Particulele Elementare de Michel Houellebecq. carte PDF📚
- AUTOR: Michel Houellebecq
- CATEGORIA: Psihologie
- NR. DE PAGINI: 151
- LIMBA: Română
Cărți «Particulele Elementare de Michel Houellebecq. carte PDF📚». Rezumatul cărții:
Romanul a fost ecranizat in anul 2006, in regia lui Oskar Roehler, intr-o productie distinsa cu Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin. Romanul Particulele elementare, tradus in peste douazeci si cinci de limbi si recompensat chiar in anul aparitiei cu Prix Novembre, ilustreaza admirabil criza existentiala si sentimentala a omului contemporan.
Urmarind in paralel destinele a doi frati vitregi cu personalitati si stiluri de viata diferite, Houellebecq denunta esecul a doua moduri de a trai – cel spiritual si cel senzorial. Singura solutie pentru salvarea unei umanitati ce aluneca treptat in solitudine, indiferenta si cruzime pare a fi o mutatie radicala, de ordin genetic, a individului.
Fragment :
" Prolog.
Această carte este în primul rând povestea unui om care şi-a trăit cea
mai mare parte a vieţii în Europa occidentală, în a douajumătate a secolului
XX. De regulă singur, a fost totuşi, din când în când, în legătură cu alţi oameni.
A trăit în vremuri nefericite şi tulburi. Ţara în care se născuse cădea, încet dar
sigur, în zona economică a ţă-rilor mediu dezvoltate; pândiţi frecvent de sărăcie,
oamenii din generaţia lui şi-au petrecut viaţa, pe deasupra, în singu-rătate şi
amărăciune. Sentimentele de iubire, de tandreţe şi de fratemitate umană
dispăruseră în mare măsură; m rela-ţiile lor reciproce, contemporanii săi
dovedeau cel mai ade-sea indiferenţă şi chiar cruzime.
În momentul dispariţiei sale, Michel Djerzinski era una-nim apreciat ca
un biolog de prim-plan şi era un candidat serios la premiul Nobel; dar
adevărata lui importanţă nu avea să apară decâl ceva mai târziu.
În perioada în care a trăit Djerzinski, filosofia era de obicei considerată ca
lipsită de orice importanţă practică, şi chiar de obiect. În realitate, viziunea
despre lume adoptată în mod obişnuit, la un moment dat, de membrii unei
socie-tăţi detennină economia, politica şi moravurile acesteia.
Mutaţiile metafizice – adică transformările radicale şi globale ale viziunii
despre lume adoptate de cei mai mulţisânt rare în istoria omenirii. Ca exemplu,
se poate cita apa-riţia creştinismului.
Din momentul în care s-a produs o mutaţie metafizică. Ea se dezvoltă,
fără a întâlni vreo rezistenţa, până la ultimele ei consecinţe. Ea mătură, fără a
le lua măcar în seaina, siste-mele economice şi politice, judecăţile estetice,
ierarhiile so-ciale. Nici o putere omeneasca n-o poate stavili – nici o altă putere
decât apariţia unei noi mutaţii metafizice.
Nu se poate susţine ca mutaţiile metafizice atacă în mod special
societăţile slăbite, aflate deja în declin. Când a apărut creştinismul, Imperiul
roman era în culmea puterii sale; perfect organizat, el domina lumea
cunoscută; superioritatea sa tehnică şi militară era absolută; cu toate astea, nu
avea nici o şansă.
Când a apărut ştiinţa modernă, creştinismul medieval
constituia un sistem complet de înţelegere a omului şi a lumii; el servea drept
bază guvernării popoarelor. Producea cunoştinţe şi opere, hotăra pacea şi
războiul, organiza producţia şi distribuirea bogăţiilor; nimic din toate astea nu-l
va împiedica să se năruie.
Michel Djerzinski n-a fost nici primul, nici principalul artizan al acestei a
treia mutaţii metafizice, sub multe aspecte cea mai radicală, ce avea să
deschidă o epocă nouă în isto-ria lumii; datorită însă anumitor împrejurări. Cu
totul extra-ordinare, ale vieţii sale, el a fost unul din artizanii ei cei mai
conştienţi, mai lucizi.
Trăim azi într-o lume absolut nouă, lar ţesătura întâmplărilor ne învăliue
trupurile, Ni le scaldă într-o aură de bucurie.
Ceea ce oamenii de altădată au presjmţit uneonprin muzica îor, Noi
realizăm în viaţa de fiecare zi. Ceea ce pentrii ei era de nepătmns şi absohit,
Nouă ne pare un lucru simplu şi bine cunoscut. Noi totuşi nu-i dispreţwm pe
oamenji aceia;
Ştim ce datorăm viselor lor, Ştim căn-am finimic fără ţesătura de duren
şi bucuni care-a fost istoria lor, Ştim că purtau în ei imaginea noastră atunci
când erau stăpâniţi de ura şi teamă, cmd se ciocneau fn întuneric, Când îşi
scriau, încetul cu încetul, istoria. Ştim că ei n-arfi existat, că nici n-ar fi putut
să existe dacă-n adâncul fiinţei n-ar fi avut această speranţă, N-ar fi putut, fără
visul lor, nici măcar să existe.
