Mostenirea Familiei Van Alen de Melissa de la Cruz. Seria Sange albastru. Vol. 4 - carte PDF📚
- AUTOR: Melissa de la Cruz
- CATEGORIA: Cărți romantice
- NR. DE PAGINI: 158
- LIMBA: Română
Cărți «Mostenirea Familiei Van Alen de Melissa de la Cruz. Seria Sange albastru. Vol. 4 - carte PDF📚». Rezumatul cărții:
Oare nu cumva exista iubiri pentru care merita sa mori?
Actiunea celui de-al patrulea volum al seriei - considerat de cititori cel mai bun de pana acum! - Incepe la un an dupa evenimentele din Revelatii, incheiate cu oribilul masacru din Rio.
Multe s-au petrecut in acest an. Schuyler si Oliver au decis sa fuga din New York dupa ce Schuyler a fost invinuita pe nedrept de Conclav pentru moartea bunicului ei, Lawrence Van Alen; acum sunt amandoi la Paris, incercand sa obtina o audienta la conducatoarea Conclavului european, de la care spera sa primeasca protectie si sprijin. Schuyler nu mai este fetita timida si nesigura din primul volum al seriei; puterile ei au crescut si are nevoie de tot ajutorul posibil pentru a-si urma misiunea pe care i-a incredintat-o bunicul sau. Cat despre relatia ei cu Jack, stie ca lui ii este menit sa fie alaturi de Mimi, iar ea deja a ales sa ramana cu Oliver. Si totusi, oare nu cumva se repeta povestea mamei ei? Oare nu cumva exista iubiri pentru care merita sa mori?
Mimi s-a alaturat echipei de Venatori condusa de Kingsley Martin, cu care strabate lumea in cautarea lui Jordan, surioara rapita a lui Bliss, care poarta in ea spiritul Strajerului. Personajul lui Mimi capata acum dimensiuni profunde si personalitatea ei, candva unidimensionala si antipatica, sufera schimbari, dovedind ca exista in ea disponibilitati pentru pasiune, dar si compasiune.
Bliss Llewellyn joaca si ea un rol esential, caci a devenit un Sange Argintiu si in trupul ei salasluieste un spirit malefic si puternic. In vreme ce lupta sa-si recapete controlul asupra trupului, mintii si viitorului ei, trebuie sa gaseasca forta de a se elibera de Vizitator - sau e sortita sa fie sclava lui pentru eternitate?
Saga celor cu Sange Albastru continua, si lumea lor plina de glamour, dar si de taine stravechi ni se dezvaluie din nou in povestea rostita pe rand de Schuyler, Mimi si Bliss. Dragoste, secrete, ingeri si demoni, revelatii, intamplari neasteptate si o schimbare uluitoare a personajelor - toate isi au locul lor in roman, alcatuind o lectura alerta si captivanta si ajutand cititorul sa se implice in vietile personajelor si sa isi dea seama ca ceea ce se petrece in poveste are niste dimensiuni mai mari decat si-ar fi putut el imagina. Acum, nu mai e vorba doar despre vampiri si romance - este vorba despre lupta constanta si implacabila dintre bine si rau.
Fragment :
" O conversaţie.
Se spune că fiica Allegrăi îi va înfrânge pe cei cu Sânge Argintiu. Cred
că Schuyler ne va aduce mântuirea pe care o căutăm toţi. E aproape la fel de
puternică precum mama ei. Şi, într-o bună zi, va fi chiar mai puternică.
— Schuyler Van Alen... metisa? Eşti sigur că ea este aleasa? întrebă
Charles.
Lawrence dădu din cap.
— Pentru că Allegra a avut două fiice, spuse Charles pe un ton degajat,
aproape vesel. N-aveai cum să uiţi asta!
Vocea Străbunului Van Alen deveni rece.
— Normal că nu. Dar e sub demnitatea ta să iei peste picior ceva aşa
de serios cum este primul născut al Allegrăi.
Charles respinse reproşul lui Lawrence cu o mişcare a mâinii.
— Îmi cer scuze. N-am vrut să jignesc morţii.
— Avem mâinile pătate de sângele ei, oftă Lawrence.
