Orasul de sticla – Cassandra Clare. Pdf📚 descarcă online gratis PDF 📖
- AUTOR: Cassandra Clare
- CATEGORIA: Bestseller
- NR. DE PAGINI: 265
- LIMBA: Română
Cărți «Orasul de sticla – Cassandra Clare. Pdf📚 descarcă online gratis PDF 📖». Rezumatul cărții:
O noua senzatie in universul urban fantasy! Stranie, intunecata si sexy! Seria Instrumente mortale de Cassandra Clare este New York Times Bestseller. In curand, seria va fi ecranizata, avand-o pe Lily Collins in distributie. Stephenie Meyer, autoarea hitului international
Amurg, este fan declarat al acestei serii. Seria este comparata cu celebrele Harry Potter si Buffy, Spaima vampirilor. Bijuteriile inspirate de obiectele magice din roman se vand cu succes online. Vremea marilor decizii a sosit!
Fragment:
"Frigul muşcător din urmă cu o săptămână se sfârşise; soarele strălucea cu putere
când Clary străbătu grăbită curtea prăfuită din faţa casei lui Luke, cu gluga jachetei
pe cap, ca să-i ţină părul să nu i-l sufle vântul pe faţă. S-o fi încălzit ea vremea, dar
vântul dinspre East River putea fi încă tăios. Aducea cu el şi un slab iz de chimicale,
amestecat cu mirosul din Brooklyn, de asfalt, de benzină şi de zahăr ars de la fabrica
abandonată din capătul străzii.
Simon o aştepta pe veranda din faţă, tolănit într-un fotoliu cu arcurile rupte.
Îmbrăcat în jeanşi, îşi ţinea DS-ul în echilibru pe genunchi şi împungea în el destoinic
cu stylus-ul.
— Rupere! zise el, când ea urcă treptele. I-am spart pe toţi la Mario Kart.
Clary îşi dădu gluga jos, scuturându-şi părul din ochi şi scotocind în buzunar după
chei.
— Unde-ai fost? Te-am sunat toată dimineaţa.
Simon se ridică, vârându-şi tăbliţa pâlpâitoare în geanta de laptop.
— Am fost la Eric. Repetiţii cu trupa.
Clary încetă să mai zgâlţâie cheia în broască – mereu se bloca – un timp destul de
lung cât să se încrunte la el.
— Repetiţii cu trupa? Vrei să spui că încă mai eşti...
— În trupă? De ce n-aş fi?
Întinse mâna pe lângă ea:
— Stai, lasă-mă pe mine.
Clary rămase pe loc, în vreme ce Simon întoarse expert cheia, apăsând exact cât
trebuia şi făcând încuietoarea veche şi îndărătnică să se deschidă brusc. Mâna lui i-o
atinse pe a ei; pielea îi era rece, de aceeaşi temperatură cu a aerului din jur. Ea se
înfioră puţin. Abandonaseră de numai o săptămână încercarea lor de relaţie
romantică, iar ea încă se simţea confuză ori de câte ori îl vedea.
— Mersi.
Îşi luă cheia înapoi fără să se uite la el.
Era foarte cald în sufragerie. Clary îşi atârnă jacheta în cuierul din hol şi se
îndreptă spre dormitorul de oaspeţi, urmată de Simon. Se încruntă. Valiza ei era
deschisă pe pat ca o scoică, iar hainele şi caietele de schiţe împrăştiate peste tot.
— Parcă trebuia să pleci în Idris peste vreo două zile, zise Simon, plimbându-şi
privirea peste acel talmeş-balmeş, puţin demoralizat.
— Plec, dar nu mă pot hotărî ce să iau la mine. Nu prea am rochii sau fuste... şi
dacă n-am voie să port pantaloni acolo?
— De ce să n-ai voie să porţi pantaloni? E o altă ţară, nu un alt secol.
— Dar vânătorii de umbre sunt de modă veche, iar Isabelle poartă întotdeauna
rochii... izbucni Clary şi oftă. Nu-i nimic. Pur şi simplu dau vina pe garderobă când de
fapt sunt îngrijorată pentru mama. Hai să vorbim despre altceva. Cum a fost repetiţia?
Tot nu aveţi un nume pentru trupă?
— A fost bine.
Simon se săltă pe birou, bălăngănindu-şi picioarele.
— Ne-am gândit la un nou motto. Ceva ironic, cum ar fi: „Am văzut un milion de
fete şi le-am dat rock la vreo optzeci la sută”.
— Le-ai spus lui Eric şi celorlalţi băieţi că...
— Că sunt vampir? Nu. Nu-i genul de lucruri pe care să le pui pe tapet într-o
conversaţie obişnuită.
— Poate că nu, dar ei sunt prietenii tăi. S-ar cuveni să ştie. Şi, de altfel, or să creadă
că asta te face şi mai mult un zeu al rockului, ca vampirul Lester.
— Lestat, zise Simon. Asta m-ar face ca vampirul Lestat. Iar el e personaj de
ficţiune. Oricum, eu nu te văd alergând pe la toţi prietenii ca să le spui că eşti vânător
de umbre.
— Care prieteni? Tu eşti prietenul meu.
Se aruncă pe pat şi se uită la Simon.
— Iar ţie ţi-am spus, nu?
— Pentru că n-ai avut încotro.
Simon îşi lăsă capul într-o parte, cercetând-o cu atenţie; lumina veiozei de la capul
patului i se reflecta în ochi, făcându-i argintii.
— O să-mi lipseşti, cât ai să fii plecată.
