Calatorie spre iubire de Mary Jo Putney. citește online gratis romane de dragoste .pdf📚
- AUTOR: Mary Jo Putney
- CATEGORIA: Cărți romantice
- NR. DE PAGINI: 506
- LIMBA: Română
Cărți «Calatorie spre iubire de Mary Jo Putney. citește online gratis romane de dragoste .pdf📚». Rezumatul cărții:
Un maestru al spionajului cu chip de înger păcătos și un trecut eroic, dar întunecat, Lord Robert Andreville se întoarce la căminul strămoşesc din Yorkshire după doisprezece ani în care a desfășurat operațiuni extrem de primejdioase împotriva lui Napoleon. Pe jumătate indiancă mohawk, Maxima Collins nu reușește să-și găsească locul în Anglia, dar nimic n-o va opri din călătoria spre Londra, unde vrea să afle adevărul despre moartea subită a tatălui său, vlăstarul unei familii nobile englezești care a dus mereu o viață aventuroasă.
împreună vor străbate Anglia, încercând să scape de urmăritori și tatonându-se reciproc într-un dans al dorințelor în care adevărul rămâne greu de stabilit și singurul lucru cert este pasiunea. Un secret cumplit le zguduie idila și numai dragostea are puterea de a vindeca rănile trecutului.
„Magie pură... o călătorie incredibilă a imaginației oferită de una dintre cele mai bune scriitoare de romane de dragoste a acestor vremuri.”
" Marele domeniu Wolverhampton înnobila Vale of
York precum o coroană regală, dominând-o cu măreţia
sa calmă încă din ultima parte a veacului al XVII-lea.
Reşedinţa fusese construită de către primul marchiz de
Wolverton, al cărui admirabil rafinament în arhitectură
era pe măsura talentului cu care vâna moştenitoarele
bogate; în lunga sa viaţă se însurase pe rând cu trei dintre^
ele şi tot de atâtea ori rămăsese văduv.
în cei o sută cincizeci de ani scurşi de la inaugurare,
Wolverhampton fusese vizitat de mărimile şi celebrităţile
fiecărei generaţii şi oferise u n decor spectaculos
pentru mulţi nobili şi doamnele lor. Familia Andreville
fusese cea mai de seamă din nordul Angliei, membrii
săi fiind cunoscuţi pentru integritatea morală, onestitatea
în afaceri şi purtarea cumpătată. Mai precis, majoritatea
erau astfel.
Ar fi fost mai logic să închirieze o diligenţă, dar, după
o absenţă atât de lungă, Robin preferase să străbată călare
ţinuturile rurale englezeşti. Vremea era uscată şi relativ
caldă pentru un început de decembrie, deşi se simţea
o boare de zăpadă în aer - tăcuta încremenire ce vesteşte
apropierea furtunii.
Bătrânul portar de la Wolverhampton îl recunoscu şi
se grăbi să deschidă porţile, împiedicându-se de
nerăbdare.
Robin îi acordă u n scurt zâmbet de salut, dar nu
se întinse mai mult la vorbă.
Castelul propriu-zis se găsea la vreo opt sute de metri
mai departe, la capătul drumului străjuit de ulmi. îşi
struni calul şi scrută cu privirea impunătoarea faţadă
de granit.
Wolverhampton nu era un loc prea îmbietor,
însă fusese căminul lui şi acolo îl îndemnase sufletul
1 Zonă de câmpie din nord-estul Angliei (n.red.)
ostenit se întoarcă de îndată ce-şi terminase îndatoririle
de la Paris.
Un lacheu se repezi să-l întâmpine. Robin descălecă
şi, fără o vorbă, îi întinse frâiele calului înainte de a
urca scările către masivele uşi duble, înalte de trei metri.
Ar fi trebuit să-l anunţe pe fratele lui că venea, dar n u o
făcuse. Astfel, nu risca să audă că era nedorit.
Lacheul care traversase holul pardosit cu marmură
era tânăr şi nu-1 recunoscuse pe oaspete până ce n u
se uită la cartea sa de vizită. Cu ochii măriţi de mirare,
bâigui:
- Lord Robert Andreville?
