Dulce supunere de Maya Banks. carte PDF📚
- AUTOR: Maya Banks
- CATEGORIA: Cărți romantice
- NR. DE PAGINI: 255
- LIMBA: Română
Cărți «Dulce supunere de Maya Banks. carte PDF📚». Rezumatul cărții:
Uneori, supunerea este primul pas către preluarea controlului Sub înfățișarea suavă a lui Faith Malone se ascunde o femeie care știe precis ce vrea: un bărbat puternic, dispus să ia totul fără să ceară – pentru că ea este dornică să-i ofere totul. Întâlnirea cu Gary Montgomery pare întâmplătoare, însă polițistul urmărește de fapt să-l găsească pe ucigașul partenerului său. Indiciile despre o posibilă legătură între criminal și Faith îl fac să se apropie de ea ca să-i întindă o capcană ucigașului.
Fără să vrea însă, Gary este atras nebunește de Faith, care corespunde perfect dorințelor lui ascunse, dar ea nu pare deloc genul care ar permite unui bărbat să preia controlul total în relația intimă. Sau oare ar face-o? În ochii lui Faith, Gray este partenerul puternic, dominant, de care are nevoie, însă el pare hotărât să o țină la distanță. Prin urmare, Faith ia inițiativa pentru a-i dovedi că nu joacă un rol, ci vrea din tot sufletul să se predea partenerului potrivit. Maya Banks și-a câștigat celebritatea odată cu publicarea seriilor de cărți erotice și de suspans romantic.
Fragment :
" Dallas, Texas
- Nu vreau să te întorci deocamdată la slujbă.
Grayson Montgomery puse cana de cafea pe masa
uzată şi se uită confuz la Mick Winslow.
- C e dracu’ spui, Mick? Bărbatul mai vârstnic îşi
trecu mâna obosită peste faţa brăzdată de riduri,
îl sunase pe Gray mai devreme în acea dimineaţă şi
îi dăduse întâlnire la o cafea. Gray era programat
într-o jumătate de oră la evaluarea fizică şi psihologi-
că, ultimul obstacol în calea întoarcerii sale la munca
de poliţist în Dallas. Era măcinat de îndoieli. Ce om
sănătos la cap n-ar fi trecut prin aşa ceva? După ce
îşi pierduse partenerul, pe Alex, ezitase îndelung dacă
să-şi reia activitatea sau nu. Dar, desigur, nu avea înco-
tro. Ucigaşul lui Alex trebuia prins. Trebuia să se facă
dreptate. Nu-i mai stăteau în cale decât avizul unui
medic asupra stării lui fizice şi opinia psihologului în
legătură cu sănătatea dovleacului de pe umeri. Con-
trolul era floare la ureche. Nu crezi că mai fac faţă?
insistă Gray văzând că Mick nu răspundea.
- Nu asta vreau să spun.
-Atunci ce naiba vrei să spui?
Ochii gri, umbriţi de durere, ai lui Mick îl fixară
cu tristeţe. Părea atât de epuizat... Nu mai avea nimic
din bărbatul solid, cu pieptul ca un butoi, cu vocea
tunătoare şi o personalitate pe măsură.
-Ascultă-mă. Vreau să-ţi cer o favoare, fiule.
Gray tresări. Nu pentru că Mick îl numise fiu,
ci pentru că fiul real al lui Mick nu mai era. Amândoi
îl pierduseră.
-Vreau să mă ajuţi să-l dăm pe ucigaşul lui Alex pe
mâna justiţiei.
Ar fi trebuit să se aştepte la asta. Mick era mult mai
mult decât frustrat din cauză că investigarea morţii lui
Alex bătea pasul pe loc. Era de înţeles. Din acelaşi mo-
tiv era şi Gray atât de dornic să-şi reia slujba. Ca să-l
găsească pe ucigaşul lui Alex şi să-l facă pe nenorocit
să plătească.
- Dar nu vrei să mă întorc la muncă.
-A u aruncat prosopul în ancheta asta, zise Mick as-
pru. O ştim amândoi. Stau cu mâinile-n sân în timp
ce ucigaşul băiatului meu umblă liber. Nici măcar nu
au un suspect. Alex a fost un poliţist bun. Un poliţist al
naibii de bun. Nu merita să fie răpus în felul ăsta.
Gray se încruntă. Nu era un apropo la adresa lui,
însă nu-i pica bine faptul că Mick punea la îndoială ac-
tivitatea departamentului care se ocupa de caz. Nimic
din ceea ce văzuse nu-i lăsase impresia că poliţiştii nu-şi
dădeau interesul.
- De ce nu vrei să mă întorc? întrebă el încercând să-l
aducă pe Mick la subiect.
Nu voia să discute despre Alex. Nu în acel moment.
Nu când îi luase atât de mult timp ca să se poată gândi
la partenerul lui fără să simtă un gol în stomac.
O chelneriţă se apropie de ei cu o cafetieră şi le um-
plu din nou cănile. Mick flutură iritat din mână ca s-o
îndepărteze. Observându-i căutătura severă, femeia se
retrase repede.
-A m făcut unele cercetări pe cont propriu.
Gray ridică din sprâncene. Oare de aceea Mick ară-
ta atât de obosit? îşi dedicase fiecare oră, fiecare minut
încercării disperate de a găsi criminalul?
