Si daca e adevarat de Marc Levy. carte PDF📚
- AUTOR: Marc Levy
- CATEGORIA: Bestseller
- NR. DE PAGINI: 262
- LIMBA: Română
Cărți «Si daca e adevarat de Marc Levy. carte PDF📚». Rezumatul cărții:
Ce sa crezi despre o femeie care-ti alege dulapul din baie ca sa-si petreaca zilele in el? Care se mira ca o poti vedea? Care apare si dispare brusc si pretinde ca este in coma profunda la celalalt capat al orasului? Pe ea trebuie sa o duci la psihiatru, sau pe tine? Sau, dimpotriva, trebuie sa te lasi in voia acestei aventuri extravagante?
Si daca este adevarat?...
Daca e adevarat ca Arthur este singura persoana care poate imparti secretul lui Lauren, o poate contempla pe aceea pe care nu o vede nimeni, poate vorbi cu aceea pe care n-o aude nimeni?…
O poveste tandra, o aventura plina de umor si neprevazut.
Fragment:
"Â 1996, vara
Tocmai sunase micul desteptator asezat pe noptiera din lemn de culoare
deschisa. Era ora cinci si treizeci, iar camera era scaldata într-o lumina
aurie pe care o revarsa numai zorii din San Francisco.
Dormea toata casa, catelusa Kali culcata pe covorul cel mare, Lauren
bagata sub plapuma în mijlocul patului cel mare.
Apartamentul lui Lauren surprindea prin tandretea pe care o degaja.
Aflat la ultimul etaj al unei case victoriene de pe Green Street era alcatuit
dintr-un salon-bucatarie în stil american, un dressing, un dormitor mare
si o baie, mare si ea, cu fereastra. Podeaua era din parchet blond cu
lamele late, cele din baie fiind vopsite în alb si cadrilate cu carouri negre
pictate cu un sablon. Peretii albi erau împodobiti cu desene vechi
cumparate de
ocazie în galeriile de pe Union Street, tavanul era marginit de o mulura
de lemn, fin cizelata de mâinile unui tâmplar talentat de la începutul
secolului, caruia Lauren îi reliefase contururile cu o nuanta caramel.
Câteva covoare din fibre de cocos tivite cu iuta bej delimitau salonul,
sufrageria si semineul în fata caruia o canapea mare tapisata cu pânza de
bumbac ecru te îndemna sa te afunzi în ea. Cele câteva mobile presara-
te prin living erau dominate de lampi foarte frumoase cu abajururi
plisate, achizitionate de-a lungul ultimilor trei ani.
Foarte scurta fusese noaptea. Medic intern la San Francisco Memorial
Hospital, Lauren trebuise sa-si prelungeasca garda cu mult peste cele
douazeci si patru de ore obisnuite, datorita sosirii târzii a victimelor unui
mare incendiu. Primele ambulante tâsnisera în sasul urgentelor cu zece
minute înainte de schimbarea garzii si Lauren începuse fara sa mai
astepte dispatchingul primilor raniti spre diferitele sali de pregatire, sub
priviri-
le disperate ale coechipierilor ei. Cu o metodologie de virtuoz, în câteva
minute, îl ausculta pe fiecare pacient,îi atribuia o eticheta colorata
materializând gravitatea situatiei, redacta un diagnostic preliminar,
prescria primele examene si-i îndruma pe brancardieri spre sala
respectiva. Trierea celor saisprezece persoane debarcate între
douasprezece si douasprezece si un sfert noaptea s-a terminat exact la
douasprezece si jumatate, iar chirurgii,chemati de-acasa, si-au putut
începe primele operatii din
aceasta noapte lunga pentru ei înca de la ora unu fara un sfert.
Lauren îl asistase pe Dr Fernstein la doua interventii succesive si nu s-a
întors acasa decât la ordinul strict al medicului care a facut-o sa înteleaga
ca, oboseala înselându-i vigilenta, le punea în pericol sanatatea
pacientilor.
