Dorinţa de Amanda Quick. Pdf📚 citește cărți online gratis PDF 📖
- AUTOR: Amanda Quick
- CATEGORIA: Cărți romantice
- NR. DE PAGINI: 206
- LIMBA: Română
Cărți «Dorinţa de Amanda Quick. Pdf📚 citește cărți online gratis PDF 📖». Rezumatul cărții:
Pe țărmul abrupt, bătut de vânturi al unei insule britanice îndepărtate, destinele unei tinere nobile și al unui cavaler îndrăzneț sunt legate de încercările sorții și de dorința nestăvilită care se naște între ei. La moartea tatălui ei, frumoasa și încăpățânata Lady Clare știe că trebuie să se mărite pentru a garanta protecția insulei pe care a moștenit-o. Dar atunci când viitorul soț pe care i l-a ales seniorul ținutului intră călare pe poarta castelului, Lady Clare simte că a fost trădată.
Cu trupul călit în lupte și armura de oțel strălucitor, Sir Gareth de Wyckmere este un cavaler de temut, departe de a fi poetul romantic pe care ea și l-a dorit. Sute de tâlhari au pierit până acum de sabia Cerberului din Wyckmere, cum este poreclit, astfel că temerarul războinic nu are nici o îndoială că-și va putea îmblânzi soția. Cu toate acestea, Lady Clare insistă să-l modeleze după idealul ei... până când ciocnirea dintre voințele lor va stârni o pasiune incendiară, iar o urzeală malefică le va pune viețile în pericol.
Fragment:
Cu trupul călit în lupte și armura de oțel strălucitor, Sir Gareth de Wyckmere este un cavaler de temut, departe de a fi poetul romantic pe care ea și l-a dorit. Sute de tâlhari au pierit până acum de sabia Cerberului din Wyckmere, cum este poreclit, astfel că temerarul războinic nu are nici o îndoială că-și va putea îmblânzi soția. Cu toate acestea, Lady Clare insistă să-l modeleze după idealul ei... până când ciocnirea dintre voințele lor va stârni o pasiune incendiară, iar o urzeală malefică le va pune viețile în pericol.
Fragment:
" — Este foarte puţin probabil ca domnişoara de Desire să fie încă
virgină, spuse Thurston de Landry. Dar, ţinând cont de circumstanţe, sunt
sigur că vei reuşi să verifici acest aspect al problemei.
Gareth îşi privi impasibil tatăl. Reacţia lui la ştirea că viitoarea lui soţie
îşi pierduse onoarea în braţele altui bărbat fusese aproape imperceptibilă, cu
excepţia unei mici încordări a degetelor pe paharul cu vin.
Ca fiu bastard, ce fusese obligat să-şi facă loc în lume cu sabia, avea
câţiva ani de experienţă care-l ajutau să-şi ascundă emoţiile. De fapt,
devenise atât de priceput la asta încât majoritatea cunoscuţilor credeau că
nu avea deloc sentimente.
— Spui că e moştenitoare? întrebă, străduindu-se să se concentreze pe
cel mai important aspect al problemei. Are avere?
— Mda.
— În acest caz, e bună de soţie, răspunse Gareth disimulându-şi
satisfacţia.
Tatăl lui avea dreptate. Atâta timp cât femeia nu purta în pântec
bebeluşul altcuiva, Gareth era pregătit să treacă totuşi cu vederea chestiunea
onoarei sau a lipsei acesteia dacă în schimb se alegea cu un domeniu.
Un domeniu al lui, unde să nu fie doar un fiu bastard a cărui prezenţă
trebuia tolerată. Un loc unde să fie bine-venit şi dorit nu numai pentru că
priceperea lui în a mânui cuvintele îl făcea util pe moment. Un loc unde să
nu-i conteste nimeni dreptul de a sta în faţa şemineului.
Gareth avea treizeci şi unu de ani şi ştia că, probabil, nu avea să i se
mai ivească niciodată o asemenea ocazie. Era un om care învăţase de mult
că trebuia să profite de fiecare şansă pe care destinul i-o scotea în cale.
