Cella Serghi – Lubiri paralele. carte Pdf📚 citește online pdf 📖
- AUTOR: Cella Serghi
- CATEGORIA: Cărți romantice
- NR. DE PAGINI: 234
- LIMBA: Română
Cărți «Cella Serghi – Lubiri paralele. carte Pdf📚 citește online pdf 📖». Rezumatul cărții:
„Care e dovada de iubire pe care ti-o da? Te-a intrebat vreodata daca ti-e cald sau ti-e frig? Te ocroteste? Stie ca, pentru vocea ta, fumul e otrava, si te trage dupa el in carciumi. Te tine pana noaptea tarziu, si tu stai si te uiti in gura lui, fiindca jongleaza cu citate, se imbata cu vin si pe tine te imbata cu fraze.
Il compar cu Horia care se exprima simplu, dar, in cazul lui, nu poti sa uiti nici un cuvant; nu-i mai da pace, te obliga sa te gandesti. Frazele lui Victor sunt ca puhoaiele de munte, cara cu ele tot ce gasesc in cale, te uluiesc, te ametesc, dar cand te dezmeticesti, nu mai ii minte nimic. Numai ca Victor are grija sa nu te dezmeticesti...“
Fragment:
" „Ştiu c a i fost prietena m tuşii mele Artemiza – îmi
spunea Victor în scrisoarea care înso ea manuscrisul.
Avea c r ile dumneavoastr , cu dedica ii emo ionante. Şi
când am aflat c sunte i la sanatoriul balneologie din
Mangalia, am îndr znit... Aş vrea s cunosc p rerea
dumneavoastr ...”
O scrisoare lung cu multe citate, ghilimele şi
paranteze: („Ce este romanul?” întreab Victor, citându-l
pe Georges Simenon, decât o c utare pasionant dup
mai mult adev r omenesc?...”) „Ve i avea r bdare s citi i
tot ce-am adunat în aceşti ani, de când m-am suit în tren
f r s ştiu încotro plec şi ce m aşteapt ?... La-nceput,
am vrut s iu un jurnal de şantier (în ’55 aşterneam
şosele în B r gan, la C z neşti), v trimit primele pagini.
Dar casa din care fugisem îmi ap rea mereu, nu-mi
d dea pace. Atunci am scris primul capitol din ceea ce ar
putea deveni un roman. Şi, dac încep cu bunica e fiindc
marea mea descoperire, ca şi a Artemizei – (cred c asta
a fost lovitura de gra ie, pe care a primit-o) e c nu a fost
proast surioara ei, ci viclean . Sau, cine ştie, poate
în eleapt (dac în elepciune se poate numi for a cu care
ştia s se mire, s tac , s închid un ochi şi chiar pe
amândoi, la nevoie).”
Sfârşitul scrisorii, patetic: „Dar poate c ar trebui sa uit
tot ce-am scris, s distrug foile astea şi, dup ani, din
vagi reminiscen e şi aburite imagini, din urmele durerii,
exilat ca Ovidiu, departe de tot ce-am iubit, din sarea
lacrimilor neşterse, uscate, s reconstitui aceeaşi
poveste!” "
Il compar cu Horia care se exprima simplu, dar, in cazul lui, nu poti sa uiti nici un cuvant; nu-i mai da pace, te obliga sa te gandesti. Frazele lui Victor sunt ca puhoaiele de munte, cara cu ele tot ce gasesc in cale, te uluiesc, te ametesc, dar cand te dezmeticesti, nu mai ii minte nimic. Numai ca Victor are grija sa nu te dezmeticesti...“
Fragment:
" „Ştiu c a i fost prietena m tuşii mele Artemiza – îmi
spunea Victor în scrisoarea care înso ea manuscrisul.
Avea c r ile dumneavoastr , cu dedica ii emo ionante. Şi
când am aflat c sunte i la sanatoriul balneologie din
Mangalia, am îndr znit... Aş vrea s cunosc p rerea
dumneavoastr ...”
O scrisoare lung cu multe citate, ghilimele şi
paranteze: („Ce este romanul?” întreab Victor, citându-l
pe Georges Simenon, decât o c utare pasionant dup
mai mult adev r omenesc?...”) „Ve i avea r bdare s citi i
tot ce-am adunat în aceşti ani, de când m-am suit în tren
f r s ştiu încotro plec şi ce m aşteapt ?... La-nceput,
am vrut s iu un jurnal de şantier (în ’55 aşterneam
şosele în B r gan, la C z neşti), v trimit primele pagini.
Dar casa din care fugisem îmi ap rea mereu, nu-mi
d dea pace. Atunci am scris primul capitol din ceea ce ar
putea deveni un roman. Şi, dac încep cu bunica e fiindc
marea mea descoperire, ca şi a Artemizei – (cred c asta
a fost lovitura de gra ie, pe care a primit-o) e c nu a fost
proast surioara ei, ci viclean . Sau, cine ştie, poate
în eleapt (dac în elepciune se poate numi for a cu care
ştia s se mire, s tac , s închid un ochi şi chiar pe
amândoi, la nevoie).”
Sfârşitul scrisorii, patetic: „Dar poate c ar trebui sa uit
tot ce-am scris, s distrug foile astea şi, dup ani, din
vagi reminiscen e şi aburite imagini, din urmele durerii,
exilat ca Ovidiu, departe de tot ce-am iubit, din sarea
lacrimilor neşterse, uscate, s reconstitui aceeaşi
poveste!” "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
