Cercul Secret - 4-Despartirea de L.J. Smith. carte PDF📚 citește top 10 cărți .Pdf 📖
- AUTOR: L.J. Smith
- CATEGORIA: Romane Conteporane
- NR. DE PAGINI: 86
- LIMBA: Română
Cărți «Cercul Secret - 4-Despartirea de L.J. Smith. carte PDF📚 citește top 10 cărți .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Seria "Cercul secret" creata de L. J. Smith
TINE-TI DUSMANII APROAPE...
Pentru prima oara de cand s-a mutat in New Salem, Cassie Blake se simte ca o persoana obisnuita. Este fericita alaturi de iubitul ei, Adam, si isi face noi prieteni. Dar viata lui Cassie este iesita din comun, iar a fi deosebit poate fi un adevarat blestem.
Cercul secret este vanat de un dusman necunoscut – si oricine poate fi urmatoarea victima. Intre membrii lui iau nastere aliante, iar relatiile le sunt puse la incercare. Nimeni nu stie in cine poate avea incredere sau de cine sa se teama. O sa reuseasca oare Cassie sa-si salveze prietenii... Si pe sine insasi? Sau alegerile ei vor dezbina Cercul pentru totdeauna?
Fragment:
" Geamurile maşinii lui Adam erau aburite de căldura respiraţiei lor. Era răcoare, în amurg, iar aerul
avea parfumul primăverii timpurii — o seară perfectă să lase geamurile în jos şi să se bucure de
adiere în timp ce se sărutau. Dar Cassie insistă să rămână închise, ca să aibă intimitate. In plus, îi
plăcea senzaţia de a sta înghesuită într-un spaţiu aşa de mic cu Adam, geamurile aburite izolându-i de
lumea înconjurătoare. Aveau să întârzie la întâlnire, dar, în interiorul acestui nor, ei nu-i păsa.
— Ar trebui să intrăm, spuse ea fără entuziasm.
— Încă cinci minute. Nu pot să-nceapă fără tine.
Corect, se gândi Cassie, pentru că eu sunt conducătoarea. Un
motiv în plus să nu întârzii pentru că mă giugiulesc cu iubitul meu.
Iubit. Noţiunea asta încă o făcea să se simtă buimacă, chiar şi după toate aceste săptămâni. Admira
felul în care soarele care apunea scotea în evidenţă şuviţele multicolore din părul încurcat al lui Adam
— nuanţe de roşu burgund şi oranj — şi scânteile limpezi din ochii lui albaştri.
El se aplecă şi o sărută uşor pe gât pe Cassie, chiar sub ureche.
— Bine, zise ea. Încă trei minute.
Primul lor sărut de când erau un cuplu schimbase totul pentru Cassie. Însemna ceva. Buzele lui
Adam atin- gându-le pe ale ei — un fapt deliberat şi important, ca un acord, iar trupul ei devenise
conştient de acest lucru. Asta era dragoste, îşi dăduse ea seama.
Cassie se gândea că senzaţia va fi mai puţin intensă pe măsură ce zilele aveau să treacă, că sărutul
lor o să devină o rutină, o obişnuinţă, dar nu fusese aşa. Dimpotrivă, intensitatea creştea cu timpul.
Parcaseră chiar lângă vechiul far de pe faleză, iar Cassie ştia că ar fi trebuit să termine cu sărutatul,
dar nu putea. Şi nici Adam nu putea. Respiraţia lui precipitată şi gestul său insistent de a o ţine strâns
de şolduri erau dovezi clare.
Dar n-ar fi dat bine să întârzie la prima întrunire la care ea participa în calitate de conducătoare a
Cercului.
— Chiar trebuie să intrăm, zise ea, retrăgându-se şi punându-i lui Adam o mână pe piept, ca să-l
oblige să nu se mişte.
El inspiră adânc şi expiră pe gură, încercând să-şi revină.
— Ştiu.
Împotriva voinţei sale, o lăsă pe Cassie să se retragă din îmbrăţişarea lui şi să-şi aranjeze ţinuta.
După alte câteva respiraţii profunde şi un gest rapid de a-şi netezi părul sălbatic, o urmă înăuntru.
Traversând pajiştea cu iarbă înaltă care ducea la vechiul far, Cassie nu reuşi să se abţină să nu fie
uluită de frumuseţea lui rustică, uzată. Melanie le spusese că data de la sfârşitul anilor 1700, iar vârsta
i se citea în înfăţişarea ruinată. Turnul fusese construit din piatră cenuşie şi cărămizi, având aproape
treizeci de metri înălţime, dar la baza lui se afla o căsuţă de lemn care stătea să se prăbuşească-—
adăpostul în care locuise cândva paznicul farului. Fusese construit pentru copiii şi nevasta paznicului,
pentru ca aceştia să-i poată fi aproape atunci când el îşi vedea de îndatoririle lui, sus. După spusele lui
Melanie, căsuţa fusese locuită de mai multe generaţii până când farul fusese în cele din urmă
dezafectat, la începutul anilor 1900. De-atunci, se purtau discuţii să fie convertit într-un muzeu, dar
rămăsese abandonat zeci de ani.
Adam îi zâmbi, iar ei i se tăie răsuflarea. Cassie descuie uşa căsuţei şi intră, urmată de Adam. Cu
un Oooo...! aproape audibil, membrii Cercului îşi îndreptară atenţia către ea — o apariţie remarcabilă,
tardivă.
