Nuferi Negri de Michel Bussi descarcă povești de dragoste .Pdf 📖

Roman recompensat cu douăsprezece premii literare în anul apariţiei, printre care: Prix Polar méditerranéen, Prix Polar Michel Lebrun de la 25^ème Heure du Livre du Mans, Prix des lecteurs du Festival Polar de Cognac, Grand Prix Gustave Flaubert, Prix Gouttes de Sang d’encre de Vienne

    Giverny. În timpul zilei turiştii iau cu asalt casa în care a trăit în ultima parte a vieţii Claude Monet şi grădinile care au inspirat faimoasele tablouri cu nuferi. Dar cînd se lasă tăcerea, satul acesta mic şi liniştit îşi dezvăluie partea întunecată. Nuferi negri spune o poveste care începe şi se încheie cu o crimă. Jérôme Morval, un bărbat a cărui pasiune pentru artă este depăşită numai de cea pentru femei, este găsit mort în pîrîul care trece prin grădinile lui Monet, avînd în buzunar o ilustrată ce reproduce un tablou cu nuferi şi pe care sînt scrise cuvintele Unsprezece ani. La mulţi ani. În firele misterului sînt prinse trei personaje feminine: o fetiţă talentată pasionată de pictură, seducătoarea învăţătoare a satului şi o bătrînă care pare să ştie prea multe despre viaţa celor care-o înconjoară. Toate împărtăşesc acelaşi secret. Dar ce le leagă pe ele de moartea lui Jérôme Morval? Şi ce legătură au toate acestea cu misteriosul tablou cu nuferi negri?

„Un roman în care trecutul şi prezentul se amestecă precum culorile unui tablou...” (Marie France)

„Crima pare întotdeauna mai înspăimîntătoare cînd e dezvăluită pe un fundal frumos, şi de aceea începutul Nuferilor este atît de izbitor.” (Sunday Express)

„Bussi renunţă cu inteligenţă la regulile scenariului clasic şi creează un roman în care indiciile trimit la alte şi alte indicii... Cu fiecare fir al intrigii, povestea te atrage către final, către marea descoperire.” (The Times)

     Trei femei trăiau într-un sat. Cea dintâi era răutăcioasă, cea de-a doua era mincinoasă, cea de-a treia,
egoistă. Satul lor purta un nume drăguț, ca de grădină. Giverny. Cea dintâi locuia într-o moară mare de pe malul unui pârâu, pe Chemin du Roy; cea de-a doua ocupa o mansardă deasupra școlii, pe rue Blanche-Hoschedé-Monet; cea de-a treia locuia cu maică-sa, într-o căsuță cu pereții coșcoviți, pe rue Château-d’Eau. Nici nu aveau aceeași vârstă. Nici pe departe. Cea dintâi avea peste optzeci de ani și era văduvă. Sau aproape. Cea de-a doua avea treizeci și șase de ani și nu-și înșelase niciodată soțul. Deocamdată. Cea de-a treia mergea pe unsprezece ani și toți băieții din școala ei își doreau să le fie iubițică. Cea dintâi se îmbrăca mereu în negru, cea de-a doua se machia pentru iubitul ei, cea de-a treia își împletea cosițele, să-i fluture în vânt.