Evenimentele din prezent îl oboseau, la fel şi amintirile din trecut.
— Doar dacă, mă întreb...
— Da?
— Aşa cum m-am tot întrebat în toţi aceşti ani, Charles, dacă una ca ea
poate fi distrusă vreodată cu adevărat.
New York Times.
Necrolog.
A murit, la vârsta de 105 ani, filantropul şi filosoful LAWRENCE VAN
ALEN.
Lawrence Winslow Van Alen, profesor de istorie şi lingvistică la
Universitatea din Veneţia, a decedat noaptea trecută în reşedinţa sa din
Riverside Drive, Manhattan, la vârsta de 105 ani. Moartea lui a fost
confirmată de medicul său curant, Patricia Hazard. Cauza decesului a fost
vârsta înaintată.
Profesorul Van Alen a fost unui dintre urmaşii lui William Henry Van
Alen, cunoscut drept Comodorul, un simbol american şi unul dintre cei mai
bogaţi oameni din Epoca de Aur a Americii, a cărui avere a fost creată de pe
urma afacerilor cu vapoare cu aburi, căi ferate, investiţii private şi
intermedieri financiare. Familia Van Alena creat New York Central Railroad
Line şi ceea ce acum se numeşte Grand Central Terminal. Trustul caritabil al
familiei, Fundaţia Van Alen, a fost o piatră de temelie la dezvoltarea Muzeului
Metropolitan de Artă, Operei Metropolitane, New York City Ballet şi Băncii de
Sânge din New York.
În urma lui Lawrence Van Alen a rămas fiica sa, Allegra Van Alen Chase,
care este în comă din 1992, şi nepoata sa, Schuyler Van Alen.
Unu.
Schuyler.
Nu avusese timp să jelească. De când se întorsese la New York, după
asasinarea lui Lawrence în Rio (muşamalizată de Comisie printr-un necrolog
corespunzător publicat în Times), Schuyler Van Alen fusese într-o fugă
continuă. Nu avusese odihnă. Nu avusese răgaz. Un an de mişcare
neîntreruptă, cu un pas înaintea Venatorilor care o urmăreau. Un zbor la
Buenos Aires, urmat de unul în Dubai. O noapte albă într-un hotel din
Amsterdam, urmată de o alta într-un pat supraetajat într-o sală de teatru din
Bruges.
Îşi sărbătorise cea de-a şaisprezecea aniversare la bordul unui tren
transsiberian – petrecând cu un nes apos şi câteva prăjiturele ruseşti
sfărâmicioase. Într-un fel sau altul, cel mai bun prieten al ei, Oliver Hazard-
Perry, găsise o lumânare pe care s-o înfigă într-una din prăjiturelele suharki.
El îşi lua slujba de Conduit foarte în serios. Doar graţie abilităţilor de contabil
ale lui Oliver reuşiseră să tragă de bani atât de mult timp. Conclavul îi
restricţionase accesul la grasele conturi Hazard-Perry imediat ce părăsiseră
New Yorkul.
Acum era august în Paris şi era foarte cald. Ajunseseră aici şi
descoperiseră că întregul oraş era aproape fantomatic: patiseriile, buticurile
şi bistrourile aveau obloanele trase, iar proprietarii lor fugiseră pe plajele din
nord pentru un concediu de trei săptămâni. Singurii oameni care mai erau
prin oraş erau turiştii americani şi japonezi, care făceau coadă la fiecare
galerie de artă, fiecare grădină din fiecare piaţă publică, omniprezenţi şi
inevitabili în adidaşii lor albi şi şepcile de baseball. Dar Schuyler se bucura de
prezenţa lor. Spera ca mulţimile care se mişcau agale să-i ajute, pe ea şi
Oliver, să-i depisteze mai uşor pe urmăritorii Venatori.
Schuyler reuşise să se deghizeze schimbându-şi trăsăturile fizice, dar
orice mutaţio implica suferinţe mari. Nu-i spuse nimic lui Oliver, dar, în ultima
vreme, abia dacă mai reuşea să-şi modifice culoarea ochilor.
Iar acum, după aproape un an, ieşiseră din ascunzătoare. Riscau, dar
erau disperaţi. Traiul fără protecţia şi înţelepciunea societăţii lor secrete de
vampiri şi a grupului select de însoţitori umani le pricinuise pierderi serioase.