Deveni imediat evident faptul că cei doi îi lăsaseră pe membrii Cercului să-i aştepte foarte mult şi
că aceştia ştiau exact ce făcuseră ea şi Adam până atunci. Cassie le studie feţele, conştientă de
reacţiile lor diferite şi de acuzaţiile tăcute. "
TINE-TI DUSMANII APROAPE...
Pentru prima oara de cand s-a mutat in New Salem, Cassie Blake se simte ca o persoana obisnuita. Este fericita alaturi de iubitul ei, Adam, si isi face noi prieteni. Dar viata lui Cassie este iesita din comun, iar a fi deosebit poate fi un adevarat blestem.
Cercul secret este vanat de un dusman necunoscut – si oricine poate fi urmatoarea victima. Intre membrii lui iau nastere aliante, iar relatiile le sunt puse la incercare. Nimeni nu stie in cine poate avea incredere sau de cine sa se teama. O sa reuseasca oare Cassie sa-si salveze prietenii... Si pe sine insasi? Sau alegerile ei vor dezbina Cercul pentru totdeauna?
Fragment:
" Geamurile maşinii lui Adam erau aburite de căldura respiraţiei lor. Era răcoare, în amurg, iar aerul
avea parfumul primăverii timpurii — o seară perfectă să lase geamurile în jos şi să se bucure de
adiere în timp ce se sărutau. Dar Cassie insistă să rămână închise, ca să aibă intimitate. In plus, îi
plăcea senzaţia de a sta înghesuită într-un spaţiu aşa de mic cu Adam, geamurile aburite izolându-i de
lumea înconjurătoare. Aveau să întârzie la întâlnire, dar, în interiorul acestui nor, ei nu-i păsa.
— Ar trebui să intrăm, spuse ea fără entuziasm.
— Încă cinci minute. Nu pot să-nceapă fără tine.
Corect, se gândi Cassie, pentru că eu sunt conducătoarea. Un
motiv în plus să nu întârzii pentru că mă giugiulesc cu iubitul meu.
Iubit. Noţiunea asta încă o făcea să se simtă buimacă, chiar şi după toate aceste săptămâni. Admira
felul în care soarele care apunea scotea în evidenţă şuviţele multicolore din părul încurcat al lui Adam
— nuanţe de roşu burgund şi oranj — şi scânteile limpezi din ochii lui albaştri.
El se aplecă şi o sărută uşor pe gât pe Cassie, chiar sub ureche.
— Bine, zise ea. Încă trei minute.
Primul lor sărut de când erau un cuplu schimbase totul pentru Cassie. Însemna ceva. Buzele lui
Adam atin- gându-le pe ale ei — un fapt deliberat şi important, ca un acord, iar trupul ei devenise
conştient de acest lucru. Asta era dragoste, îşi dăduse ea seama.
Cassie se gândea că senzaţia va fi mai puţin intensă pe măsură ce zilele aveau să treacă, că sărutul
lor o să devină o rutină, o obişnuinţă, dar nu fusese aşa. Dimpotrivă, intensitatea creştea cu timpul.
Parcaseră chiar lângă vechiul far de pe faleză, iar Cassie ştia că ar fi trebuit să termine cu sărutatul,
dar nu putea. Şi nici Adam nu putea. Respiraţia lui precipitată şi gestul său insistent de a o ţine strâns
de şolduri erau dovezi clare.
Dar n-ar fi dat bine să întârzie la prima întrunire la care ea participa în calitate de conducătoare a
Cercului.
— Chiar trebuie să intrăm, zise ea, retrăgându-se şi punându-i lui Adam o mână pe piept, ca să-l
oblige să nu se mişte.
El inspiră adânc şi expiră pe gură, încercând să-şi revină.
— Ştiu.
Împotriva voinţei sale, o lăsă pe Cassie să se retragă din îmbrăţişarea lui şi să-şi aranjeze ţinuta.
După alte câteva respiraţii profunde şi un gest rapid de a-şi netezi părul sălbatic, o urmă înăuntru.
Traversând pajiştea cu iarbă înaltă care ducea la vechiul far, Cassie nu reuşi să se abţină să nu fie
uluită de frumuseţea lui rustică, uzată. Melanie le spusese că data de la sfârşitul anilor 1700, iar vârsta
i se citea în înfăţişarea ruinată. Turnul fusese construit din piatră cenuşie şi cărămizi, având aproape
treizeci de metri înălţime, dar la baza lui se afla o căsuţă de lemn care stătea să se prăbuşească-—
adăpostul în care locuise cândva paznicul farului. Fusese construit pentru copiii şi nevasta paznicului,
pentru ca aceştia să-i poată fi aproape atunci când el îşi vedea de îndatoririle lui, sus. După spusele lui
Melanie, căsuţa fusese locuită de mai multe generaţii până când farul fusese în cele din urmă
dezafectat, la începutul anilor 1900. De-atunci, se purtau discuţii să fie convertit într-un muzeu, dar
rămăsese abandonat zeci de ani.
Adam îi zâmbi, iar ei i se tăie răsuflarea. Cassie descuie uşa căsuţei şi intră, urmată de Adam. Cu
un Oooo...! aproape audibil, membrii Cercului îşi îndreptară atenţia către ea — o apariţie remarcabilă,
tardivă.
Deveni imediat evident faptul că cei doi îi lăsaseră pe membrii Cercului să-i aştepte foarte mult şi
că aceştia ştiau exact ce făcuseră ea şi Adam până atunci. Cassie le studie feţele, conştientă de
reacţiile lor diferite şi de acuzaţiile tăcute. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
