să coboare în tărâmurile morţii unde îi aşteaptă relele şi chinurile de tot felul? Ba da, spiritele lor vor coborî în întuneric, în capcane, în acele flăcări care nu se vor stinge niciodată şi osânda primită la judecata lor va fi veşnică.

  6. Nenorocire vouă, căci voi nu veţi mai avea pace deloc şi veţi încerca zadarnic să vă cereţi iertare în faţa drepţilor şi sfinţilor zicând: Şi noi am cunoscut zile de durere adâncă şi am îndurat şi noi numeroase răutăţi.

  7. Spiritele noastre au fost chinuite, supuse, strivite.

  8. Noi suntem pierduţi şi nimeni nu ne vine în ajutor şi nimeni nu ne încurajează, nici măcar cu vorba, ci am fost lăsaţi pradă nefericirii şi ne este teamă pentru noi.

  9. Noi nu sperăm să ne mai bucurăm de viaţă.

  10. Şi totuşi noi ne vedem într-o zi ca fiinţe de prim rang.

  11. Şi iată-ne la ultima. Noi am devenit prada păcătoşilor şi nelegiuiţilor, ei au făcut să apese jugul lor asupra noastră.

  12. Şi aceia care ne-au dispreţuit şi ne-au asuprit erau mai puternici decât noi şi noi am plecat capul în faţa celor care ne urau şi ei au fost fără milă faţă de noi.

  13. Noi voiam să fugim de ei pentru a ne bucura de pace, dar nu am găsit nici un loc pe care să îl folosim ca adăpost împotriva prigoanei lor. Noi am mers cu plângerile noastre la prinţi şi nu am ridicat vocea împotriva acelora care ne sfâşiau, dar ţipetele noastre au fost zădamice şi ei nu au vrut să ne asculte.

  14. Din contră, ei au protejat pe cei care ne-au dezbrăcat şi ne-au sfâşiat, cei care ne-au istovit şi ascuns asuprirea lor, cei care ne-au necăjit şi ne-au măcelărit şi au ascuns moartea noastră şi nu îşi aminteau că ar fi ridicat vreodată mâna împotriva noastră.

 

 Capitolul 101

  1. Cât vă priveşte pe voi, o! Drepţilor, eu vă jur că în cer îngerii arată în faţa tronului Atotputernicului dreptatea voastră şi numele voastre sunt scrise în faţa Prea-Înaltului.

  2. Aveţi deci o bună speranţă, întrucât aţi îndurat răutatea şi durerea în această viaţă veţi străluci în cer ca astrele şi obstacolele cereşti vor fi înlăturate din faţa voastră. Strigătele voastre cer dreptate şi veţi fi răzbunaţi de toate relele pe care le-aţi suferit încă de la început şi de la toţi cei care v-au asuprit sau care au fost uneltele asupritorilor voştri.

  3. Aşteptaţi deci şi nu vă lăsaţi doborâţi, căci voi veţi avea parte de o bucurie egală cu însăşi bucuria îngerilor şi în ziua judecăţii voi nu veţi avea a vă fi teamă de nici o condamnare.

  4. Nu vă descurajaţi deci, o! Drepţilor, când veţi vedea păcătoşii fericiţi şi înflorind în căile lor.

  5. Nu deveniţi părtaşii lor, staţi deoparte de tagma asupritorilor, voi sunteţi părtaşi cu armatele cereşti. Pentru voi păcătoşilor care spuneţi: Toate fărădelegile noastre vor fi uitate, să ştiţi că din contra, toate crimele voastre sunt înscrise cu grijă în cartea din cer.

  6. De aceea vă spun că lumina şi întunecimile, ziua şi noaptea vor fi martori împotriva voastră şi a greşelilor voastre. Nu mai făptuiţi deci nelegiuiri, nici minciuni, nu mai strâmbaţi adevărul, nu va mai ridicaţi împotriva cuvântului Sfântului şi Puternicului. Nu vă mai închinaţi în faţa idolilor fără rost căci păcatele voastre, nelegiuirile voastre vor fi judecate ca nişte crime foarte grele.

  7. Acum ascultaţi taina care vă priveşte: Mulţi păcătoşi vor strica şi vor strâmba Cuvântul Adevărului.

  8. Ei vor folosi cuvinte nepotrivite, vor spune minciuni, vor alcătui cărţi în care vor spune gândurile lor înfumurate. Dar dacă ei mi-au folosit cuvintele, 9. Ei nu le vor schimba, nici nu le vor strica ci vor scrie întocmai tot ce am spus eu despre ei de la început.

  10. Vreau să vă dezvălui încă o taină: cărţi de bucurie vor fi date drepţilor şi înţelepţilor şi ei vor crede în aceste cărţi care cuprind regulile înţelepciunii.

  11. Şi ei se vor bucura şi toţi cei drepţi vor fi răsplătiţi pentru că au învăţat să cunoască căile dreptăţii.

 

 Capitolul 102

  1. În acel timp Domnul le va ordona să adune pe copiii pământului pentru ca ei să aplece urechea la cuvintele înţelepciunii sale, El le va spune: arătaţi-le această înţelepciune, căci voi sunteţi conducătorii şi stăpânii lor.

  2. Arătaţi-le lor răsplata care va trebui să o primească toţi cei care au urmat cuvântul căci Eu şi Fiul Meu vom face cu ei un neam etern în numele dreptăţii. Pace vouă, copii ai dreptăţii, bucurie şi fericire!

 

 Capitolul 103

  1. După câtva timp, Metusala, Fiul meu dădu o femeie fiului său Lameh.

  2. Aceasta ramase gravidă şi aduse pe lume un copil care avea pielea albă ca zăpada şi roză ca un trandafir, un par alb şi lung ca lâna şi ochii de o mare frumuseţe. De abia i-a deschis ca ei au inundat cu lumină toată casa ca strălucirea soarelui.

  3. Şi de abia a fost primit de mâinile moaşei că el a deschis gura ca să proslăvească minunile lui Dumnezeu. Atunci Lameh, tatăl său, plin de uimire aleargă să îl găsească pe Metusala şi l-a anunţat că el are un fiu care nu se poartă ca ceilalţi copii. Acesta nu este un om, a zis el, acesta este un înger din cer, fără îndoială acesta nu este din neamul nostru.

  4. Ochii săi sunt strălucitori ca razele soarelui, figura sa este inspirată, el nu pare să fie din mine ci mai curând dintr-un înger.

  5. Mi-e teamă că această minune prevesteşte unele evenimente de pe pământ.

  6. Şi acum, o! Tată, te rog mergi şi găseşte-l pe Enoh, bunicul meu şi cere-l lui o lămurire, căci el locuieşte cu îngerii.

  7. După ce a ascultat vorbele fiului său, Metusala a venit să mă caute