Filosofia aceasta îi fusese de ajutor în trecut.
— Este singura moştenitoare a insulei Desire, spuse Thurston sorbind
încet din frumoasa lui cupă din argint incrustată şi privind gânditor la foc.
Tatăl ei, Sir Humphrey, avea vocaţie de explorator şi era preocupat de
aplicarea noilor descoperiri la exploatarea pământurilor. Din păcate, se aude
că a murit acum câteva luni, în timpul unei călătorii în Spania. Ucis de
bandiţi.
— Şi nu există moştenitori de sex masculin?
— Nu. În urmă cu doi ani, unicul fiu al lui Humphrey, Edmund, şi-a rupt
gâtul la un turnir. Clare, fiica, este singura rămasă. Domeniul îi revine ei.
— Şi ca suzeran al lui Sir Humphrey, tu deţii tutela asupra fetei lui. Ea
se va căsători la comanda ta.
Gura lui Thurston se transformă într-un rictus.
— Asta rămâne de văzut, zise el.
Deloc în largul lui, Gareth observă că tatăl lui abia se abţinea să nu
rânjească. Serios şi reţinut din fire, tânărul detesta umorul grosolan. Rareori
răspundea chiar şi cu un amuzament moderat glumelor şi farselor care îi
făceau pe alţii să râdă cu gura până la urechi. Înfăţişarea sa sobră îi completa
foarte bine reputaţia de bărbat necruţător, care putea fi extrem de periculos
dacă era provocat. Nu avea nimic împotriva zâmbetelor şi a râsului; pur şi
simplu nu se simţea înclinat să se bucure de ele.
În acel moment aşteptă cu prudenţă să afle ce i se părea atât de
amuzant lui Thurston într-o chestiune care ar fi trebuit să ţină strict de
afaceri. Cercetă profilul simetric şi elegant al tatălui său în lumina flăcărilor
din vatră.
Thurston avea cincizeci şi ceva de ani. Părul său des, negru, era
presărat cu fire argintii, dar încă atrăgea privirile tuturor femeilor care se
aflau în preajma sa. Gareth ştia că nu numai prezenţa lui în cercul restrâns de
baroni preferaţi ai lui Henric al II-lea îl transformase într-un obiect de interes
pentru sexul opus, ci o contribuţie importantă o avusese şi înfăţişarea lui
extrem de agreabilă. Reputaţia lui de seducător, manifestată liber în tinereţe,
atât înainte cât şi după căsătoria sa aranjată, fusese legendară. Mama lui
Gareth, cea mai mică dintre fiicele unei familii nobile din sud, fusese una
dintre multele lui cuceriri. Din câte ştia Gareth, el era singura progenitură
adultă ilegitimă a tatălui său. Dacă mai fuseseră şi alţii de-a lungul anilor,
niciunul nu supravieţuise copilăriei. Spre satisfacţia lui Thurston şi spre
nemulţumirea prea puţin ascunsă a soţiei sale, el îşi făcuse datoria faţă de
fiul său bastard. Îl recunoscuse pe Gareth încă de la început.
Gareth fusese crescut de mama lui până la opt ani. În acea perioadă,
Thurston vizitase frecvent conacul liniştit unde locuiau cei doi, dar când
băiatul împlinise vârsta la care fiii de nobili îşi începeau instrucţia pentru a
deveni cavaleri, mama lui anunţase că intenţiona să se călugărească.
Avusese loc o ceartă înverşunată. Gareth nu avea să uite niciodată furia
tatălui său. Dar mama lui fusese atât de hotărâtă, încât într-un final
câştigase, ba chiar se alesese cu o zestre consistentă, spre încântarea
stareţei, care fusese mai mult decât fericită să o primească la mănăstire ca
novice.
