exemplu, milioane de lire către diverşi aliaţi doar în anul 1813 şi 65 de milioane de lire pentru lot războiul). Însă toate acestea au fost posibile doar pentru că expansiunea comerţului britanic, cu precădere pe pieţele profitabile de peste mare, a permis guvernului să crească împrumuturile şi impozitele la cote fără precedent, fără a ajunge la faliment naţional. Astfel, deşi devierea „cheltuielilor Franţei” în interiorul Europei a fost costisitoare, a asigurat de obicei neputinţa francezilor de a iniţia o campanie susţinută împotriva comerţului maritim şi de a domina continentul european astfel încât să fie liberi să ameninţe cu invadarea insulelor – lucru care, în schimb, a permis Londrei să îşi Finanţeze războaiele şi să îşi sprijine financiar aliaţii. Avantajul geografic şi beneficiul economic s-au contopit astfel, permiţându-le britanicilor, într-un mod genial, să urmeze o dublă strategie: „cu o faţă întoarsă spre continent, pentru a echilibra balanţa de putere, şi cu alta întoarsă spre mare, pentru a-şi întări dominaţia maritimă”[181].

Doar după ce înţelegem importanţa factorilor financiari şi geografici descrişi mai sus vom putea pătrunde pe deplin statistica populaţiilor în creştere şi a forţelor militare/ navale ale puterilor din această perioadă (vezi tabelele 3-5).

 

Tabelul 3. Populaţiile puterilor între anii 1700 şi 1800[182] (în milioane)

 

 

1700

1750

1800

Insulele Britanice

9

10,5

16

Franţa

19

21,5

28

Imperiul Habsburgic

8

18

28

Rusia

2

6

9,5

Rusia

17,5

20

37

Spania

6

9

11

Suedia

 

1,7

2,3

Provinciile Unite

1,8

1,9

2

Statele Unite

—

2

4

 

 

Tabelul 4. Dimensiunea armatelor între anii 1690 şi 1814[183] (soldaţi)

 

 

1690

1710

1756–1760

1778

1789

1812–1814

Anglia

70 000

75 000

200 000

 

40 000

250 000

Franţa

400 000

350 000

330 000

170 000

180 000