— Şi tu o să-mi lipseşti, zise Clary, deşi fiecare milimetru pătrat de piele i se înfiora
de anticipare nervoasă, ceea ce o făcea să nu se poată concentra.
Mă duc în Idris! cânta mintea ei. Am să văd patria vânătorilor de umbre, Oraşul de
Sticlă. Am s-o salvez pe mama.
Şi-am să fiu cu Jace. "
Amurg, este fan declarat al acestei serii. Seria este comparata cu celebrele Harry Potter si Buffy, Spaima vampirilor. Bijuteriile inspirate de obiectele magice din roman se vand cu succes online. Vremea marilor decizii a sosit!
Fragment:
"Frigul muşcător din urmă cu o săptămână se sfârşise; soarele strălucea cu putere
când Clary străbătu grăbită curtea prăfuită din faţa casei lui Luke, cu gluga jachetei
pe cap, ca să-i ţină părul să nu i-l sufle vântul pe faţă. S-o fi încălzit ea vremea, dar
vântul dinspre East River putea fi încă tăios. Aducea cu el şi un slab iz de chimicale,
amestecat cu mirosul din Brooklyn, de asfalt, de benzină şi de zahăr ars de la fabrica
abandonată din capătul străzii.
Simon o aştepta pe veranda din faţă, tolănit într-un fotoliu cu arcurile rupte.
Îmbrăcat în jeanşi, îşi ţinea DS-ul în echilibru pe genunchi şi împungea în el destoinic
cu stylus-ul.
— Rupere! zise el, când ea urcă treptele. I-am spart pe toţi la Mario Kart.
Clary îşi dădu gluga jos, scuturându-şi părul din ochi şi scotocind în buzunar după
chei.
— Unde-ai fost? Te-am sunat toată dimineaţa.
Simon se ridică, vârându-şi tăbliţa pâlpâitoare în geanta de laptop.
— Am fost la Eric. Repetiţii cu trupa.
Clary încetă să mai zgâlţâie cheia în broască – mereu se bloca – un timp destul de
lung cât să se încrunte la el.
— Repetiţii cu trupa? Vrei să spui că încă mai eşti...
— În trupă? De ce n-aş fi?
Întinse mâna pe lângă ea:
— Stai, lasă-mă pe mine.
Clary rămase pe loc, în vreme ce Simon întoarse expert cheia, apăsând exact cât
trebuia şi făcând încuietoarea veche şi îndărătnică să se deschidă brusc. Mâna lui i-o
atinse pe a ei; pielea îi era rece, de aceeaşi temperatură cu a aerului din jur. Ea se
înfioră puţin. Abandonaseră de numai o săptămână încercarea lor de relaţie
romantică, iar ea încă se simţea confuză ori de câte ori îl vedea.
— Mersi.
Îşi luă cheia înapoi fără să se uite la el.
Era foarte cald în sufragerie. Clary îşi atârnă jacheta în cuierul din hol şi se
îndreptă spre dormitorul de oaspeţi, urmată de Simon. Se încruntă. Valiza ei era
deschisă pe pat ca o scoică, iar hainele şi caietele de schiţe împrăştiate peste tot.
— Parcă trebuia să pleci în Idris peste vreo două zile, zise Simon, plimbându-şi
privirea peste acel talmeş-balmeş, puţin demoralizat.
— Plec, dar nu mă pot hotărî ce să iau la mine. Nu prea am rochii sau fuste... şi
dacă n-am voie să port pantaloni acolo?
— De ce să n-ai voie să porţi pantaloni? E o altă ţară, nu un alt secol.
— Dar vânătorii de umbre sunt de modă veche, iar Isabelle poartă întotdeauna
rochii... izbucni Clary şi oftă. Nu-i nimic. Pur şi simplu dau vina pe garderobă când de
fapt sunt îngrijorată pentru mama. Hai să vorbim despre altceva. Cum a fost repetiţia?
Tot nu aveţi un nume pentru trupă?
— A fost bine.
Simon se săltă pe birou, bălăngănindu-şi picioarele.
— Ne-am gândit la un nou motto. Ceva ironic, cum ar fi: „Am văzut un milion de
fete şi le-am dat rock la vreo optzeci la sută”.
— Le-ai spus lui Eric şi celorlalţi băieţi că...
— Că sunt vampir? Nu. Nu-i genul de lucruri pe care să le pui pe tapet într-o
conversaţie obişnuită.
— Poate că nu, dar ei sunt prietenii tăi. S-ar cuveni să ştie. Şi, de altfel, or să creadă
că asta te face şi mai mult un zeu al rockului, ca vampirul Lester.
— Lestat, zise Simon. Asta m-ar face ca vampirul Lestat. Iar el e personaj de
ficţiune. Oricum, eu nu te văd alergând pe la toţi prietenii ca să le spui că eşti vânător
de umbre.
— Care prieteni? Tu eşti prietenul meu.
Se aruncă pe pat şi se uită la Simon.
— Iar ţie ţi-am spus, nu?
— Pentru că n-ai avut încotro.
Simon îşi lăsă capul într-o parte, cercetând-o cu atenţie; lumina veiozei de la capul
patului i se reflecta în ochi, făcându-i argintii.
— O să-mi lipseşti, cât ai să fii plecată.
— Şi tu o să-mi lipseşti, zise Clary, deşi fiecare milimetru pătrat de piele i se înfiora
de anticipare nervoasă, ceea ce o făcea să nu se poată concentra.
Mă duc în Idris! cânta mintea ei. Am să văd patria vânătorilor de umbre, Oraşul de
Sticlă. Am s-o salvez pe mama.
Şi-am să fiu cu Jace. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
