Perla Chinei de Min Anchee. carte PDF📚
- AUTOR: Min Anchee
- CATEGORIA: Poezie, Proză, Povești
- NR. DE PAGINI: 324
- LIMBA: Română
Cărți «Perla Chinei de Min Anchee. carte PDF📚». Rezumatul cărții:
Conceput ca o biografie fictionala a renumitei scriitoare americane Pearl Buck, romanul Perla Chinei (2010) cucereste inca de la primele pagini prin ineditul perspectivei, lirismul imaginilor si intensitatea cu care descrie realitatile dure ale unei Chine in tranzitie. Bazindu‑si intregul roman pe prietenia fictiva dintre Pearl Buck si Salcia Yee, Anchee Min relateaza evenimentele marcante din viata scriitoarei din perspectiva acesteia din urma.
Ea zugraveste cu naturalete copilaria micutei Pearl in oraselul Chin‑kiang, ca fiica a unor misionari prezbiterieni, perioada studiilor din Shanghai si Statele Unite, esecul casatoriei cu Lossing Buck si tragedia bolii incurabile a unicei sale fiice. Un loc special il au in roman refugiul in literatura, povestea de dragoste cu renumitul poet chinez Hsu Chih‑mo si durerosul exil impus de autoritatile comuniste, ce o sileste sa ramina pina la moarte departe de China, locul care pentru ea inseamna acasa. Perla Chinei este o minunata apologie a prieteniei si a imensei iubiri a scriitoarei pentru aceasta tara exotica si pentru locuitorii ei, care se face simtita in toate cartile sale si care i‑a adus un binemeritat Premiu Nobel.
Fragment :
" înainte să fiu Salcia, am fost Buruiana. NaiNai, bunica
mea, a insistat că era mai bine să mi se pună numele de
Buruiana. Credea că zeilor le-ar fi fost greu să-mi facă
viaţa să decadă şi mai jos dacă eram deja la fund. Tata nu
a fost de acord. „Bărbaţii vor să se însoare cu flori, nu cu
buruieni." S-au certat şi în cele din urmă s-au învoit să
aleagă Salcia, care era considerată „îndeajuns de delicată
pentru a plânge şi suficient de rezistentă pentru a fi
transformată în unelte agricole". M-am întrebat întot-
deauna ce ar fi crezut mama dacă ar fi trăit.
Tata m-a minţit în legătură cu moartea mamei mele.
Şi el, şi NaiNai mi-au spus că mama a murit la naştere,
însă eu aflasem deja altceva din bârfele vecinilor. Tata îşi
„închiriase“ nevasta bordelului din oraş ca să-şi plătească
datoriile. Unul dintre burlaci a lăsat-o gravidă pe mama.
Eu aveam patru ani când s-a întâmplat asta.
Ca să o
scape de „sămânţa bastardă", tata a cumpărat pudră de
rădăcină magică de la un negustor de plante medicinale.
A amestecat pudra cu ceai şi i-a dat să bea. Mama a murit
odată cu sămânţa. Tatei i s-a frânt inima, căci inten-
ţionase să omoare fetusul, nu să-şi omoare nevasta. Nu
avea bani să cumpere altă soţie. Tata s-a supărat pe
negustor, însă nu putea face nimic - fusese prevenit în
legătură cu otrava.
NaiNai se temea că va fi pedepsită de zei pentru moartea
mamei. Credea că în viaţa următoare va fi o pasăre bolnavă,
iar fiul ei va fi un câine fără picioare. NaiNai ardea tămâie
şi îi implora pe zei să-i reducă pedeapsa. Când rămânea
fără bani de tămâie, fura. Mă ducea în pieţe, temple şi
cimitire. Nu acţionam decât când se lăsa întunericul. NaiNai
mergea ca un animal, în patru labe. Intra şi ieşea din
crângurile de bambus şi coridoarele de cărămidă, din spatele
dealurilor şi pe lângă heleşteie. Sub lumina sclipitoare a
lunii, NaiNai îşi întindea gâtul lung.