Thurston îl adusese pe fiul său bastard acasă, la castelul Beckworth,
unde se îngrijise de educaţia sa cu aceeaşi atenţie şi sârguinţă pe care le
arătase faţă de moştenitorul său, Simon, şi ceilalţi fii legitimi. Soţia lui
Thurston, Lady Lorice, frumoasă, rece şi mândră, nu avusese încotro decât să
tolereze situaţia. Cu toate acestea, nu se străduise prea mult pentru a-l face
pe Gareth să se simtă bine-venit în gospodărie.
Profund conştient de statutul său şi ducând dorul atmosferei studioase
şi contemplative din casa mamei sale, Gareth îşi vărsase toată energia în
antrenamentele cu suliţa şi sabia. Exersase la nesfârşit, căutând o satisfacţie
trecătoare în desăvârşirea propriilor aptitudini. Când nu-şi perfecţiona
talentele de luptător, se refugia în solitudinea bibliotecii de la mănăstirea
benedictină din vecinătate, unde citea tot ce îi dădea fratele Andrew,
bibliotecarul.
Până la şaptesprezece ani, Gareth dobândise o cultură
remarcabilă. Studiase tratatele de matematică şi optică traduse din greacă şi
arabă de Gerard din Cremona. Meditase la teoriile lui Aristotel asupra celor
patru elemente: pământul, apa, aerul şi focul. Fusese fascinat de scrierile lui
Platon despre astronomie, lumină şi materie.
Preocupările lui pentru subiectele academice nu se dovediseră
niciodată de folos, dar talentele sale de cavaler şi de comandant îi dăduseră
ocazia să-şi construiască o carieră. Mulţi seniori puternici, inclusiv tatăl său,
aveau nevoie de un luptător care să combată hoţii şi cavalerii renegaţi ce
reprezentau o ameninţare pentru moşiile şi conacele lor îndepărtate.
Vânarea nelegiuiţilor era o activitate bine plătită, la care Gareth se
pricepea de minune, astfel că devenise un om bogat mulţumită priceperii
sale în mânuirea sabiei, însă nu-şi putuse satisface dorinţa ce ardea mocnit în
interiorul lui, aceea de a avea propriul domeniu. Numai suzeranul, tatăl lui, îl
putea împroprietări cu o moşie.
În urmă cu patru zile, Thurston îl convocase la castelul Beckworth, iar în
seara aceea aflase că cea mai mare dorinţă a sa era pe cale să se
îndeplinească. Nu trebuia decât să accepte drept soţie o domnişoară cu o
reputaţie pătată. Era un preţ mic pentru lucrul la care râvnea cel mai mult pe
lume. Gareth era obişnuit să plătească pentru ceea ce dorea să obţină.
— Câţi ani are domnişoara de Desire? întrebă el.
— Stai să mă gândesc. Clare ar trebui să aibă douăzeci şi trei de ani
acum, zise Thurston.
Gareth se încruntă.
— Şi e încă nemăritată?
— Am înţeles că nu-şi prea doreşte asta. Unele femei nu vor, să ştii.
Mama ta, spre exemplu.
— Mă îndoiesc de faptul că mama a avut de ales după ce am fost
conceput, zise Gareth pe un ton calculat neutru. Era un subiect vechi şi prea
familiar. Ştia foarte bine cum să-şi ascundă amărăciunea. A fost norocoasă că
a găsit o mănăstire care a primit-o, adăugă el.
— Aici greşeşti, replică Thurston rezemându-şi coatele de braţele
sculptate ale fotoliului şi sprijinindu-şi bărbia pe degetele lungi. Cu zestrea pe
care i-am acordat-o, poţi să fii sigur că mama ta a avut de unde să aleagă în
privinţa mănăstirilor. Într-adevăr, cele mai importante lăcaşuri s-au bătut
pentru ea, zâmbi el. Desigur, nu aveau idee că orice loc ar fi primit-o avea să
ajungă foarte curând sub comanda ei.
Gareth ridică din umeri. Îşi vedea foarte rar mama, dar coresponda cu
ea în mod regulat şi ştia că Thurston avea dreptate. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
