Anne O Brien – O regină în căutarea iubirii. Povestea Caterinei de Valois. Pdf📚 descarcă top cărți gratis 2019 .pdf 📖
- AUTOR: Anne O Brien
- CATEGORIA: Literatura Universală
- NR. DE PAGINI: 401
- LIMBA: Română
Cărți «Anne O Brien – O regină în căutarea iubirii. Povestea Caterinei de Valois. Pdf📚 descarcă top cărți gratis 2019 .pdf 📖». Rezumatul cărții:
1415. Caterina de Valois, perla coroanei franceze, este promisă regelui Henric al V-lea al Angliei. însă regele vrea doar tronul Franței, nu și iubirea soției sale. Pentru tânăra Caterina, Anglia este un cuib de viespi, cu o curte ostilă și plină de intrigi.
Iar când rămâne văduvă, la doar douăzeci și unu de ani, ea devine un trofeu pentru orice nobil ambițios – fiul său urmează să fie încoronat rege al Angliei, iar zestrea ei este regatul Franței. Prinsă între jocurile politice și dorințele inimii, regina va învăța în scurt timp ce este suferința, dar și iubirea.
Fragment:
Iar când rămâne văduvă, la doar douăzeci și unu de ani, ea devine un trofeu pentru orice nobil ambițios – fiul său urmează să fie încoronat rege al Angliei, iar zestrea ei este regatul Franței. Prinsă între jocurile politice și dorințele inimii, regina va învăța în scurt timp ce este suferința, dar și iubirea.
Fragment:
" M-am născut în Hôtel Saint-Pol din Paris, acolo unde o fugăream
pe soră‐mea prin încăperile palatului, strigând mai abitir decât
cineva aflat în chinurile demenţei. Michelle alerga sprintenă precum
un iepure de câmp urmărit de o ceată de ogari însă, din pricina
anilor în plus pe care îi avea faţă de mine, nu reuşeam niciodată s-o
prind. O zbughea pe scara principală şi prin galeria pustie, de unde
se năpustea într-o încăpere din care încerca să-mi trântească uşa în
nas. Nu era nimeni care să asiste la tărăboiul teribil, lipsit de sens,
iscat de noi două.
Mă împingeam în uşa grea până o trânteam de perete. Respiraţia
mi se întretăia, sub coaste simţeam un junghi, dar burta-mi era aşa
de goală, încât nici prin cap nu-mi trecea să mă dau bătută. O urmă-
ream îndeaproape şi triumfam când o auzeam scâncind de neputinţă
atunci când nu o mai ţineau picioarele, înghesuindu-se în colţul
camerei, lângă dulapul masiv din stejar. De acolo se împleticea până
într-un alt salon de primire, iar eu îmi aclamam victoria binemeritată.
Nu avea unde şi cum să mai scape din camera cu lambriuri aurite.
Era a mea. Şi ce era şi mai important, al meu era şi lucrul pe care-l
ţinea în mână.
Stătea acolo, la distanţă de mine, cu ochii scăpărând scântei
şi dinţii încleştaţi.
−Dă-mi şi mie! îi ordonam.
La care, deşi gâfâia de oboseală, îşi îndesa o bucată de pâine
în gură, iar eu mă repezeam la ea şi cădeam şi ne rostogoleam pe
podea, într-un talmeş-balmeş de fuste murdare, picioare nespălate,
păr despletit şi gras. Ne muşcam şi ne înfigeam unghiile la în-
tâmplare, ne trăgeam coate ascuţite până când reuşeam să-i dau
un pumn în burtă, cu toată forţa mea de copil de cinci ani, şi să-i
înşfac prada. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
