Juraminte neobisnuite de Mary Jo Putney. carte PDF📚
- AUTOR: Mary Jo Putney
- CATEGORIA: Cărți romantice
- NR. DE PAGINI: 368
- LIMBA: Română
Cărți «Juraminte neobisnuite de Mary Jo Putney. carte PDF📚». Rezumatul cărții:
Surprinsa pe pamanturile contelui de Shropshire, cu soimul prins de brat, Lady Meriel de Vere pretinde ca este o femeie galeza de origine umila prinsa la braconaj, nicidecum o nobila din Normandia.
Lord Adrian de Warfield este fascinat de privirea albastra plina de sfidare si simte cum pasiunea ii ia mintile, facandu-l pentru totdeauna prizonier al farmecului necunoscutei. Sfidand destinul si orice i-ar fi putut spune o minte rationala, contele porunceste ca aceasta frumusete salbatica sa fie incuiata in turnul din castelul sau, jurand sa o convinga sa-si predea neconditionat inima si trupul.
Incapatanata si independenta, Meriel uraste sa fie tinuta captiva si jura sa nu-i cedeze niciodata, chiar daca va muri incercand sa-si pastreze neintinata fecioria. Insa viata ii atrage pe amandoi intr-un vartej neasteptat si impetuos al luptelor si al intrigilor, dar si in mrejele primejdioase ale mangaierilor pline de tandrete, ademenindu-i spre o iubire patimasa care va spulbera totul in cale.
Fragment :
" Moartea regelui Henric I în 1135 a grăbit perioada
numită uneori Anarhie. Henric a fost un rege nemilos
şi foarte priceput, dar, în ciuda faptului că a avut pes-
te douăzeci de copii, singura descendentă legitimă era
fiica sa Matilda, care s-a măritat încă de timpuriu cu
împăratul Germaniei. Deşi aceasta era foarte iubită
în Germania, odată rămasă văduvă, la douăzeci şi
puţin de ani, a revenit în Anglia, unde a fost supranu-
mită „împărăteasa“.
Henric şi-a măritat apoi fata cu Geoffrey, moşteni-
torul în vârstă de paisprezece ani al contelui de Anjou,
o uniune dezagreabilă nu doar pentru principalele
părţi implicate, ci şi pentru întreaga lume a baronilor
normanzi, de vreme ce Normandia şi Anjou erau vechi
duşmani. Chiar şi aşa, regele avusese suficient de multă
putere ca să-i intimideze pe baroni să jure că aveau
să o accepte pe Matilda drept succesoarea la tron a
lui Henric.
însă, imediat după moartea lui Henric, nepotul lui,
contele Ştefan al Il-lea de Blois (care îi jurase cel dintâi
credinţă verişoarei sale Matilda şi despre care se spunea
că i-ar fi fost mai de mult amant), şi-a atribuit imediat
coroana şi vistieria. Ştefan era binevoitor şi galant, aşa că
baronii şi Biserica au fost fericiţi să-l accepte drept con-
ducător, în locul Matildei. Cu toate acestea, ambiţia lui
Ştefan a depăşit abilităţile sale, şi în următorii câţiva
ani a înstrăinat Biserica şi pe mulţi dintre supuşii săi.
Robert de Gloucester, cel mai în vârstă dintre fiii bas-
tarzi ai regelui Henric, a fost unul dintre cei mai mari
proprietari de terenuri din Anglia, extrem de respectat
pentru capacităţile şi integritatea sa. în primăvara anului
1138, el a decis să o susţină pe sora lui vitregă Matilda
pentru revendicarea tronului şi l-a sfidat în mod oficial
pe regele Ştefan. Partea vestică şi cea sudică a Angliei îl
susţineau pe Robert, astfel că ţara s-a cufundat într-un
război civil.
