Copii libertatii de Marc Levy. PDF📚
- AUTOR: Marc Levy
- CATEGORIA: Iubiri de Poveste
- NR. DE PAGINI: 213
- LIMBA: Română
Cărți «Copii libertatii de Marc Levy. PDF📚». Rezumatul cărții:
O carte despre iubirea frateasca, despre prietenie si adolescenta cu dorintele, energia si idealurile sale Claude si fratele lui, Raymond, zis Jeannot, se inroleaza in brigada Marcel Langer din Toulouse, parte a miscarii de Rezistenta si formata din imigranti de diverse nationalitati, in lupta contra ocupatiei naziste si a colaborationistilor francezi.
Fiind pe rand deportati, intemnitati, torturati, copiii Rezistentei au devenit adulti mult prea devreme, intr-un mod sumbru si brutal.
Romanul lui Marc Levy spune povestea emotionanta a acestor adolescenti prinsi in valtoarea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Fragment:
" O s te iubesc mâine, fiindc ast zi înc nu te cunosc. Am
început prin a coborî sc rile cl ă ădirii vechi în care locuiam, pu inţ
cam gr bit, recunosc. La parter, mâna, cu care m inusem de
balustrad , mirosea a cear de albine: îngrijitoarea lustruia
metodic lemnul pân la cotul celui de-al doilea palier lu ă nea şi apoi
c tre ultimele etaje, joia. Cu toate c lumina poleia fa adele
caselor, trotuarul era înc lucios de la ploaia din zori. Şi când te
gândeşti c , mergând aşa cu paşi vioi, nu ştiam înc nimic, habar
nu aveam de tine, tu, care aveai s -mi d ruieşti într-o zi cel mai
frumos cadou pe care via a îl face b rba ilor.
Am intrat în micu a cafenea de pe strada Saint-Paul, în
buzunare aveam timp berechet. Eram cu to ii trei la bar şi printre
pu inii care s dispun de o asemenea avere în acea diminea de
prim var . Şi apoi a intrat tata, în fulgarin, cu mâinile la spate; s-a
sprijinit cu coatele de tejghea, a şi cum nu m-ar fi v zut, cu
eleganţ ă ă a lui caracteristic .
A cerut o cafea tare şi am putut s -i
v d zâmbetul pe care încerca s -l ascund de mine, îns
succes. A lovit pu in în tejghea şi mi-a dat de în eles c înc perea
e „sigur ”, c pot în fine veni mai aproape. Pe când îi atingeam în
trecere haina, i-am sim it puterea, greutatea triste ii de pe umeri.
M-a întrebat dac sunt „în continuare sigur”. Nu eram sigur de
nimic, dar am dat din cap. Atunci, foarte discret, şi-a dat la o parte
ceaşca de cafea. Sub farfurioar , am v zut o bancnot de
cincizeci de franci. Am refuzat s-o iau, dar şi-a încleştat tare f lcile
şi a mârâit spunându-mi c , dac vrei s porneşti la lupt , trebuie
s ai burta plin .
Am luat hârtia şi, din privirea lui, am în eles c
era momentul s plec. Mi-am aranjat mai bine şapca, am deschis
uşa cafenelei şi am luat-o înapoi pe strad în sus.
Am privit pe furiş spre bar, unde era tat l meu; el mi-a oferit
ultimul lui zâmbet, atr gându-mi aten ia c aveam gulerul strâmb.
În privirea lui era ceva imperios şi am avut nevoie de ceva ani
ca s în eleg acest lucru, dar azi e de ajuns s închid ochii şi
m gândesc la el, pentru ca ultima sa imagine s revin , intact .
Ştiu c pe tata îl întrista ple ă carea mea şi mai cred c presim ea c
nu aveam s ne mai revedem. Nu se gândise la moartea lui, ci la
mea.
M gândesc mereu la acest moment din cafeneaua des
Tourneurs. Un b rbat are nevoie, desigur, de mult curaj pentru a-
şi îngropa fiul pe când soarbe o cafea cu cicoare, chiar lâng el,
pentru a r mâne t cut şi a nu-i spune „Te duci imediat înapoi
acas şi te apuci de lec ii”.
