Sanctuarul de J.D. Robb. carte Pdf📚 Find the Real You book online free .Pdf 📖
- AUTOR: J.D. Robb
- CATEGORIA: Literatura Universală
- NR. DE PAGINI: 268
- LIMBA: Română
Cărți «Sanctuarul de J.D. Robb. carte Pdf📚 Find the Real You book online free .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Intr-o cladire veche si abandonata din New York, un barbat studiaza potentialul noii sale achizitii, fara sa se astepte la surpriza de proportii care ii este rezervata. Miliardarul Roarke va face in curand o descoperire macabra, cand douasprezece schelete sunt gasite ascunse in peretii constructiei. Iar prima persoana la care se gandeste sa apeleze este chiar sotia sa, locotenentul Eve Dallas.
Ramasitele nu au chipuri, nu au nume, nu au istorie... Cu ajutorul echipei sale de specialisti, Eve incepe sa desluseasca itele unui mister vechi de 15 ani. Toate sunt fete, toate sunt atat de tinere – o adolescenta implicata in traficul de droguri; fiica rebela a unei familii de doctori instarite; o fata dornica sa scape din iadul de acasa. Fiecare are propria poveste impresionanta. Si toate au pierdut sansa la o viata mai buna.
Atunci cand descopera legaturi surprinzatoare intre victime si o persoana cunoscuta, Eve este cu atat mai pornita sa dezvaluie secretele locului numit Sanctuarul – si raul ascuns intr-o inima omeneasca.
Fragment:
" Neglijența putea ucide o clădire cărămidă cu cărămidă. După părerea lui, era
mai insidioasă decât un uragan sau un cutremur, deoarece ucidea încet, în tăcere,
nu cu furie sau cu pasiune, ci cu dispreț pur.
Sau poate că era el puțin cam poetic în legătură cu o clădire care nu servise altui
scop decât aceluia de a găzdui șobolani și drogați, de mai bine de o duzină de ani.
Dar, cu viziune și cu o sumă considerabilă de bani, vechea dărăpănătură din ceea ce
fusese odinioară cartierul Hell’s Kitchen avea să redevină din nou puternică și să
aibă un rost.
Roarke avea viziune și bani din plin și îi făcea plăcere să se folosească de ambele
după pofta inimii.
Pusese ochii pe acea clădire cu mai bine de un an în urmă și așteptase precum o
pisică lângă o gaură de șoarece ca acel conglomerat cu probleme care o deținea să
se șubrezească și mai mult. Pândise și auzise zvonurile despre reabilitarea sau
distrugerea sa, despre suplimentarea de fonduri sau falimentul total.
După cum anticipase, realitatea era undeva la mijloc, iar clădirea fusese scoasă
la vânzare. Dar tot mai așteptase până când prețul fantezist, după părerea lui,
scăzuse la un nivel mai rezonabil. Și mai așteptase puțin, știind că problemele
grupului care o deținea îi va face cu siguranță mai dispuși să accepte o ofertă mult
sub acel nivel – cu ceva timp în plus în care proprietarii să fiarbă în suc propriu.
Cumpărarea și vânzarea clădirii – sau a orice altceva de fapt – erau o afacere,
desigur. Dar era și un joc, unul pe care îi plăcea să-l joace, unul pe care îi plăcea să-l
câștige. Considera că jocul afacerilor era aproape la fel de satisfăcător și de amuzant
ca furtul.
Cândva, furase ca să supraviețuiască, iar apoi continuase când devenise un alt
soi de joc pentru că – la naiba! – era grozav de priceput. Dar zilele în care fura făceau
parte din trecutul lui, și rareori regreta că ieșise din umbră. Era posibil să-și fi clădit
temelia averii în acele umbre, dar îi adăugase multe niveluri, folosindu-se acum de
puterea lor în plină lumină.
Când se gândea la ce renunțase și la ce câștigase făcând asta, considera că făcuse
cea mai bună afacere din viața lui.