Capul ei părea să
devină mai mic. Pomeţii i se ascuţeau. Ochii ei oblici
străluceau în timp ce scruta templele. NaiNai apărea,
dispărea şi reapărea ca o fantomă. Insă într-o noapte s-a
oprit. De fapt, s-a prăbuşit. îmi dădeam seama că era
bolnavă. Din cap îi cădeau smocuri de păr. în răsuflarea
ei se simţea un miros de putred.
„Du-te şi caută-1 pe tatăl
tău, mi-a poruncit ea. Spune-i că mi se apropie sfârşitul."
Tata era un bărbat chipeş de treizeci şi ceva de ani.
Avea ceea ce o ghicitoare ar descrie drept „înfăţişarea
unui rege antic" sau „energia asemenea a cerului şi pămân-
tului", adică avea o frunte pătrată şi o bărbie lată. Avea
ochi sfioşi, nas în formă de usturoi care îi stătea pe faţă
ca un deal lin şi o gură întotdeauna gata să zâmbească.
Avea părul des, de un negru mătăsos. în fiecare dimineaţă
îl pieptăna şi îl împletea, dându-1 cu apă pentru a-şi face
coada netedă şi strălucitoare.
Mergea cu spatele drept şi
capul sus. Vorbind mandarina cu un accent imperial, tata
îşi purta vocea ca pe un costum. însă când se enerva,
vocea îi scăpa. Oamenii erau uimiţi când domnul Yee
căpăta brusc o voce ciudată. Ignorând părerea lui NaiNai
cum că ambiţiile lui nu se vor realiza niciodată, tata
visa că într-o zi va lucra ca sfătuitor pentru guvernator.
Frecventa ceainăriile, unde îşi etala talentul la poeziile
clasice chineze. „Trebuie să-mi păstrez mintea ascuţită şi
talentele literare în formă", îmi spunea el adesea. Nimeni
nu ar fi ghicit din felul în care se prezenta că tata era un
culi sezonier. "
Ea zugraveste cu naturalete copilaria micutei Pearl in oraselul Chin‑kiang, ca fiica a unor misionari prezbiterieni, perioada studiilor din Shanghai si Statele Unite, esecul casatoriei cu Lossing Buck si tragedia bolii incurabile a unicei sale fiice. Un loc special il au in roman refugiul in literatura, povestea de dragoste cu renumitul poet chinez Hsu Chih‑mo si durerosul exil impus de autoritatile comuniste, ce o sileste sa ramina pina la moarte departe de China, locul care pentru ea inseamna acasa. Perla Chinei este o minunata apologie a prieteniei si a imensei iubiri a scriitoarei pentru aceasta tara exotica si pentru locuitorii ei, care se face simtita in toate cartile sale si care i‑a adus un binemeritat Premiu Nobel.
„Dupa propria marturisire, Anchee Min a fost obligata sa o «demaste» pe Pearl S. Buck, in plina Revolutie Culturala, drept «imperialista» si «plina de ura la adresa marii natiuni chineze». Prozatoarei americane, prima femeie din SUA care a primit Premiul Nobel, i se refuza intrarea in China, iar romanele ei sint interzise in scoli. Abia in 1996, dupa ce reuseste sa ajunga in America si invata singura englezeste, Anchee Min citeste pentru prima data un roman al lui Pearl S. Buck. „Am plins in hohote”, isi aminteste scriitoarea chineza, la rindul ei interzisa in tara de origine.”
– Los Angeles Times
„Un roman al carui dramatism atinge pina si cel mai mic detaliu, si o viata a carei profunzime psihologica vine dintr-un destin extraordinar. Descrierea unei vieti cu totul deosebite a unui personaj-scriitor, nimeni altul decit Pearl S. Buck, devine o poveste de neuitat despre adevar, compasiune si cautarea dreptatii.”
