Să ucizi o pasăre cîntătoare de HARPER LEE Descarcă online gratis .pdf 📖
- AUTOR: HARPER LEE
- CATEGORIA: Top 100
- NR. DE PAGINI: 425
- LIMBA: Română
Cărți «Să ucizi o pasăre cîntătoare de HARPER LEE Descarcă online gratis .pdf 📖». Rezumatul cărții:
Să ucizi o pasăre cîntătoare de HARPER LEE citește top 10 cărți .pdf
Să ucizi o pasăre cîntatoare este un roman brutal și onest, ce se construiește pe marginea unor subiecte mereu de interes: rasismul, conflictele sociale și pierderea inocenței copilăriei, totul filtrat prin ochii unei fetițe; Scout Finch este martoră la întîmplările dramatice declanșate într-un orășel sudist atunci cînd un bărbat de culoare este acuzat că a violat o femeie albă. Tatăl naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apărării, trebuie să țină piept unor prejudecăți pînă atunci latente și, din acest moment, Scout și fratele ei, Jem, sînt atrași într-o succesiune rapidă de evenimente care le depășesc întelegerea.
Pe timpul procesului, orașelul decade treptat în grotesc și violentă, însă există oameni care nu se lăsă contaminăți de setea generală de linsaj, iar Atticus Finch rămîne reperul moral care îi oferă lui Scout – și totodata cititorilor – un punct de vedere empatic și echilibrat.
Fragment
Frate-meu Jem mergea pe treisprezece ani când şi-a fracturat rău de tot braţul, de la cot. După ce s-a vindecat şi după ce temerile că n-o să mai poată juca fotbal niciodată i s-au risipit, mai că-şi uitase necazul. Rămăsese el cu stânga puţin mai scurtă decât dreapta şi, când sta în picioare sau când mergea, palma făcea unghi drept cu trupul, iar policarul cădea paralel cu coapsa, dar lui puţin îi păsa, de vreme ce asta nu-l împiedica să paseze şi să şuteze. După ani şi ani, când ne puteam îngădui să răscolim trecutul, am revenit nu o dată asupra împrejurărilor care duseseră la accident. Eu susţineam că Ewellii fuseseră pricina, dar Jem, cu patru ani mai mare decât mine, pretindea că totul începuse cu mult înainte. Anume, din vara aceea când venise la noi Dill şi ne-a dat ideea să-l stârnim pe Bau Radley din bârlogul lui. Dacă e s-o luăm de la Adam, i-am răspuns eu, atunci de vină este Andrew Jackson. Dacă generalul Jackson nu i-ar fi alungat pe indienii creek în susul pârâului, Simon Finch n-ar fi vâslit niciodată spre izvoarele Alabamei, şi atunci cine ştie unde am mai fi trăit? Fiind mult prea mari ca să mai lămurim lucrurile cu ajutorul pumnilor, i-am cerut părerea lui Atticus. Şi tata ne-a spus că avem dreptate amândoi. Ca oameni din Sud ce eram, a nu ne şti strămoşii
iluştri care să fi luat parte, într-o tabără sau alta, la bătălia de la Hastings constituia, pentru unii membri ai familiei noastre, o mare ocară. Nu-l aveam decât pe Simon Finch, doftor şi negustor de blănuri din Cornwall, a cărui evlavie era întrecută doar de zgârcenie. În Anglia, prigonirea celor ce-şi ziceau metodişti de către fraţii lor mai liberali îl mâniase pe Simon din cale-afară, şi cum îşi zicea şi el metodist, şi-a croit drum peste Atlantic până la Philadelphia, de acolo a trecut în Jamaica, apoi la Mobile, iar de acolo, mai departe în sus, până la Saint Stephens.
Să ucizi o pasăre cîntatoare este un roman brutal și onest, ce se construiește pe marginea unor subiecte mereu de interes: rasismul, conflictele sociale și pierderea inocenței copilăriei, totul filtrat prin ochii unei fetițe; Scout Finch este martoră la întîmplările dramatice declanșate într-un orășel sudist atunci cînd un bărbat de culoare este acuzat că a violat o femeie albă. Tatăl naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apărării, trebuie să țină piept unor prejudecăți pînă atunci latente și, din acest moment, Scout și fratele ei, Jem, sînt atrași într-o succesiune rapidă de evenimente care le depășesc întelegerea.
Pe timpul procesului, orașelul decade treptat în grotesc și violentă, însă există oameni care nu se lăsă contaminăți de setea generală de linsaj, iar Atticus Finch rămîne reperul moral care îi oferă lui Scout – și totodata cititorilor – un punct de vedere empatic și echilibrat.
Fragment
Frate-meu Jem mergea pe treisprezece ani când şi-a fracturat rău de tot braţul, de la cot. După ce s-a vindecat şi după ce temerile că n-o să mai poată juca fotbal niciodată i s-au risipit, mai că-şi uitase necazul. Rămăsese el cu stânga puţin mai scurtă decât dreapta şi, când sta în picioare sau când mergea, palma făcea unghi drept cu trupul, iar policarul cădea paralel cu coapsa, dar lui puţin îi păsa, de vreme ce asta nu-l împiedica să paseze şi să şuteze. După ani şi ani, când ne puteam îngădui să răscolim trecutul, am revenit nu o dată asupra împrejurărilor care duseseră la accident. Eu susţineam că Ewellii fuseseră pricina, dar Jem, cu patru ani mai mare decât mine, pretindea că totul începuse cu mult înainte. Anume, din vara aceea când venise la noi Dill şi ne-a dat ideea să-l stârnim pe Bau Radley din bârlogul lui. Dacă e s-o luăm de la Adam, i-am răspuns eu, atunci de vină este Andrew Jackson. Dacă generalul Jackson nu i-ar fi alungat pe indienii creek în susul pârâului, Simon Finch n-ar fi vâslit niciodată spre izvoarele Alabamei, şi atunci cine ştie unde am mai fi trăit? Fiind mult prea mari ca să mai lămurim lucrurile cu ajutorul pumnilor, i-am cerut părerea lui Atticus. Şi tata ne-a spus că avem dreptate amândoi. Ca oameni din Sud ce eram, a nu ne şti strămoşii
iluştri care să fi luat parte, într-o tabără sau alta, la bătălia de la Hastings constituia, pentru unii membri ai familiei noastre, o mare ocară. Nu-l aveam decât pe Simon Finch, doftor şi negustor de blănuri din Cornwall, a cărui evlavie era întrecută doar de zgârcenie. În Anglia, prigonirea celor ce-şi ziceau metodişti de către fraţii lor mai liberali îl mâniase pe Simon din cale-afară, şi cum îşi zicea şi el metodist, şi-a croit drum peste Atlantic până la Philadelphia, de acolo a trecut în Jamaica, apoi la Mobile, iar de acolo, mai departe în sus, până la Saint Stephens.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