-Te-ai pensionat, Mick. Lasă munca de poliţist în
sarcina noastră.
-M ă fac că n-am auzit ce-ai spus, fiule. Durerea îi
umplu ochii de lacrimi.
Gray clătină din cap.
- Ce-ai descoperit? "
Fără să vrea însă, Gary este atras nebunește de Faith, care corespunde perfect dorințelor lui ascunse, dar ea nu pare deloc genul care ar permite unui bărbat să preia controlul total în relația intimă. Sau oare ar face-o? În ochii lui Faith, Gray este partenerul puternic, dominant, de care are nevoie, însă el pare hotărât să o țină la distanță. Prin urmare, Faith ia inițiativa pentru a-i dovedi că nu joacă un rol, ci vrea din tot sufletul să se predea partenerului potrivit. Maya Banks și-a câștigat celebritatea odată cu publicarea seriilor de cărți erotice și de suspans romantic.
Vândute în milioane de exemplare în întreaga lume, romanele sale au intrat de cele mai multe ori în topurile de bestselleruri ale New York Times și USA Today.
Fragment :
" Dallas, Texas
- Nu vreau să te întorci deocamdată la slujbă.
Grayson Montgomery puse cana de cafea pe masa
uzată şi se uită confuz la Mick Winslow.
- C e dracu’ spui, Mick? Bărbatul mai vârstnic îşi
trecu mâna obosită peste faţa brăzdată de riduri,
îl sunase pe Gray mai devreme în acea dimineaţă şi
îi dăduse întâlnire la o cafea. Gray era programat
într-o jumătate de oră la evaluarea fizică şi psihologi-
că, ultimul obstacol în calea întoarcerii sale la munca
de poliţist în Dallas. Era măcinat de îndoieli. Ce om
sănătos la cap n-ar fi trecut prin aşa ceva? După ce
îşi pierduse partenerul, pe Alex, ezitase îndelung dacă
să-şi reia activitatea sau nu. Dar, desigur, nu avea înco-
tro. Ucigaşul lui Alex trebuia prins. Trebuia să se facă
dreptate. Nu-i mai stăteau în cale decât avizul unui
medic asupra stării lui fizice şi opinia psihologului în
legătură cu sănătatea dovleacului de pe umeri. Con-
trolul era floare la ureche. Nu crezi că mai fac faţă?
insistă Gray văzând că Mick nu răspundea.
- Nu asta vreau să spun.
-Atunci ce naiba vrei să spui?
Ochii gri, umbriţi de durere, ai lui Mick îl fixară
cu tristeţe. Părea atât de epuizat... Nu mai avea nimic
din bărbatul solid, cu pieptul ca un butoi, cu vocea
tunătoare şi o personalitate pe măsură.
-Ascultă-mă. Vreau să-ţi cer o favoare, fiule.
Gray tresări. Nu pentru că Mick îl numise fiu,
ci pentru că fiul real al lui Mick nu mai era. Amândoi
îl pierduseră.
-Vreau să mă ajuţi să-l dăm pe ucigaşul lui Alex pe
mâna justiţiei.
Ar fi trebuit să se aştepte la asta. Mick era mult mai
mult decât frustrat din cauză că investigarea morţii lui
Alex bătea pasul pe loc. Era de înţeles. Din acelaşi mo-
tiv era şi Gray atât de dornic să-şi reia slujba. Ca să-l
găsească pe ucigaşul lui Alex şi să-l facă pe nenorocit
să plătească.
- Dar nu vrei să mă întorc la muncă.
-A u aruncat prosopul în ancheta asta, zise Mick as-
pru. O ştim amândoi. Stau cu mâinile-n sân în timp
ce ucigaşul băiatului meu umblă liber. Nici măcar nu
au un suspect. Alex a fost un poliţist bun. Un poliţist al
naibii de bun. Nu merita să fie răpus în felul ăsta.
Gray se încruntă. Nu era un apropo la adresa lui,
însă nu-i pica bine faptul că Mick punea la îndoială ac-
tivitatea departamentului care se ocupa de caz. Nimic
din ceea ce văzuse nu-i lăsase impresia că poliţiştii nu-şi
dădeau interesul.
- De ce nu vrei să mă întorc? întrebă el încercând să-l
aducă pe Mick la subiect.
Nu voia să discute despre Alex. Nu în acel moment.
Nu când îi luase atât de mult timp ca să se poată gândi
la partenerul lui fără să simtă un gol în stomac.
O chelneriţă se apropie de ei cu o cafetieră şi le um-
plu din nou cănile. Mick flutură iritat din mână ca s-o
îndepărteze. Observându-i căutătura severă, femeia se
retrase repede.
-A m făcut unele cercetări pe cont propriu.
Gray ridică din sprâncene. Oare de aceea Mick ară-
ta atât de obosit? îşi dedicase fiecare oră, fiecare minut
încercării disperate de a găsi criminalul?
-Te-ai pensionat, Mick. Lasă munca de poliţist în
sarcina noastră.
-M ă fac că n-am auzit ce-ai spus, fiule. Durerea îi
umplu ochii de lacrimi.
Gray clătină din cap.
- Ce-ai descoperit? "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
