Fericiți pentru totdeauna? - Taylor Jenkins Reid romane de dragoste online gratis PDf 📖
- AUTOR: Taylor Jenkins Reid
- CATEGORIA: Cărți romantice
- NR. DE PAGINI: 312
- LIMBA: Română
Cărți «Fericiți pentru totdeauna? - Taylor Jenkins Reid romane de dragoste online gratis PDf 📖». Rezumatul cărții:
Citește online gratis Fericiți pentru totdeauna? - Taylor Jenkins Reid
Un roman surprinzător despre căsătoria modern și profunzimea legăturilor de familie
Cînd mariajul lui Lauren și al lui Ryan ajunge într-un punct critic, cei doi se gîndesc la un plan neconvențional: hotărăsc să se despartă pentru un an, în speranță de a se îndrăgosti apoi din nou. Un an, o singură regulă: nu au voie sa ia legatura unul cu altul. Înafara de asta, totul este permis. Lauren pornește într-o călătorie de autocunoaștere, descoperind că prietenii și familia au propriile idei despre căsătorie. Aceste păreri, alături de procesul ei de vindecare și provocările vieții fără Ryan, îi schimbă concepiile despre monogamie și căsătorie. Ea începe să se întrebe: cînd ai parte de iubire fără fidelitate și devotament fără căsnicie – cînd iubirea și dorința nu mai sunt legate –, ce apreciezi? Pentru ce ești dispus să lupți?
O poveste de dragoste despre ceea ce se întamplă cînd iubirea dispare. Despre a rămîne îndragostit, a te agăța de iubire, a renunța la ea și a i te incredința cu toata fiinșa ta. Și, mai presus de toate, este povestea unui cuplu prins în vechiul joc și căutînd un nou drum spre fericirea pentru totdeauna.
Taylor Jenkins Reid este un geniu cînd vine vorba de povesti despre viață și dragoste.
Ne aflăm în parcarea stadionului echipei Dodger şi, din nou, Ryan a uitat unde a lăsat maşina. Îi tot spun că este în Zona C, dar el nu mă crede.
— Nu! mă contrazice pentru a zecea oară. Îmi amintesc perfect că am făcut dreapta când am ajuns aici, nu stânga.
Este incredibil de întuneric şi poteca din faţa noastră este luminată doar de câteva felinare în formă de mingi de baseball supradimensionate. Iar eu m-am uitat la semn când am parcat.
— Nu-ţi aduci aminte bine, zic eu ridicând tonul, enervată.
Am fost aici de prea multe ori şi urăsc haosul de la Dodger Stadium. E o seară caldă de vară şi sunt recunoscătoare pentru asta, dar este ora zece şi puhoiul fanilor se revarsă din tribune, iar noi doi ne luptăm să străbatem marea de tricouri albastru cu alb. Facem asta deja de douăzeci de
minute.
— Ba îmi aduc aminte foarte bine! îmi dă el replica şi o ia înainte, fără să se obosească să-mi arunce vreo privire peste umăr în timp ce vorbeşte. Tu eşti cea care are o memorie proastă.
— Aaa, înţeleg! spun eu în bătaie de joc. Doar pentru că dimineaţă mi-am pierdut cheile, dintr-odată sunt o idioată?
Se întoarce să se uite la mine, iar eu profit de moment şi încerc să-l prind din urmă. Parcarea se află în pantă destul de abruptă.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