Şi, deşi niciunul dintre ei nu voia să recunoască, se săturaseră să fie mereu
pe fugă.
Aşa că, "
Actiunea celui de-al patrulea volum al seriei - considerat de cititori cel mai bun de pana acum! - Incepe la un an dupa evenimentele din Revelatii, incheiate cu oribilul masacru din Rio.
Multe s-au petrecut in acest an. Schuyler si Oliver au decis sa fuga din New York dupa ce Schuyler a fost invinuita pe nedrept de Conclav pentru moartea bunicului ei, Lawrence Van Alen; acum sunt amandoi la Paris, incercand sa obtina o audienta la conducatoarea Conclavului european, de la care spera sa primeasca protectie si sprijin. Schuyler nu mai este fetita timida si nesigura din primul volum al seriei; puterile ei au crescut si are nevoie de tot ajutorul posibil pentru a-si urma misiunea pe care i-a incredintat-o bunicul sau. Cat despre relatia ei cu Jack, stie ca lui ii este menit sa fie alaturi de Mimi, iar ea deja a ales sa ramana cu Oliver. Si totusi, oare nu cumva se repeta povestea mamei ei? Oare nu cumva exista iubiri pentru care merita sa mori?
Mimi s-a alaturat echipei de Venatori condusa de Kingsley Martin, cu care strabate lumea in cautarea lui Jordan, surioara rapita a lui Bliss, care poarta in ea spiritul Strajerului. Personajul lui Mimi capata acum dimensiuni profunde si personalitatea ei, candva unidimensionala si antipatica, sufera schimbari, dovedind ca exista in ea disponibilitati pentru pasiune, dar si compasiune.
Bliss Llewellyn joaca si ea un rol esential, caci a devenit un Sange Argintiu si in trupul ei salasluieste un spirit malefic si puternic. In vreme ce lupta sa-si recapete controlul asupra trupului, mintii si viitorului ei, trebuie sa gaseasca forta de a se elibera de Vizitator - sau e sortita sa fie sclava lui pentru eternitate?
Saga celor cu Sange Albastru continua, si lumea lor plina de glamour, dar si de taine stravechi ni se dezvaluie din nou in povestea rostita pe rand de Schuyler, Mimi si Bliss. Dragoste, secrete, ingeri si demoni, revelatii, intamplari neasteptate si o schimbare uluitoare a personajelor - toate isi au locul lor in roman, alcatuind o lectura alerta si captivanta si ajutand cititorul sa se implice in vietile personajelor si sa isi dea seama ca ceea ce se petrece in poveste are niste dimensiuni mai mari decat si-ar fi putut el imagina. Acum, nu mai e vorba doar despre vampiri si romance - este vorba despre lupta constanta si implacabila dintre bine si rau.
Fragment :
" O conversaţie.
Se spune că fiica Allegrăi îi va înfrânge pe cei cu Sânge Argintiu. Cred
că Schuyler ne va aduce mântuirea pe care o căutăm toţi. E aproape la fel de
puternică precum mama ei. Şi, într-o bună zi, va fi chiar mai puternică.
— Schuyler Van Alen... metisa? Eşti sigur că ea este aleasa? întrebă
Charles.
Lawrence dădu din cap.
— Pentru că Allegra a avut două fiice, spuse Charles pe un ton degajat,
aproape vesel. N-aveai cum să uiţi asta!
Vocea Străbunului Van Alen deveni rece.
— Normal că nu. Dar e sub demnitatea ta să iei peste picior ceva aşa
de serios cum este primul născut al Allegrăi.
Charles respinse reproşul lui Lawrence cu o mişcare a mâinii.
— Îmi cer scuze. N-am vrut să jignesc morţii.
— Avem mâinile pătate de sângele ei, oftă Lawrence.
Evenimentele din prezent îl oboseau, la fel şi amintirile din trecut.
— Doar dacă, mă întreb...
— Da?
— Aşa cum m-am tot întrebat în toţi aceşti ani, Charles, dacă una ca ea
poate fi distrusă vreodată cu adevărat.
New York Times.