în plina noapte, parasi parkingul spitalului la volanul masinii ei Triumph,
întorcându-se acasa cu viteza mare pe strazile pustii. „Sunt prea obosita
si rulez prea repede", îsi repeta ea din minut în minut ca sa n-o fure
somnul, însa ideea de a se întoarce la urgente, în sala de operatii si nu în
culise, era de-ajuns ca s-o tina treaza. "
Si daca este adevarat?...
Daca e adevarat ca Arthur este singura persoana care poate imparti secretul lui Lauren, o poate contempla pe aceea pe care nu o vede nimeni, poate vorbi cu aceea pe care n-o aude nimeni?…
O poveste tandra, o aventura plina de umor si neprevazut.
Fragment:
"Â 1996, vara
Tocmai sunase micul desteptator asezat pe noptiera din lemn de culoare
deschisa. Era ora cinci si treizeci, iar camera era scaldata într-o lumina
aurie pe care o revarsa numai zorii din San Francisco.
Dormea toata casa, catelusa Kali culcata pe covorul cel mare, Lauren
bagata sub plapuma în mijlocul patului cel mare.
Apartamentul lui Lauren surprindea prin tandretea pe care o degaja.
Aflat la ultimul etaj al unei case victoriene de pe Green Street era alcatuit
dintr-un salon-bucatarie în stil american, un dressing, un dormitor mare
si o baie, mare si ea, cu fereastra. Podeaua era din parchet blond cu
lamele late, cele din baie fiind vopsite în alb si cadrilate cu carouri negre
pictate cu un sablon. Peretii albi erau împodobiti cu desene vechi
cumparate de
ocazie în galeriile de pe Union Street, tavanul era marginit de o mulura
de lemn, fin cizelata de mâinile unui tâmplar talentat de la începutul
secolului, caruia Lauren îi reliefase contururile cu o nuanta caramel.
Câteva covoare din fibre de cocos tivite cu iuta bej delimitau salonul,
sufrageria si semineul în fata caruia o canapea mare tapisata cu pânza de
bumbac ecru te îndemna sa te afunzi în ea. Cele câteva mobile presara-
te prin living erau dominate de lampi foarte frumoase cu abajururi
plisate, achizitionate de-a lungul ultimilor trei ani.
Foarte scurta fusese noaptea. Medic intern la San Francisco Memorial
Hospital, Lauren trebuise sa-si prelungeasca garda cu mult peste cele
douazeci si patru de ore obisnuite, datorita sosirii târzii a victimelor unui
mare incendiu. Primele ambulante tâsnisera în sasul urgentelor cu zece
minute înainte de schimbarea garzii si Lauren începuse fara sa mai
astepte dispatchingul primilor raniti spre diferitele sali de pregatire, sub
priviri-
le disperate ale coechipierilor ei. Cu o metodologie de virtuoz, în câteva
minute, îl ausculta pe fiecare pacient,îi atribuia o eticheta colorata
materializând gravitatea situatiei, redacta un diagnostic preliminar,
prescria primele examene si-i îndruma pe brancardieri spre sala
respectiva. Trierea celor saisprezece persoane debarcate între
douasprezece si douasprezece si un sfert noaptea s-a terminat exact la
douasprezece si jumatate, iar chirurgii,chemati de-acasa, si-au putut
începe primele operatii din
aceasta noapte lunga pentru ei înca de la ora unu fara un sfert.
Lauren îl asistase pe Dr Fernstein la doua interventii succesive si nu s-a
întors acasa decât la ordinul strict al medicului care a facut-o sa înteleaga
ca, oboseala înselându-i vigilenta, le punea în pericol sanatatea
pacientilor.
în plina noapte, parasi parkingul spitalului la volanul masinii ei Triumph,
întorcându-se acasa cu viteza mare pe strazile pustii. „Sunt prea obosita
si rulez prea repede", îsi repeta ea din minut în minut ca sa n-o fure
somnul, însa ideea de a se întoarce la urgente, în sala de operatii si nu în
culise, era de-ajuns ca s-o tina treaza. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