Acum când trăim în lumină, Acum când trăim în
imediata apropiere a luminii lar îumina ne scaldă trupunle, Ne învăluie
trupurile într-o aură de bucurie, Acuma când ne-am aşezat chiar lângă râu, In
după-amieze inepuizabile
Acum când lumina din jurul tmpuriior noastre a devenit palpabilă, Acum
când am ajuns îa destinaţie Şi am lăsat în urmă universul separării, Universul
mental al separărji, Ca să ne scăldăm în bucuria imobilă şi feciindă A unei noi
îegi, Astăzi, Pentm întâia oară, Putem descrie sfârşitul vechii lumi. "
Urmarind in paralel destinele a doi frati vitregi cu personalitati si stiluri de viata diferite, Houellebecq denunta esecul a doua moduri de a trai – cel spiritual si cel senzorial. Singura solutie pentru salvarea unei umanitati ce aluneca treptat in solitudine, indiferenta si cruzime pare a fi o mutatie radicala, de ordin genetic, a individului.
Fragment :
" Prolog.
Această carte este în primul rând povestea unui om care şi-a trăit cea
mai mare parte a vieţii în Europa occidentală, în a douajumătate a secolului
XX. De regulă singur, a fost totuşi, din când în când, în legătură cu alţi oameni.
A trăit în vremuri nefericite şi tulburi. Ţara în care se născuse cădea, încet dar
sigur, în zona economică a ţă-rilor mediu dezvoltate; pândiţi frecvent de sărăcie,
oamenii din generaţia lui şi-au petrecut viaţa, pe deasupra, în singu-rătate şi
amărăciune. Sentimentele de iubire, de tandreţe şi de fratemitate umană
dispăruseră în mare măsură; m rela-ţiile lor reciproce, contemporanii săi
dovedeau cel mai ade-sea indiferenţă şi chiar cruzime.
În momentul dispariţiei sale, Michel Djerzinski era una-nim apreciat ca
un biolog de prim-plan şi era un candidat serios la premiul Nobel; dar
adevărata lui importanţă nu avea să apară decâl ceva mai târziu.
În perioada în care a trăit Djerzinski, filosofia era de obicei considerată ca
lipsită de orice importanţă practică, şi chiar de obiect. În realitate, viziunea
despre lume adoptată în mod obişnuit, la un moment dat, de membrii unei
socie-tăţi detennină economia, politica şi moravurile acesteia.
Mutaţiile metafizice – adică transformările radicale şi globale ale viziunii
despre lume adoptate de cei mai mulţisânt rare în istoria omenirii. Ca exemplu,
se poate cita apa-riţia creştinismului.
Din momentul în care s-a produs o mutaţie metafizică. Ea se dezvoltă,
fără a întâlni vreo rezistenţa, până la ultimele ei consecinţe. Ea mătură, fără a
le lua măcar în seaina, siste-mele economice şi politice, judecăţile estetice,
ierarhiile so-ciale. Nici o putere omeneasca n-o poate stavili – nici o altă putere
decât apariţia unei noi mutaţii metafizice.
Nu se poate susţine ca mutaţiile metafizice atacă în mod special
societăţile slăbite, aflate deja în declin. Când a apărut creştinismul, Imperiul
roman era în culmea puterii sale; perfect organizat, el domina lumea
cunoscută; superioritatea sa tehnică şi militară era absolută; cu toate astea, nu
avea nici o şansă.
Când a apărut ştiinţa modernă, creştinismul medieval
constituia un sistem complet de înţelegere a omului şi a lumii; el servea drept
bază guvernării popoarelor. Producea cunoştinţe şi opere, hotăra pacea şi
războiul, organiza producţia şi distribuirea bogăţiilor; nimic din toate astea nu-l
va împiedica să se năruie.
Michel Djerzinski n-a fost nici primul, nici principalul artizan al acestei a
treia mutaţii metafizice, sub multe aspecte cea mai radicală, ce avea să
deschidă o epocă nouă în isto-ria lumii; datorită însă anumitor împrejurări. Cu
totul extra-ordinare, ale vieţii sale, el a fost unul din artizanii ei cei mai
conştienţi, mai lucizi.
Trăim azi într-o lume absolut nouă, lar ţesătura întâmplărilor ne învăliue
trupurile, Ni le scaldă într-o aură de bucurie.
Ceea ce oamenii de altădată au presjmţit uneonprin muzica îor, Noi
realizăm în viaţa de fiecare zi. Ceea ce pentrii ei era de nepătmns şi absohit,
Nouă ne pare un lucru simplu şi bine cunoscut. Noi totuşi nu-i dispreţwm pe
oamenji aceia;
Ştim ce datorăm viselor lor, Ştim căn-am finimic fără ţesătura de duren
şi bucuni care-a fost istoria lor, Ştim că purtau în ei imaginea noastră atunci
când erau stăpâniţi de ura şi teamă, cmd se ciocneau fn întuneric, Când îşi
scriau, încetul cu încetul, istoria. Ştim că ei n-arfi existat, că nici n-ar fi putut
să existe dacă-n adâncul fiinţei n-ar fi avut această speranţă, N-ar fi putut, fără
visul lor, nici măcar să existe.
Acum când trăim în lumină, Acum când trăim în
imediata apropiere a luminii lar îumina ne scaldă trupunle, Ne învăluie
trupurile într-o aură de bucurie, Acuma când ne-am aşezat chiar lângă râu, In
după-amieze inepuizabile
Acum când lumina din jurul tmpuriior noastre a devenit palpabilă, Acum
când am ajuns îa destinaţie Şi am lăsat în urmă universul separării, Universul
mental al separărji, Ca să ne scăldăm în bucuria imobilă şi feciindă A unei noi
îegi, Astăzi, Pentm întâia oară, Putem descrie sfârşitul vechii lumi. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