Fragment :
" înainte să fiu Salcia, am fost Buruiana. NaiNai, bunica
mea, a insistat că era mai bine să mi se pună numele de
Buruiana. Credea că zeilor le-ar fi fost greu să-mi facă
viaţa să decadă şi mai jos dacă eram deja la fund. Tata nu
a fost de acord. „Bărbaţii vor să se însoare cu flori, nu cu
buruieni." S-au certat şi în cele din urmă s-au învoit să
aleagă Salcia, care era considerată „îndeajuns de delicată
pentru a plânge şi suficient de rezistentă pentru a fi
transformată în unelte agricole". M-am întrebat întot-
deauna ce ar fi crezut mama dacă ar fi trăit.
Tata m-a minţit în legătură cu moartea mamei mele.
Şi el, şi NaiNai mi-au spus că mama a murit la naştere,
însă eu aflasem deja altceva din bârfele vecinilor. Tata îşi
„închiriase“ nevasta bordelului din oraş ca să-şi plătească
datoriile. Unul dintre burlaci a lăsat-o gravidă pe mama.
Eu aveam patru ani când s-a întâmplat asta.
Ca să o
scape de „sămânţa bastardă", tata a cumpărat pudră de
rădăcină magică de la un negustor de plante medicinale.
A amestecat pudra cu ceai şi i-a dat să bea. Mama a murit
odată cu sămânţa. Tatei i s-a frânt inima, căci inten-
ţionase să omoare fetusul, nu să-şi omoare nevasta. Nu
avea bani să cumpere altă soţie. Tata s-a supărat pe
negustor, însă nu putea face nimic - fusese prevenit în
legătură cu otrava.
NaiNai se temea că va fi pedepsită de zei pentru moartea
mamei. Credea că în viaţa următoare va fi o pasăre bolnavă,
iar fiul ei va fi un câine fără picioare. NaiNai ardea tămâie
şi îi implora pe zei să-i reducă pedeapsa. Când rămânea
fără bani de tămâie, fura. Mă ducea în pieţe, temple şi
cimitire. Nu acţionam decât când se lăsa întunericul. NaiNai
mergea ca un animal, în patru labe. Intra şi ieşea din
crângurile de bambus şi coridoarele de cărămidă, din spatele
dealurilor şi pe lângă heleşteie. Sub lumina sclipitoare a
lunii, NaiNai îşi întindea gâtul lung.
Capul ei părea să
devină mai mic. Pomeţii i se ascuţeau. Ochii ei oblici
străluceau în timp ce scruta templele. NaiNai apărea,
dispărea şi reapărea ca o fantomă. Insă într-o noapte s-a
oprit. De fapt, s-a prăbuşit. îmi dădeam seama că era
bolnavă. Din cap îi cădeau smocuri de păr. în răsuflarea
ei se simţea un miros de putred.
„Du-te şi caută-1 pe tatăl
tău, mi-a poruncit ea. Spune-i că mi se apropie sfârşitul."
Tata era un bărbat chipeş de treizeci şi ceva de ani.
Avea ceea ce o ghicitoare ar descrie drept „înfăţişarea
unui rege antic" sau „energia asemenea a cerului şi pămân-
tului", adică avea o frunte pătrată şi o bărbie lată. Avea
ochi sfioşi, nas în formă de usturoi care îi stătea pe faţă
ca un deal lin şi o gură întotdeauna gata să zâmbească.
Avea părul des, de un negru mătăsos. în fiecare dimineaţă
îl pieptăna şi îl împletea, dându-1 cu apă pentru a-şi face
coada netedă şi strălucitoare.
Mergea cu spatele drept şi
capul sus. Vorbind mandarina cu un accent imperial, tata
îşi purta vocea ca pe un costum. însă când se enerva,
vocea îi scăpa. Oamenii erau uimiţi când domnul Yee
căpăta brusc o voce ciudată. Ignorând părerea lui NaiNai
cum că ambiţiile lui nu se vor realiza niciodată, tata
visa că într-o zi va lucra ca sfătuitor pentru guvernator.
Frecventa ceainăriile, unde îşi etala talentul la poeziile
clasice chineze. „Trebuie să-mi păstrez mintea ascuţită şi
talentele literare în formă", îmi spunea el adesea. Nimeni
nu ar fi ghicit din felul în care se prezenta că tata era un
culi sezonier. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
