Unde Esti de Marc Levy. carte PDF📚
- AUTOR: Marc Levy
- CATEGORIA: Cărți romantice
- NR. DE PAGINI: 145
- LIMBA: Română
Cărți «Unde Esti de Marc Levy. carte PDF📚». Rezumatul cărții:
Doi adolescenti isi jura dragoste vesnica, dar destinul ii separa. Ea infrunta violenta unui uragan in America Centrala, in timp ce el isi urmeaza cariera in Manhattan. El ii promite ca va fi alaturi de ea atunci cand va fi chemat. Nu stia ca aceasta promisiune ii va bulversa viata…
Fragment:
" Aeroportul Newark. Taxiul a lăsat-o la marginea trotuarului şi
a dispărut în tumultul vehiculelor care gravitează în jurul
terminalelor; ea îl urmăreşte pierzându-se în depărtare. Uriaşul
sac de culoare verde, care îi stă la picioare, aproape că are o
greutate mai mare decât a ei. Îl ridică, face o strâmbătură şi şi-l
pune pe umeri. Intră pe uşa automată a terminalului 1,
traversează holul şi coboară câteva trepte. La dreapta, se înalţă
spirala altei scări; în ciuda poverii care îi apasă spatele, urcă
repede treptele şi înaintează, cu pasul hotărât, pe culoar. În faţa
unui bar scăldat într-o lumină portocalie se opreşte şi priveşte
înăuntru, prin geamul vitrinei. Sprijiniţi în coate, de tejgheaua din
melamină, vreo zece bărbaţi îşi beau berea, comentând cu glas
tare rezultatele meciurilor ce defilează pe ecranul unui televizor
pus pe un suport, deasupra capetelor lor. Ea împinge uşa de
lemn cu un hublou mare în mijloc, intră şi aruncă o privire atentă
în jur, peste mesele roşii şi verzi.
Îl vede: aşezat în fundul sălii, lângă peretele de sticlă dinspre
pistă. În faţa lui, pe masă, stă un ziar îndoit; mâna dreaptă îi
sprijină bărbia, iar stânga i se joacă neglijent pe faţa de masă din
hârtie, desenând un chip cu creionul.
Ochii lui, pe care ea încă nu-i poate vedea, sunt pierduţi în
depărtările pistei de asfalt cu linii galbene, unde avioanele merg
la pas, înainte de a-şi lua zborul puţin mai departe. Ea şovăie, o
ia printre rândurile de mese din dreapta, pentru a se duce, pe
neobservate, lângă el. Trece de frigiderul care toarce uşor şi se
apropie cu paşi vioi, dar neauziţi. Ajungând lângă tânărul care o
aşteaptă, îi pune mâna pe păr şi i-l ciufuleşte cu tandreţe. Pe
hârtia cu model de fagure, el schiţase chiar portretul ei.
— Te-am făcut să aştepţi? întrebă ea.
— Nu, ai ajuns aproape la timp, abia acum mă faci să aştept.
— Eşti de mult aici?
— N-am nici cea mai mică idee. Ce frumoasă eşti! Stai jos.
Ea zâmbi şi se uită la ceas.
— Decolez peste o oră.
— Am să fac tot ce pot ca să-l pierzi, ca să nu-l iei niciodată!
— Atunci, decolez peste zece minute! spuse ea, aşezându-se.
— Bun, gata, îţi promit că tac. Ţi-am adus ceva.
El pune pe masă o punguţă neagră, de plastic, şi o împinge
spre ea, cu vârful degetului arătător. Ea îşi înclină capul. E felul
său de a spune: „Ce e asta?”. Şi, cum el îi înţelege şi cea mai
fugară expresie de pe chip, îi răspunde doar cu o mişcare a
ochilor: „Deschide şi ai să vezi”. Este un mic album cu fotografii.
El începe să-i întoarcă paginile. Pe prima, în alb şi negru, doi
copilaşi de doi ani, stând în picioare, se privesc, faţă în faţă,
ţinându-se reciproc de umeri. "
Fragment:
" Aeroportul Newark. Taxiul a lăsat-o la marginea trotuarului şi
a dispărut în tumultul vehiculelor care gravitează în jurul
terminalelor; ea îl urmăreşte pierzându-se în depărtare. Uriaşul
sac de culoare verde, care îi stă la picioare, aproape că are o
greutate mai mare decât a ei. Îl ridică, face o strâmbătură şi şi-l
pune pe umeri. Intră pe uşa automată a terminalului 1,
traversează holul şi coboară câteva trepte. La dreapta, se înalţă
spirala altei scări; în ciuda poverii care îi apasă spatele, urcă
repede treptele şi înaintează, cu pasul hotărât, pe culoar. În faţa
unui bar scăldat într-o lumină portocalie se opreşte şi priveşte
înăuntru, prin geamul vitrinei. Sprijiniţi în coate, de tejgheaua din
melamină, vreo zece bărbaţi îşi beau berea, comentând cu glas
tare rezultatele meciurilor ce defilează pe ecranul unui televizor
pus pe un suport, deasupra capetelor lor. Ea împinge uşa de
lemn cu un hublou mare în mijloc, intră şi aruncă o privire atentă
în jur, peste mesele roşii şi verzi.
Îl vede: aşezat în fundul sălii, lângă peretele de sticlă dinspre
pistă. În faţa lui, pe masă, stă un ziar îndoit; mâna dreaptă îi
sprijină bărbia, iar stânga i se joacă neglijent pe faţa de masă din
hârtie, desenând un chip cu creionul.
Ochii lui, pe care ea încă nu-i poate vedea, sunt pierduţi în
depărtările pistei de asfalt cu linii galbene, unde avioanele merg
la pas, înainte de a-şi lua zborul puţin mai departe. Ea şovăie, o
ia printre rândurile de mese din dreapta, pentru a se duce, pe
neobservate, lângă el. Trece de frigiderul care toarce uşor şi se
apropie cu paşi vioi, dar neauziţi. Ajungând lângă tânărul care o
aşteaptă, îi pune mâna pe păr şi i-l ciufuleşte cu tandreţe. Pe
hârtia cu model de fagure, el schiţase chiar portretul ei.
— Te-am făcut să aştepţi? întrebă ea.
— Nu, ai ajuns aproape la timp, abia acum mă faci să aştept.
— Eşti de mult aici?
— N-am nici cea mai mică idee. Ce frumoasă eşti! Stai jos.
Ea zâmbi şi se uită la ceas.
— Decolez peste o oră.
— Am să fac tot ce pot ca să-l pierzi, ca să nu-l iei niciodată!
— Atunci, decolez peste zece minute! spuse ea, aşezându-se.
— Bun, gata, îţi promit că tac. Ţi-am adus ceva.
El pune pe masă o punguţă neagră, de plastic, şi o împinge
spre ea, cu vârful degetului arătător. Ea îşi înclină capul. E felul
său de a spune: „Ce e asta?”. Şi, cum el îi înţelege şi cea mai
fugară expresie de pe chip, îi răspunde doar cu o mişcare a
ochilor: „Deschide şi ai să vezi”. Este un mic album cu fotografii.
El începe să-i întoarcă paginile. Pe prima, în alb şi negru, doi
copilaşi de doi ani, stând în picioare, se privesc, faţă în faţă,
ţinându-se reciproc de umeri. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
