Capătul veșniciei (vol. III) de Ken Follet carte PDF 📖
- AUTOR: Ken Follet
- CATEGORIA: Aventură
- NR. DE PAGINI: 732
- LIMBA: Română
Cărți «Capătul veșniciei (vol. III) de Ken Follet carte PDF 📖». Rezumatul cărții:
Trilogia secolului urmareste destinul a cinci familii care-si croiesc destinele catre veacul XX. In Capatul vesniciei, impetuoasa si patimasa incheiere a "Trilogiei Secolului", ele se gasesc intr-o epoca a marilor framantari sociale, politice si economice din deceniile 6-8, in valtoarea asasinatelor si a miscarilor politice, trecand din Vietnam la Zidul Berlinului, de la criza rachetelor din Cuba la revolutie si rock. Asa cum si-a obisnuit cititorii, Ken Follett isi documenteaza cu seriozitate fundalul istoric al cartilor sale, redandu-l cu acuratete si propunand personaje bogate in nuante si emotii. Cu iscusinta de maestru, el ne aduce inaintea ochilor o lume pe care credeam ca o cunoastem, dar care acum nu va mai fi niciodata aceeasi.
Fragment din roman:
Rebecca Hoffmann fu chemată la sediul poliției secrete într-o zi ploioasă de luni din 1961.
Dimineața începuse cât se poate de obișnuit. Soțul ei o dusese la serviciu cu Trabantul său arămiu.
Străzile vechi și cochete din centrul Berlinului încă mai păstrau urmele bombardamentului din
vremea războiului, cu excepția locurilor în care clădiri noi de beton se înălțau ca niște dinți falși și
neasortați. Hans se gândea la serviciul propriu în timp ce conducea.
— Instanțele servesc judecătorii, avocații, poliția, guvernul – pe toți, numai pe victimele
infracțiunilor nu, spunea el. Te aștepți la așa ceva în cazul țărilor occidentale capitaliste, dar în
comunism, instanțele ar trebui să fie în slujba poporului. Colegii mei nu par să realizeze asta.
Hans lucra la Ministerul Justiției.
— Suntem căsătoriți de aproape un an, te cunosc de doi ani și încă nu ți-am întâlnit vreun coleg,
remarcă Rebecca.
— Te-ar plictisi, replică el imediat. Sunt toți avocați.
— Sunt și femei printre ei?
— Nu. Cel puțin, nu în departamentul meu.
Fragment din roman:
Rebecca Hoffmann fu chemată la sediul poliției secrete într-o zi ploioasă de luni din 1961.
Dimineața începuse cât se poate de obișnuit. Soțul ei o dusese la serviciu cu Trabantul său arămiu.
Străzile vechi și cochete din centrul Berlinului încă mai păstrau urmele bombardamentului din
vremea războiului, cu excepția locurilor în care clădiri noi de beton se înălțau ca niște dinți falși și
neasortați. Hans se gândea la serviciul propriu în timp ce conducea.
— Instanțele servesc judecătorii, avocații, poliția, guvernul – pe toți, numai pe victimele
infracțiunilor nu, spunea el. Te aștepți la așa ceva în cazul țărilor occidentale capitaliste, dar în
comunism, instanțele ar trebui să fie în slujba poporului. Colegii mei nu par să realizeze asta.
Hans lucra la Ministerul Justiției.
— Suntem căsătoriți de aproape un an, te cunosc de doi ani și încă nu ți-am întâlnit vreun coleg,
remarcă Rebecca.
— Te-ar plictisi, replică el imediat. Sunt toți avocați.
— Sunt și femei printre ei?
— Nu. Cel puțin, nu în departamentul meu.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
