Tuareg de Alberto Vâzquez-Figueroa. carte Pdf📚 citeste carti gratis .PDF 📖
- AUTOR: Alberto Vâzquez-Figueroa
- CATEGORIA: Literatura Universală
- NR. DE PAGINI: 243
- LIMBA: Română
Cărți «Tuareg de Alberto Vâzquez-Figueroa. carte Pdf📚 citeste carti gratis .PDF 📖». Rezumatul cărții:
Tuaregii sunt un neam mandru; ei se conduc dupa un cod moral diferit de cel al arabilor. Adevarati fii ai desertului, supravietuiesc ca nimeni altul in mijlocul fierbinte al pustiei. Personajul principal, nobilul Gacel Sayah, este stapanul absolut al unor vaste teritorii din desert. in ziua cand in tabara lui ajung doi fugari din nord, Gacel, respectand legea sfanta a ospitalitatii, le ofera adapost. Ceea ce nu stie este ca tocmai aceasta ospitalitate il va tari in vartejul unor intamplari tragice.
Fragment:
" Aşa st team când se auzi din nou ip tul acela însp imânt tor, dup care
urmar atâtea bocete şi vaiete, încât mi-am zis c -i un suflet chinuit în iad, ce
reuşise s str bat p mântul cu urletele lui.
Dar deodat am auzit c cineva scormonea în nisip; la scurt timp,
zgomotul acela disp ru, ca s se aud mai departe, şi tot aşa, în cinci sau şase
locuri diferite, în vreme ce continuau acele bocete sfâşietoare, iar eu mă
f cusem ghem şi tremuram de fric .
Nu s-au sfârşit îns aici chinurile mele, pentru c îndat s-a auzit o
respira ie greoaie, cineva mi-a aruncat câ iva pumni de nisip în ochi şi,
ierte str moşii mei, dar m-a cuprins o spaim atât de cumplit , c am rupt-o la
fug de parc m urm rea însuşi Saitan, demonul izgonit cu pietre. Şi uite-aşa,
picioarele mele nu se mai oprir pân nu se lumin de ziu , iar în spatele meu
nu se mai vedeau marile dune.
Am ajuns la casa fratelui meu, şi vrerea lui Allah a fost ca el s se simt
mult mai bine, aşa încât s poat asculta povestea nop ii mele de groaz , şi pe
când i-o istoriseam la lumina cald a focului, aşa cum v-o spun vou acum, un
vecin mi-a explicat ce mi se întâmplase şi mi-a povestit ceea ce îi istorisise
tat l s u.
Şi gr i aşa:
«Allah e mare! L udat fie Allah!
Se zice c acum mul i ani, dou familii puternice, Zayed şi Atman, se
urau cu atâta înverşunare, iar sângele unora şi al altora se v rsase de atâtea
ori, încât şi-ar fi putut vopsi în roşu nu numai veşmintele, ci şi toate animalele,
pân la moarte.
Şi cum ultimul care murise era un tân r din familia Atman, aceasta era
dornic de r zbunare. "
Alberto Vâzquez-Figueroa s a n scut la Santa Cruz de Tenerife, în ă
1936. Familia sa a fost deportat în Africa, în 1937, din motive politice. A fost ă
instructor de scafandri. A urmat cursuri de jurnalism, devenind, în 1962,
corespondent al mai multor ziare de prestigiu, precum Destino şi La
Vanguardia şi, mai târziu, al televiziunii spaniole în punctele cele mai fierbin iţ
ale globului. A vizitat peste o sut de ri şi a fost martor, printre altele, al ă ţă
r zboaielor şi revolu iilor din Guineea, Ciad, Congo, Republica Dominican şi ă ţ ă
Guatemala.
1936. Familia sa a fost deportat în Africa, în 1937, din motive politice. A fost ă
instructor de scafandri. A urmat cursuri de jurnalism, devenind, în 1962,
corespondent al mai multor ziare de prestigiu, precum Destino şi La
Vanguardia şi, mai târziu, al televiziunii spaniole în punctele cele mai fierbin iţ
ale globului. A vizitat peste o sut de ri şi a fost martor, printre altele, al ă ţă
r zboaielor şi revolu iilor din Guineea, Ciad, Congo, Republica Dominican şi ă ţ ă
Guatemala.
Fragment:
" Aşa st team când se auzi din nou ip tul acela însp imânt tor, dup care
urmar atâtea bocete şi vaiete, încât mi-am zis c -i un suflet chinuit în iad, ce
reuşise s str bat p mântul cu urletele lui.
Dar deodat am auzit c cineva scormonea în nisip; la scurt timp,
zgomotul acela disp ru, ca s se aud mai departe, şi tot aşa, în cinci sau şase
locuri diferite, în vreme ce continuau acele bocete sfâşietoare, iar eu mă
f cusem ghem şi tremuram de fric .
Nu s-au sfârşit îns aici chinurile mele, pentru c îndat s-a auzit o
respira ie greoaie, cineva mi-a aruncat câ iva pumni de nisip în ochi şi,
ierte str moşii mei, dar m-a cuprins o spaim atât de cumplit , c am rupt-o la
fug de parc m urm rea însuşi Saitan, demonul izgonit cu pietre. Şi uite-aşa,
picioarele mele nu se mai oprir pân nu se lumin de ziu , iar în spatele meu
nu se mai vedeau marile dune.
Am ajuns la casa fratelui meu, şi vrerea lui Allah a fost ca el s se simt
mult mai bine, aşa încât s poat asculta povestea nop ii mele de groaz , şi pe
când i-o istoriseam la lumina cald a focului, aşa cum v-o spun vou acum, un
vecin mi-a explicat ce mi se întâmplase şi mi-a povestit ceea ce îi istorisise
tat l s u.
Şi gr i aşa:
«Allah e mare! L udat fie Allah!
Se zice c acum mul i ani, dou familii puternice, Zayed şi Atman, se
urau cu atâta înverşunare, iar sângele unora şi al altora se v rsase de atâtea
ori, încât şi-ar fi putut vopsi în roşu nu numai veşmintele, ci şi toate animalele,
pân la moarte.
Şi cum ultimul care murise era un tân r din familia Atman, aceasta era
dornic de r zbunare. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
