Zeita orezului de Rani Manicka. carte PDF📚
- AUTOR: Rani Manicka
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 392
- LIMBA: Română
Cărți «Zeita orezului de Rani Manicka. carte PDF📚». Rezumatul cărții:
O saga malaysiana care se intinde pe durata a patru generatii. La varsta de 14 ani, Lakshami lasa in urma copilaria petrecuta printre arborii de mango din Ceylon pentru a se casatori cu un barbat matur din Malaysia. Tanara nestiutoare este nevoita sa dea piept cu greutatile vietii; pana la 19 ani are deja cinci copii, urmeaza ocupatia japoneza, al Doilea Razboi Mondial, iar ea nu are alt scop decat sa-si pastreze familia in siguranta.
Scris din perspectiva mai multor personaje, romanul este cronica unei familii dintr-o lume prea putin cunoscuta noua, unde exotismul si miticul se intrepatrund oferindu-ne o lectura placuta si provocatoare. Mituri, superstitii, detalii sociale si sentimente: „Zeita orezului“ este unul dintre acele romane compulsive pe care nu ai mai vrea sa le lasi din mana. Minunat!
Fragment :
" M-am născut în Ceylon în 1916, într-o vreme când spiritele mergeau pe
pământ asemenea oamenilor. Înainte ca luciul electricității și tumultul
civilizației să le sperie și să le gonească în adâncurile neștiute ale pădurilor, și-
au găsit adăpost în copacii enormi, cu umbră mare, răcoroasă, de un verde-
albăstrui. În liniștea aceea ai fi putut să întinzi mâna și să le simți prezența
mută, uluită, în timp ce tânjeau după formă fizică. Dacă ne cuprindea o
dorință neînțeleasă de a ne abandona trupul pe când cutreieram jungla,
trebuia să rostim o rugăciune și să le cerem permisiunea înainte ca
deșertăciunea noastră să le atingă ținutul, pentru că se supărau ușor. Scuza
lor ori de câte ori intrau într-un intrus era că le fusese tulburată singurătatea.
Și puneau stăpânire pe el.
Mama povestea că odată sora ei a fost ademenită astfel de un spirit și
posedată. Au chemat un om sfânt de la două sate distanță ca să exorcizeze
spiritul. Vraciul purta multe șiraguri de mărgele răsucite ciudat, iar la gât avea
rădăcini uscate, mărturii ale puterilor sale strașnice. Sătenii, oameni simpli, s-
au adunat curioși în jurul lui ca un cerc de gură-cască. Ca să alunge spiritul, a
început s-o bată pe mătușa mea cu un baston lung, subțire, întrebând tot
timpul: „Ce dorești?” Bărbatul umpluse satul cu urletele ei îngrozite, dar a
continuat să-i lovească neînduplecat bietul trup până i-a dat sângele.
Bunica mea a început să se zbată și să țipe c-o omoară, fiind, la rândul ei,
ținută în loc de trei femei îngrozite, dar în același timp fascinate de scena
oribilă.
Ignorând-o, bărbatul sfânt a meditat atingându-și cicatricea roz pal
care-i brăzda obrazul și cu pași hotărâți a început să înconjoare tot mai din
scurt trupul ghemuit al fetei, rostind neîncetat în șoaptă îndemnul întunecat:
„Ce dorești?” Până când, în cele din urmă, fata țipă sfâșietor că vrea un fruct.
„Fruct? Ce fel de fruct?” a întrebat vraciul oprindu-se în fața fetei care
suspina.
Brusc, s-a produs o transformare șocantă. Fața micuță s-a uitat cu viclenie
la vraci și poate că exista și o urmă de nebunie în rânjetul de o obscenitate de
nedescris care i s-a întins încet pe buze. Sfioasă, fata a arătat cu degetul spre
sora ei mai mică, mama mea.
„Asta-i fructul pe care îl doresc!” a spus ea cu voce de bărbat.
Sătenii prezenți, oameni simpli, au icnit cu toții de uimire. E de la sine
înțeles că vraciul n-a dat-o pe mama spiritului pentru că era fiica preferată a
tatălui ei. Spiritul a trebuit să se mulțumească cu cinci lămâi, tăiate și
aruncate în fața lui, după care a fost stropit cu apă sfințită, arzătoare și cu o
cantitate sufocantă de mir.
Când eram mică, obișnuiam să mă odihnesc liniștită în poala mamei,
ascultându-i glasul în timp ce depăna amintiri despre vremuri mai bune. Vezi
tu, mama provenea dintr-o familie foarte bogată și influentă, așa încât, la un
moment dat, bunica din partea mamei, doamna Armstrong, fiind englezoaică,
fusese chemată să ofere un buchet de flori și să strângă mâna înmănușată a
reginei Victoria. Mama s-a născut parțial surdă, însă tatăl ei i-a stat cu buzele
lipite de frunte și i-a vorbit neobosit până când micuța a învățat să vorbească.
