplin conştientă de efectul pe care îl ai asupra bărbaţilor şi din cîte ştiu
nu eziţi să te şi foloseşti de el.
Annabelle reacţionă, prefăcîndu-se că • se încruntă:
- Din cîte ştii tu? Ha! Ce ştii tu despre efectul pe care îl am asupra bărbaţilor? în majoritatea timpului
eşti plecat la şcoală!
Jeremy arboră o mină serioasă. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
