Capitolul 53

  1. După aceea, am văzut o altă mulţime de care de luptă şi aceste care erau pline de război.

  2. Aplecaţi în bătălia vânturilor, ei veneau dinspre răsărit, apus şi miazăzi.

  3. Se auzea de departe zgomotul carelor lor în învolburare.

  4. Şi acest zgomot era aşa de mare, încât sfinţii l-au auzit din cer; coloanele şi temeliile Pământului s-au zguduit şi zgomotul a răsunat în acelaşi timp, din marginile pământului şi până la acelea ale cerului.

  5. Atunci toţi s-au închinat şi l-au venerat pe Domnul spiritelor.

  6. Aşa se sfârşeşte a doua parabolă.

 Capitolul 54

  1. Atunci am început să făuresc a treia parabolă despre cei drepţi şi cei aleşi.

  2. Fiţi binecuvântaţi cei drepţi şi cei aleşi, căci destinul vostru este glorios.

  3. Drepţi vor sta în lumina soarelui şi aleşii în lumina vieţii veşnice, a acelei vieţi în care zilele nu cunosc scădere; zilele sfinţilor nu vor putea fi numărate; ei au cercetat lumina, ei au găsit dreptatea Domnului spiritelor.

  4. Pacea fie deci sfinţilor prin Domnul lumii.

  5. Din acel moment, se va spune că drepţii caută în cer tainele dreptăţii şi partea din moştenirea care le-a fost promisă prin credinţă. Caci ei s-au ridicat precum soarele peste pământ şi întunericul a dispărut. Acolo, va fi lumină fără sfârşit şi zile nenumărate.

  Întunericul se va împrăştia şi lumina va spori în faţa Domnului spiritelor; lumina dreptăţii va străluci peste ei cu o măreţie fără asemănare.

 Capitolul 55

  1. În acele zile, ochii mei au luat seama la tainele fulgerelor şi tunetelor şi la rostul lor.

  2. Ele strălucesc când pentru a binecuvânta, când pentru a blestema, urmând voinţa Domnului Spiritelor.

  3. Am înţeles de asemenea, secretele tunetelor, când tuna din cer şi răsuna pe pământ.

  4. Am mai văzut locuinţele de pe pământ. În ceea ce priveşte tunetele, chiar dacă uneori bubuie pentru a anunţa pacea şi pentru a binecuvânta, el bubuie adesea şi pentru a anunţa nenorocirea urmând voinţa Domnului spiritelor.

  5. După aceea am înţeles toate secretele trăsnetelor şi fulgerelor. Şi unul şi altul anunţă lumii binecuvântarea şi rodnicia.

 Capitolul 56

  1. În a paisprezecea zi din cea de a şaptea lună a celui de-al cincisutelea an al lui Enoh, am trăit în această parabolă că cerul cerurilor a fost zguduit şi că stăpânii prea înalţi şi mii de mii şi miliarde de miliarde de îngeri erau într-o stare de mare frământare. Şi privind, l-am văzut pe Cel Bătrân de zile, aşezat pe tronul său de glorie şi înconjurat de îngeri şi de sfinţi. Am fost prins de o mare spaimă şi ca lovit de neputinţă, picioarele mi s-au muiat şi am căzut prosternat cu faţa la pământ. Atunci îngerul Mihail, unul din îngerii sfinţi, a fost trimis pentru a mă ridica.

  2. Şi când am fost pe picioare, mi-am recăpătat simţurile pe care le pierdusem, neputând suporta această viziune mult prea straşnică pentru nevolnicia mea şi această frământare şi tresărire a cerului.

  3. Atunci Sfântul Mihail mi-a zis: De ce te tulburi de această viziune?

  4. Până astăzi, a fost timpul îndurării Sale şi El a fost milostiv şi răbdător faţă de locuitorii pământului.

  5. Dar când vor veni ziua şi puterile, pedeapsa şi judecata pe care Domnul spiritelor a pregătit-o pentru aceia care se înclină în faţa judecăţii drepte, ca şi pentru aceia care tăgăduiesc judecata dreaptă şi pentru aceia care iau în deşert numele Lui.

  6. Acea zi va fi pentru cei aleşi o zi de unire, iar pentru păcătoşi o zi de pedeapsă.

  7. În acea zi, vor fi făcuţi să iasă pentru a se hrăni cu cei răi, doi monştri periculoşi, unul bărbătesc, unul femeiesc; cel femeiesc se numeşte Leviathan, el locuieşte în măruntaiele mării la izvoarele apelor.

  8. Monstru bărbătesc se numeşte Behemoth, el se învârte într-un deşert invizibil.

  9. Numele său era Dendagin la răsărit de grădina unde vor locui aleşii şi drepţii şi unde a fost aşezat strămoşul meu, al şaptelea după Adam, primul om creat de Domnul spiritelor.

  10. Atunci am întrebat pe celălalt înger care mi-a arătat puterea acestor monştri şi cum au fost ei separaţi chiar în aceeaşi zi pentru a fi aruncaţi, unul în fundul mării, iar celălalt în adâncul unui deşert.

  11. Şi el mi-a spus: O, fiu de om, tu vrei să ştii lucrurile misterioase şi ascunse.

  12. Şi îngerul păcii care era cu mine mi-a spus: aceşti doi monştri sunt creaturi ale puterii divine, ei îi vor devora pe aceia care vor fi osândiţi prin răzbunarea lui Dumnezeu.

  13. Atunci copiii vor cădea cu mamele lor, fii cu taţii lor.

  14. Şi ei vor primi pedeapsa pe care ei o merită şi justiţia lui Dumnezeu va fi împlinită, dar după aceasta judecată va veni ora îndurării şi a unei mari răbdări.

 Capitolul 57

  1. Atunci celălalt înger care era cu mine mi-a vorbit.

  2. Şi mi-a arătat primele şi ultimele taine ale cerului şi ale pământului.

  3. Pe marginile cerului şi în temeliile sale, în lăcaşurile vânturilor.

  4, El mi-a arătat cum suflurile lor sunt împărţite şi cumpănite, în ce mod vânturile şi izvoarele sunt împărţite după tăria şi abundenţă lor.

  5. El m-a făcut să văd strălucirea luminii Lunii, că aceasta este o putere a dreptăţii, felul în care stelele se împart între ele şi ce nume este propriu fiecăreia.

  6. El mi-a arătat cum se recunosc tunetele între ele, prin greutatea lor, prin tăria lor şi prin puterea lor.

  7. Am cunoscut felul în care aceste bice cereşti ascultă de voinţa divină. Am aflat că lumina nu se poate separa de trăsnet şi că deşi unul şi celălalt au fost uniţi prin spirite diferite ei nu pot fi totuşi