Când a împlinit șaisprezece ani era frumoasă ca o zână. La casa lor drăguță
din Colombo au început să vină pețitori de peste tot, însă ea s-a îndrăgostit de
mirosul pericolului. Ochii ei alungiți s-au oprit asupra unui nemernic
fermecător. "
Scris din perspectiva mai multor personaje, romanul este cronica unei familii dintr-o lume prea putin cunoscuta noua, unde exotismul si miticul se intrepatrund oferindu-ne o lectura placuta si provocatoare. Mituri, superstitii, detalii sociale si sentimente: „Zeita orezului“ este unul dintre acele romane compulsive pe care nu ai mai vrea sa le lasi din mana. Minunat!
Fragment :
" M-am născut în Ceylon în 1916, într-o vreme când spiritele mergeau pe
pământ asemenea oamenilor. Înainte ca luciul electricității și tumultul
civilizației să le sperie și să le gonească în adâncurile neștiute ale pădurilor, și-
au găsit adăpost în copacii enormi, cu umbră mare, răcoroasă, de un verde-
albăstrui. În liniștea aceea ai fi putut să întinzi mâna și să le simți prezența
mută, uluită, în timp ce tânjeau după formă fizică. Dacă ne cuprindea o
dorință neînțeleasă de a ne abandona trupul pe când cutreieram jungla,
trebuia să rostim o rugăciune și să le cerem permisiunea înainte ca
deșertăciunea noastră să le atingă ținutul, pentru că se supărau ușor. Scuza
lor ori de câte ori intrau într-un intrus era că le fusese tulburată singurătatea.
Și puneau stăpânire pe el.
Mama povestea că odată sora ei a fost ademenită astfel de un spirit și
posedată. Au chemat un om sfânt de la două sate distanță ca să exorcizeze
spiritul. Vraciul purta multe șiraguri de mărgele răsucite ciudat, iar la gât avea
rădăcini uscate, mărturii ale puterilor sale strașnice. Sătenii, oameni simpli, s-
au adunat curioși în jurul lui ca un cerc de gură-cască. Ca să alunge spiritul, a
început s-o bată pe mătușa mea cu un baston lung, subțire, întrebând tot
timpul: „Ce dorești?” Bărbatul umpluse satul cu urletele ei îngrozite, dar a
continuat să-i lovească neînduplecat bietul trup până i-a dat sângele.
Bunica mea a început să se zbată și să țipe c-o omoară, fiind, la rândul ei,
ținută în loc de trei femei îngrozite, dar în același timp fascinate de scena
oribilă.
Ignorând-o, bărbatul sfânt a meditat atingându-și cicatricea roz pal
care-i brăzda obrazul și cu pași hotărâți a început să înconjoare tot mai din
scurt trupul ghemuit al fetei, rostind neîncetat în șoaptă îndemnul întunecat:
„Ce dorești?” Până când, în cele din urmă, fata țipă sfâșietor că vrea un fruct.
„Fruct? Ce fel de fruct?” a întrebat vraciul oprindu-se în fața fetei care
suspina.
Brusc, s-a produs o transformare șocantă. Fața micuță s-a uitat cu viclenie
la vraci și poate că exista și o urmă de nebunie în rânjetul de o obscenitate de
nedescris care i s-a întins încet pe buze. Sfioasă, fata a arătat cu degetul spre
sora ei mai mică, mama mea.
„Asta-i fructul pe care îl doresc!” a spus ea cu voce de bărbat.
Sătenii prezenți, oameni simpli, au icnit cu toții de uimire. E de la sine
înțeles că vraciul n-a dat-o pe mama spiritului pentru că era fiica preferată a
tatălui ei. Spiritul a trebuit să se mulțumească cu cinci lămâi, tăiate și
aruncate în fața lui, după care a fost stropit cu apă sfințită, arzătoare și cu o
cantitate sufocantă de mir.
Când eram mică, obișnuiam să mă odihnesc liniștită în poala mamei,
ascultându-i glasul în timp ce depăna amintiri despre vremuri mai bune. Vezi
tu, mama provenea dintr-o familie foarte bogată și influentă, așa încât, la un
moment dat, bunica din partea mamei, doamna Armstrong, fiind englezoaică,
fusese chemată să ofere un buchet de flori și să strângă mâna înmănușată a
reginei Victoria. Mama s-a născut parțial surdă, însă tatăl ei i-a stat cu buzele
lipite de frunte și i-a vorbit neobosit până când micuța a învățat să vorbească.
Când a împlinit șaisprezece ani era frumoasă ca o zână. La casa lor drăguță
din Colombo au început să vină pețitori de peste tot, însă ea s-a îndrăgostit de
mirosul pericolului. Ochii ei alungiți s-au oprit asupra unui nemernic
fermecător. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