Acum, stătea în mijlocul molozului celei mai noi achiziții, un bărbat înalt, cu un
trup zvelt și disciplinat. Purta un costum perfect croit, gri cărbune, și o cămașă
apretată, de culoarea fumului de turbă. Stătea alături de energicul Pete Staski, șeful
lucrării, și de voluptuoasa Nina Whitt, arhitecta-șefă. Muncitorii se agitau în jur,
aducând unelte, țipând unul la altul peste muzica bubuitoare pe care Roarke o
auzise pe nenumărate șantiere de pe planetă și din afara ei. "
Ramasitele nu au chipuri, nu au nume, nu au istorie... Cu ajutorul echipei sale de specialisti, Eve incepe sa desluseasca itele unui mister vechi de 15 ani. Toate sunt fete, toate sunt atat de tinere – o adolescenta implicata in traficul de droguri; fiica rebela a unei familii de doctori instarite; o fata dornica sa scape din iadul de acasa. Fiecare are propria poveste impresionanta. Si toate au pierdut sansa la o viata mai buna.
Atunci cand descopera legaturi surprinzatoare intre victime si o persoana cunoscuta, Eve este cu atat mai pornita sa dezvaluie secretele locului numit Sanctuarul – si raul ascuns intr-o inima omeneasca.
Fragment:
" Neglijența putea ucide o clădire cărămidă cu cărămidă. După părerea lui, era
mai insidioasă decât un uragan sau un cutremur, deoarece ucidea încet, în tăcere,
nu cu furie sau cu pasiune, ci cu dispreț pur.
Sau poate că era el puțin cam poetic în legătură cu o clădire care nu servise altui
scop decât aceluia de a găzdui șobolani și drogați, de mai bine de o duzină de ani.
Dar, cu viziune și cu o sumă considerabilă de bani, vechea dărăpănătură din ceea ce
fusese odinioară cartierul Hell’s Kitchen avea să redevină din nou puternică și să
aibă un rost.
Roarke avea viziune și bani din plin și îi făcea plăcere să se folosească de ambele
după pofta inimii.
Pusese ochii pe acea clădire cu mai bine de un an în urmă și așteptase precum o
pisică lângă o gaură de șoarece ca acel conglomerat cu probleme care o deținea să
se șubrezească și mai mult. Pândise și auzise zvonurile despre reabilitarea sau
distrugerea sa, despre suplimentarea de fonduri sau falimentul total.
După cum anticipase, realitatea era undeva la mijloc, iar clădirea fusese scoasă
la vânzare. Dar tot mai așteptase până când prețul fantezist, după părerea lui,
scăzuse la un nivel mai rezonabil. Și mai așteptase puțin, știind că problemele
grupului care o deținea îi va face cu siguranță mai dispuși să accepte o ofertă mult
sub acel nivel – cu ceva timp în plus în care proprietarii să fiarbă în suc propriu.
Cumpărarea și vânzarea clădirii – sau a orice altceva de fapt – erau o afacere,
desigur. Dar era și un joc, unul pe care îi plăcea să-l joace, unul pe care îi plăcea să-l
câștige. Considera că jocul afacerilor era aproape la fel de satisfăcător și de amuzant
ca furtul.
Cândva, furase ca să supraviețuiască, iar apoi continuase când devenise un alt
soi de joc pentru că – la naiba! – era grozav de priceput. Dar zilele în care fura făceau
parte din trecutul lui, și rareori regreta că ieșise din umbră. Era posibil să-și fi clădit
temelia averii în acele umbre, dar îi adăugase multe niveluri, folosindu-se acum de
puterea lor în plină lumină.
Când se gândea la ce renunțase și la ce câștigase făcând asta, considera că făcuse
cea mai bună afacere din viața lui.
Acum, stătea în mijlocul molozului celei mai noi achiziții, un bărbat înalt, cu un
trup zvelt și disciplinat. Purta un costum perfect croit, gri cărbune, și o cămașă
apretată, de culoarea fumului de turbă. Stătea alături de energicul Pete Staski, șeful
lucrării, și de voluptuoasa Nina Whitt, arhitecta-șefă. Muncitorii se agitau în jur,
aducând unelte, țipând unul la altul peste muzica bubuitoare pe care Roarke o
auzise pe nenumărate șantiere de pe planetă și din afara ei. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