- în persoană, zise cu blândeţe Robin. Oaia neagră se
întoarce. Lordul Wolverton primeşte vizite?
-M ă voi interesa, răspunse lacheul, faţa redevenim
du-i inexpresivă. Doriţi să aşteptaţi în salon, milord?
- Mă descurc şi singur, murmură Robin atunci când
lacheul dădu să-l conducă. "
împreună vor străbate Anglia, încercând să scape de urmăritori și tatonându-se reciproc într-un dans al dorințelor în care adevărul rămâne greu de stabilit și singurul lucru cert este pasiunea. Un secret cumplit le zguduie idila și numai dragostea are puterea de a vindeca rănile trecutului.
„Magie pură... o călătorie incredibilă a imaginației oferită de una dintre cele mai bune scriitoare de romane de dragoste a acestor vremuri.”
- Romantic Times
Fragment :" Marele domeniu Wolverhampton înnobila Vale of
York precum o coroană regală, dominând-o cu măreţia
sa calmă încă din ultima parte a veacului al XVII-lea.
Reşedinţa fusese construită de către primul marchiz de
Wolverton, al cărui admirabil rafinament în arhitectură
era pe măsura talentului cu care vâna moştenitoarele
bogate; în lunga sa viaţă se însurase pe rând cu trei dintre^
ele şi tot de atâtea ori rămăsese văduv.
în cei o sută cincizeci de ani scurşi de la inaugurare,
Wolverhampton fusese vizitat de mărimile şi celebrităţile
fiecărei generaţii şi oferise u n decor spectaculos
pentru mulţi nobili şi doamnele lor. Familia Andreville
fusese cea mai de seamă din nordul Angliei, membrii
săi fiind cunoscuţi pentru integritatea morală, onestitatea
în afaceri şi purtarea cumpătată. Mai precis, majoritatea
erau astfel.
Ar fi fost mai logic să închirieze o diligenţă, dar, după
o absenţă atât de lungă, Robin preferase să străbată călare
ţinuturile rurale englezeşti. Vremea era uscată şi relativ
caldă pentru un început de decembrie, deşi se simţea
o boare de zăpadă în aer - tăcuta încremenire ce vesteşte
apropierea furtunii.
Bătrânul portar de la Wolverhampton îl recunoscu şi
se grăbi să deschidă porţile, împiedicându-se de
nerăbdare.
Robin îi acordă u n scurt zâmbet de salut, dar nu
se întinse mai mult la vorbă.
Castelul propriu-zis se găsea la vreo opt sute de metri
mai departe, la capătul drumului străjuit de ulmi. îşi
struni calul şi scrută cu privirea impunătoarea faţadă
de granit.
Wolverhampton nu era un loc prea îmbietor,
însă fusese căminul lui şi acolo îl îndemnase sufletul
1 Zonă de câmpie din nord-estul Angliei (n.red.)
ostenit se întoarcă de îndată ce-şi terminase îndatoririle
de la Paris.
Un lacheu se repezi să-l întâmpine. Robin descălecă
şi, fără o vorbă, îi întinse frâiele calului înainte de a
urca scările către masivele uşi duble, înalte de trei metri.
Ar fi trebuit să-l anunţe pe fratele lui că venea, dar n u o
făcuse. Astfel, nu risca să audă că era nedorit.
Lacheul care traversase holul pardosit cu marmură
era tânăr şi nu-1 recunoscuse pe oaspete până ce n u
se uită la cartea sa de vizită. Cu ochii măriţi de mirare,
bâigui:
- Lord Robert Andreville?
- în persoană, zise cu blândeţe Robin. Oaia neagră se
întoarce. Lordul Wolverton primeşte vizite?
-M ă voi interesa, răspunse lacheul, faţa redevenim
du-i inexpresivă. Doriţi să aşteptaţi în salon, milord?
- Mă descurc şi singur, murmură Robin atunci când
lacheul dădu să-l conducă. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