Necrolog.
A murit, la vârsta de 105 ani, filantropul şi filosoful LAWRENCE VAN
ALEN.
Lawrence Winslow Van Alen, profesor de istorie şi lingvistică la
Universitatea din Veneţia, a decedat noaptea trecută în reşedinţa sa din
Riverside Drive, Manhattan, la vârsta de 105 ani. Moartea lui a fost
confirmată de medicul său curant, Patricia Hazard. Cauza decesului a fost
vârsta înaintată.
Profesorul Van Alen a fost unui dintre urmaşii lui William Henry Van
Alen, cunoscut drept Comodorul, un simbol american şi unul dintre cei mai
bogaţi oameni din Epoca de Aur a Americii, a cărui avere a fost creată de pe
urma afacerilor cu vapoare cu aburi, căi ferate, investiţii private şi
intermedieri financiare. Familia Van Alena creat New York Central Railroad
Line şi ceea ce acum se numeşte Grand Central Terminal. Trustul caritabil al
familiei, Fundaţia Van Alen, a fost o piatră de temelie la dezvoltarea Muzeului
Metropolitan de Artă, Operei Metropolitane, New York City Ballet şi Băncii de
Sânge din New York.
În urma lui Lawrence Van Alen a rămas fiica sa, Allegra Van Alen Chase,
care este în comă din 1992, şi nepoata sa, Schuyler Van Alen.
Unu.
Schuyler.
Nu avusese timp să jelească. De când se întorsese la New York, după
asasinarea lui Lawrence în Rio (muşamalizată de Comisie printr-un necrolog
corespunzător publicat în Times), Schuyler Van Alen fusese într-o fugă
continuă. Nu avusese odihnă. Nu avusese răgaz. Un an de mişcare
neîntreruptă, cu un pas înaintea Venatorilor care o urmăreau. Un zbor la
Buenos Aires, urmat de unul în Dubai. O noapte albă într-un hotel din
Amsterdam, urmată de o alta într-un pat supraetajat într-o sală de teatru din
Bruges.
Îşi sărbătorise cea de-a şaisprezecea aniversare la bordul unui tren
transsiberian – petrecând cu un nes apos şi câteva prăjiturele ruseşti
sfărâmicioase. Într-un fel sau altul, cel mai bun prieten al ei, Oliver Hazard-
Perry, găsise o lumânare pe care s-o înfigă într-una din prăjiturelele suharki.
El îşi lua slujba de Conduit foarte în serios. Doar graţie abilităţilor de contabil
ale lui Oliver reuşiseră să tragă de bani atât de mult timp. Conclavul îi
restricţionase accesul la grasele conturi Hazard-Perry imediat ce părăsiseră
New Yorkul.
Acum era august în Paris şi era foarte cald. Ajunseseră aici şi
descoperiseră că întregul oraş era aproape fantomatic: patiseriile, buticurile
şi bistrourile aveau obloanele trase, iar proprietarii lor fugiseră pe plajele din
nord pentru un concediu de trei săptămâni. Singurii oameni care mai erau
prin oraş erau turiştii americani şi japonezi, care făceau coadă la fiecare
galerie de artă, fiecare grădină din fiecare piaţă publică, omniprezenţi şi
inevitabili în adidaşii lor albi şi şepcile de baseball. Dar Schuyler se bucura de
prezenţa lor. Spera ca mulţimile care se mişcau agale să-i ajute, pe ea şi
Oliver, să-i depisteze mai uşor pe urmăritorii Venatori.
Schuyler reuşise să se deghizeze schimbându-şi trăsăturile fizice, dar
orice mutaţio implica suferinţe mari. Nu-i spuse nimic lui Oliver, dar, în ultima
vreme, abia dacă mai reuşea să-şi modifice culoarea ochilor.
Iar acum, după aproape un an, ieşiseră din ascunzătoare. Riscau, dar
erau disperaţi. Traiul fără protecţia şi înţelepciunea societăţii lor secrete de
vampiri şi a grupului select de însoţitori umani le pricinuise pierderi serioase.
Şi, deşi niciunul dintre ei nu voia să recunoască, se săturaseră să fie mereu
pe fugă.
Aşa că, "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