Acum un an, mama s-a dus s ia de la comisariat în ă semnele
galbene1
. Pentru noi era semnalul exodului şi plecam la Toulouse.
Tata era croitor şi niciodat nu ar fi cusut mizeria aia pe vreo
hain . "
Fiind pe rand deportati, intemnitati, torturati, copiii Rezistentei au devenit adulti mult prea devreme, intr-un mod sumbru si brutal.
Romanul lui Marc Levy spune povestea emotionanta a acestor adolescenti prinsi in valtoarea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Fragment:
" O s te iubesc mâine, fiindc ast zi înc nu te cunosc. Am
început prin a coborî sc rile cl ă ădirii vechi în care locuiam, pu inţ
cam gr bit, recunosc. La parter, mâna, cu care m inusem de
balustrad , mirosea a cear de albine: îngrijitoarea lustruia
metodic lemnul pân la cotul celui de-al doilea palier lu ă nea şi apoi
c tre ultimele etaje, joia. Cu toate c lumina poleia fa adele
caselor, trotuarul era înc lucios de la ploaia din zori. Şi când te
gândeşti c , mergând aşa cu paşi vioi, nu ştiam înc nimic, habar
nu aveam de tine, tu, care aveai s -mi d ruieşti într-o zi cel mai
frumos cadou pe care via a îl face b rba ilor.
Am intrat în micu a cafenea de pe strada Saint-Paul, în
buzunare aveam timp berechet. Eram cu to ii trei la bar şi printre
pu inii care s dispun de o asemenea avere în acea diminea de
prim var . Şi apoi a intrat tata, în fulgarin, cu mâinile la spate; s-a
sprijinit cu coatele de tejghea, a şi cum nu m-ar fi v zut, cu
eleganţ ă ă a lui caracteristic .
A cerut o cafea tare şi am putut s -i
v d zâmbetul pe care încerca s -l ascund de mine, îns
succes. A lovit pu in în tejghea şi mi-a dat de în eles c înc perea
e „sigur ”, c pot în fine veni mai aproape. Pe când îi atingeam în
trecere haina, i-am sim it puterea, greutatea triste ii de pe umeri.
M-a întrebat dac sunt „în continuare sigur”. Nu eram sigur de
nimic, dar am dat din cap. Atunci, foarte discret, şi-a dat la o parte
ceaşca de cafea. Sub farfurioar , am v zut o bancnot de
cincizeci de franci. Am refuzat s-o iau, dar şi-a încleştat tare f lcile
şi a mârâit spunându-mi c , dac vrei s porneşti la lupt , trebuie
s ai burta plin .
Am luat hârtia şi, din privirea lui, am în eles c
era momentul s plec. Mi-am aranjat mai bine şapca, am deschis
uşa cafenelei şi am luat-o înapoi pe strad în sus.
Am privit pe furiş spre bar, unde era tat l meu; el mi-a oferit
ultimul lui zâmbet, atr gându-mi aten ia c aveam gulerul strâmb.
În privirea lui era ceva imperios şi am avut nevoie de ceva ani
ca s în eleg acest lucru, dar azi e de ajuns s închid ochii şi
m gândesc la el, pentru ca ultima sa imagine s revin , intact .
Ştiu c pe tata îl întrista ple ă carea mea şi mai cred c presim ea c
nu aveam s ne mai revedem. Nu se gândise la moartea lui, ci la
mea.
M gândesc mereu la acest moment din cafeneaua des
Tourneurs. Un b rbat are nevoie, desigur, de mult curaj pentru a-
şi îngropa fiul pe când soarbe o cafea cu cicoare, chiar lâng el,
pentru a r mâne t cut şi a nu-i spune „Te duci imediat înapoi
acas şi te apuci de lec ii”.
Acum un an, mama s-a dus s ia de la comisariat în ă semnele
galbene1
. Pentru noi era semnalul exodului şi plecam la Toulouse.
Tata era croitor şi niciodat nu ar fi cusut mizeria aia pe vreo
hain . "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