Cele mai multe lupte s-au purtat la frontiera dintre
susţinătorii Matildei, din vest, şi majoritatea celor din
zona estică a ţării, încă loiali lui Ştefan. Mulţi dintre
baroni vedeau cu ochi buni anarhia, considerând-o o
modalitate de a-şi spori propria putere, şi acceptau fără
prejudecăţi ca mită terenuri şi tiuuri de la oricare dintre
părţi. Măcelul a fost considerabil chiar şi pentru o eră
a brutalităţii ca aceea, deşi Robert de Gloucester făcuse
tot ce îi stătuse în putere ca să menţină pacea în teritori-
ile pe care le administra. "
Lord Adrian de Warfield este fascinat de privirea albastra plina de sfidare si simte cum pasiunea ii ia mintile, facandu-l pentru totdeauna prizonier al farmecului necunoscutei. Sfidand destinul si orice i-ar fi putut spune o minte rationala, contele porunceste ca aceasta frumusete salbatica sa fie incuiata in turnul din castelul sau, jurand sa o convinga sa-si predea neconditionat inima si trupul.
Incapatanata si independenta, Meriel uraste sa fie tinuta captiva si jura sa nu-i cedeze niciodata, chiar daca va muri incercand sa-si pastreze neintinata fecioria. Insa viata ii atrage pe amandoi intr-un vartej neasteptat si impetuos al luptelor si al intrigilor, dar si in mrejele primejdioase ale mangaierilor pline de tandrete, ademenindu-i spre o iubire patimasa care va spulbera totul in cale.
Fragment :
" Moartea regelui Henric I în 1135 a grăbit perioada
numită uneori Anarhie. Henric a fost un rege nemilos
şi foarte priceput, dar, în ciuda faptului că a avut pes-
te douăzeci de copii, singura descendentă legitimă era
fiica sa Matilda, care s-a măritat încă de timpuriu cu
împăratul Germaniei. Deşi aceasta era foarte iubită
în Germania, odată rămasă văduvă, la douăzeci şi
puţin de ani, a revenit în Anglia, unde a fost supranu-
mită „împărăteasa“.
Henric şi-a măritat apoi fata cu Geoffrey, moşteni-
torul în vârstă de paisprezece ani al contelui de Anjou,
o uniune dezagreabilă nu doar pentru principalele
părţi implicate, ci şi pentru întreaga lume a baronilor
normanzi, de vreme ce Normandia şi Anjou erau vechi
duşmani. Chiar şi aşa, regele avusese suficient de multă
putere ca să-i intimideze pe baroni să jure că aveau
să o accepte pe Matilda drept succesoarea la tron a
lui Henric.
însă, imediat după moartea lui Henric, nepotul lui,
contele Ştefan al Il-lea de Blois (care îi jurase cel dintâi
credinţă verişoarei sale Matilda şi despre care se spunea
că i-ar fi fost mai de mult amant), şi-a atribuit imediat
coroana şi vistieria. Ştefan era binevoitor şi galant, aşa că
baronii şi Biserica au fost fericiţi să-l accepte drept con-
ducător, în locul Matildei. Cu toate acestea, ambiţia lui
Ştefan a depăşit abilităţile sale, şi în următorii câţiva
ani a înstrăinat Biserica şi pe mulţi dintre supuşii săi.
Robert de Gloucester, cel mai în vârstă dintre fiii bas-
tarzi ai regelui Henric, a fost unul dintre cei mai mari
proprietari de terenuri din Anglia, extrem de respectat
pentru capacităţile şi integritatea sa. în primăvara anului
1138, el a decis să o susţină pe sora lui vitregă Matilda
pentru revendicarea tronului şi l-a sfidat în mod oficial
pe regele Ştefan. Partea vestică şi cea sudică a Angliei îl
susţineau pe Robert, astfel că ţara s-a cufundat într-un
război civil.
Cele mai multe lupte s-au purtat la frontiera dintre
susţinătorii Matildei, din vest, şi majoritatea celor din
zona estică a ţării, încă loiali lui Ştefan. Mulţi dintre
baroni vedeau cu ochi buni anarhia, considerând-o o
modalitate de a-şi spori propria putere, şi acceptau fără
prejudecăţi ca mită terenuri şi tiuuri de la oricare dintre
părţi. Măcelul a fost considerabil chiar şi pentru o eră
a brutalităţii ca aceea, deşi Robert de Gloucester făcuse
tot ce îi stătuse în putere ca să menţină pacea în teritori-
ile pe care le administra. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
