York Times, 1 aprilie 1986, p. CI; şi comentariile din Megwire, „Rationale for the Development of Soviet Seapower”, passim, pentru dificultăţile cu care se confruntă URSS în integrarea SLBM-urilor americane în planificarea strategică.

[1231] Citatul este preluat din Jervis, Illogic of American Nuclear Strategy. Pentru un exemplu de autori favorabili „purtării războiului”, vezi C. Gray, „Nuclear Strategy: A Case for a Theory of Victory”, International Security, vol. 4, 1979, pp. 54-87.

[1232] Vezi mai ales P. Bracken, The Command and Control of Nuclear Weapons, New Haven, Connecticut, 1983; şi N. Calder, Nuclear Nightmares, Harmondsworth, 1981.

[1233] Pe această temă, vezi mai ales J.C. Snyder şi S.F. Wells (ed.), Limiting Nuclear Prolifération, Cambridge, Massachusetts, 1985; Mandelbaum, Nuclear Future, capitolul 3; G. Quester (ed.), Nuclear Prolifération: Breaking the Chain, Madison, Wisconsin, 1981. Prin contrast, K.N. Waltz, „Toward Nuclear Peace”, Wilson Center, International Security Studies Program, Working Paper nr. 16.

[1234] D.L. Strode, „Arms Control and Sino-Soviet Relations”, Orbis, vol. 28, nr. 1, 1984, mai ales pp. 168 şi urm.

[1235] The Economist, 9 februarie 1985, „Not Trident”, p. 16. Vezi şi Gervasi, The Myth of Soviet Military Supremacy, p. 171.

[1236] „France Tests Longer-Range Sub Missile”, The New York Times, 6 martie 1986, p. A3. Vezi şi tabelul care descrie acumularea de focoase nucleare franceze din The New York Times, 6 aprilie, secţiunea „The Week în Review”, p. 2.

[1237] De exemplu, „Powell Derides Nuclear «Last Resort»”, The Times, 1 iunie 1983, p. 4; Lord Carver, „Why Britain Should Reject Trident”, The Sunday Times, 21 februarie 1982.

[1238] Vezi din nou Yost, „Radical Change in French Defense Policy”.

[1239] Dibb, Soviet Union: The Incomplete Superpower, p. 161. Prin contrast, vezi Gervasi, Myth of Soviet Military Supremacy, capitolul 26, în care se afirmă că cifrele NATO sunt, de fapt, superioare. De asemenea importante sunt eseurile din International Security editate de S.E. Miller, Convenţional Forces and American Defense Policy, Princeton, New Jersey, 1986.

[1240] Statement of the Defence Estimates, 1985, vol. 1, 9430, rezumat în Survey of Current Affairs, vol. 15, nr. 6, 1985, p. 179.

[1241] Aşa cum evidenţiază F.D. Holzman, „What Defense-Spending Gap?”, The New York Times, martie 1986.

[1242] De exemplu, este prea simplu să se arate că Pactul de la Varşovia este net superior dacă se includ, de pildă, toate forţele armate ale Rusiei (chiar şi cele desfăşurate împotriva Chinei) şi sunt excluse pe cele ale Franţei, de pildă.

[1243] Vezi Dibb, Soviet Union: The Incomplete Superpower, p. 162; Military Balance 1985-1986, pp. 186-187; R.L. Fischer, Defending the Central Front: The Balance of Forces, Adelphi Papers, nr. 127, Londra, 1976.

[1244] Acest subiect este complicat (şi foarte contestat). Pentru opinia optimiştilor – la care subscrie şi autorul de faţă –, vezi J. Mearsheimer, „Why the Soviets Can’t Win Quickly în Central Europe”, pp. 121-157 şi B.R. Posen, „Measuring the European Convenţional Balance”, pp. 79-120, amândouă în Miller (ed.), Convenţional Forces and American Defense Policy. Vezi şi Steele, Soviet Power, pp. 76 şi urm.; şi C.N. Donnelly, „Tactical Problems Facing the Soviet Army: Recent Debates in the Soviet Military Press”, International Defense Review, vol. 11, nr. 9, 1978, pp. 1405-1412. Evaluări mai sumbre oferă R.A. Mason, „Military Strategy”, E. Moreton şi G. Segal (ed.), Soviet Strategy Toward Western Europe, Londra, pp. 175-202; P.A. Petersen şi J.G. Hines, „The Convenţional Offensive în Soviet Theater Strategy”, Orbis, vol. 27, nr. 3, 1983, pp. 695-739; şi – atrăgând atenţia asupra posibilităţii recurgerii de către sovietici la rachete cu scop dublu (adică, rachete nucleare tactice) – D.M. Gormley, „A New Dimension to Soviet Theater Strategy”, Orbis, vol. 29, nr. 3, 1985, pp. 537-569. Există un studiu recent bun, „NATO’s Central Front’ în Economist, 30 august 1986.

[1245] Acest subiect este cel mai bine tratat în Treverton, Making the Alliance Work, passim; dar vezi şi J. Joffe, „European-American Relations: The Enduring Crisis”, Foreign Affairs, vol. 59, 1981.

[1246] V. Bunce, „The Empire Strikes Back: The Evolution of the Eastern Bloc from a Soviet Asset to a Soviet Liability”, International Organization, vol. 39, nr. 1, 1985, pp. 13-28. Vezi şi articolele „Cracks in the Soviet Empire?”, International Security, vol. 6, nr. 3, 1981-1982; R. Herspring şi I. Volgyes, „Political Reliability in the Eastern European Warsaw Pact Armies”, Armed Forces and Society, vol. 6, nr. 2, 1980, pp. 270-296; A.R. Johnson et al., East European Military Establishments: The Warsaw Pact Northern Tier, New York, 1982.

[1247] D.A. Andelman, „Contempt and Crisis în Poland”, International Security, vol. 6, nr. 3, 1981–1982, pp. 90-104.

[1248] Herspring şi Volgyes, „Political Reliability”, passim; B.S. Lamberth, „Uncertainties for the Soviet War Planner”, Miller (ed.), Convenţional Forces and American Defense Policy, p. 182; W.E. Griffith, „Superpower Problems în Europe: A Comparative Assessment”, Orbis, vol. 29, nr. 4, 1986, pp. 748-749.

[1249] Vezi propunerea controversată a lui S.P. Huntington, „Convenţional Deterrence and Convenţional Retaliation în Europe”, în Miller (ed.), Convenţional Forces and American Defense Policy, pp. 251-275. Şi, pentru o analiză complexă a tuturor acestor chestiuni, vezi R. Alterman, „Central Europe: