Cele noua vieti ale lui Chloe King - Vol 2 - Rapirea de Liz Braswell. PDF📚

AUTOR: Liz Braswell
CATEGORIA: Inteligența emoțională
NR. DE PAGINI: 94
LIMBA: Română

Citește online

Cărți «Cele noua vieti ale lui Chloe King - Vol 2 - Rapirea de Liz Braswell. PDF📚». Rezumatul cărții:

Pentru Chloe King, viata devine din ce in ce mai palpitanta. Ea nu este nicidecum o adolescenta oarecare, iar faptul ca se dovedeste a fi descendenta unei rase mitice de feline o transforma in tinta principala a razboinicilor din Ordinul A Zecea Lama. O povara greu de dus pentru o fata de saisprezece ani, dar destinul ei este pecetluit si trebuie sa se implineasca. Ea este Aleasa si trebuie sa-si salveze semenii, chiar cu pretul sacrificiului suprem. Dar sa nu uitam ca are noua vieti!

Fragment:

" — Nu!
Chloe se trezi plină de transpiraţie şi tremurând.
— A fost un vis, îşi zise cu voce tare, lăsându-şi muşchii încordaţi să se cufunde la loc în
moliciunea patului.

Se luptase cu Coţcarul ieri... şi învinsese, dacă se poate spune aşa. El căzuse de pe pod, când nu
reuşise Chloe să-l prindă de braţ, iar acum el era cel care murise. Chloe era teafăra. Alek şi Brian
trăiau, amândoi. Tot restul nu fusese decât un coşmar.

Camera era scăldată într-o liniştitoare lumină slabă, care putea să fie a zorilor, dar o simţea,
cumva, că era de amurg. Nu se afla acasă: moliciunea proaspătă a aş- ternuturilor şi ciucurii
catifelaţi ai păturii cu care o înfăşurase cineva erau, categoric, străine casei King. Dar unde să fie?
Încetul cu încetul, amintirile îi reveniră.

După luptă, Alek o luase acasă la el. Era rănit la picior, de una dintre steluţele zburătoare ale lui
Brian. Brian pretinsese că încercase să-i oprească din fuga lor, ca nu cumva să se aventureze mai
adânc pe teritoriul aparţinând Ordinului A Zecea Lamă, însă Chloe tot nu era convinsă că spusese
adevărul... Luaseră un taxi; îşi aminti că privise pe geam şi văzuse că erau pe pod, frumoasele
lumini ale metropolei San Francisco rămânând în urma lor. Când se opriseră, în sfârşit, el o
condusese printr-o beznă de nepătruns spre o casă, unde-i întâmpinase cu un bun venit o femeie
blondă şi scundă, chiar dacă era în toiul nopţii. Ea îi dusese pe câteva coridoare înguste, şi...
Chloe se ridică în capul oaselor, amintindu-şi mai multe despre noaptea trecută.

Ceva trecuse pe lângă ei, pe unul dintre coridoare, şi încă o înspăimânta pe Chloe, chiar şi acum,
când era cuibărită la adăpost, într-un pat luxos.
Coridorul era întunecat şi pustiu, însă deodată, ca din pământ, apăruse o fată cam de vârsta ei,
parcă plutind în direcţia opusă, tăcută ca o fantomă neagră. Ochii îi luceau în lumina palidă, verzi şi
înguşti, ca de pisică. De sub părul negru şi drept i se iţeau două enorme vârfuri de urechi, ascuţite,
negre, acoperite de blană. Dispăruse la fel de repede şi de tăcută precum răsărise.

Chloe scosese un icnet şi arătase spre ea, iar Alek îşi dăduse ochii peste cap şi-i explicase că fata-
pisică nu era decât Kim, o arătare. Femeia cealaltă încuviinţase, nonşalantă. Dar nici chiar această

simplă explicaţie n-o făcuse pe Chloe să se simtă mai bine. Habar n-avea unde se află, şi nici cine
erau oamenii aceştia la care o adusese Alek.
— Trec eu cât de curând, îi promisese el, după ce se opriseră în faţa uşii.
— Pleacă de-aici, Alek, îl apostrofase femeia, cu drăgălăşenie, împingând-o pe Chloe în cameră.
Dintr-un anume motiv, tonul acela matern, drăguţ, dar poruncitor, fusese cel care o ajutase pe
Chloe să se simtă din nou în largul ei. Indiferent ce-ar fi fost, erau oameni normali, cu principii
normale.
Nu prea putuse să vadă mare lucru în spaţiul acela mic, cu excepţia unui pat încărcat cu o mie de
perne. Se lăsase să cadă pe el fără să mai pună întrebări.
— Somn uşor, îi zisese femeia, plescăind din limbă şi înfăşurând-o pe Chloe până la gât într-o
pătură moale din catifea.
Oricât ar fi fost de istovită, Chloe nu reuşise să adoarmă imediat, iar după ce aţipise, nu avusese
parte decât de coşmaruri: se afla din nou pe podul Golden Gate, luptând pe viaţă şi pe moarte
împotriva Coţcaru- lui, cel mai periculos – şi mai psihopat – asasin al Ordinului A Zecea Lamă.
Uneori, în visele ei, era prezent şi Alek, stând alături de ea şi urmărindu-i mişcările, aşa cum şi

făcuse, sau luptând cot la cot cu ea. Alteori, Brian era acolo, ajutând-o, aşa cum şi făcuse... sau
hăituind-o, aşa cum crezuse ea. Chiar dacă totul chiar se întâmplase în realitate, ei încă nu i se părea
adevărat. Şi, totuşi, era.
Acum, că era trează, Chloe încă se simţea obosită şi nu avea răspunsuri la întrebările care-i
bântuiseră coşmarurile: De ce eu? Ce rău i-am făcut eu vreodată oricui altcuiva?
Remarcă o măsuţă care fusese aşezată lângă ea cât timp dormise. Era acoperită cu un milieu
mare şi pe ea se afla o farfurie cu felurite bucăţi de friptură rece şi brânzeturi, felii de pâine şi
ceşcuţe cu muştar şi alte condimente. Un pahar – din cristal? — cu apă aştepta lângă o cutie de Diet
Coke. "