Cantul Vrajitoarelor - Vol 3 de Mireille Calmel . carte PDF📚
- AUTOR: Mireille Calmel
- CATEGORIA: Aventură
- NR. DE PAGINI: 365
- LIMBA: Română
Cărți «Cantul Vrajitoarelor - Vol 3 de Mireille Calmel . carte PDF📚». Rezumatul cărții:
O aventura plina de feerie, senzualitate ti emotie 1483, inaltimile muntilor Vercors. Nu departe de castelul Sassenage, tanara Algonde se zbate in van sa scape din valtoarea torentului care a insfacat-o. In ciuda eforturilor sale, este purtata de apele involburate spre muntele unde se spune ca isi are salas Melusine. Toti o credeau pierduta, dar tanara se trezeste intr-o grota subterana, langa un trup de femeie rece si vascos, care, de la brau in jos, se continua cu o coada de sarpe de mare.
Cum de a reusit sa supravietuiasca si ce juramant a trebuit sa faca astfel incat sa scape cu viata nimeni nu stie. Ce se intampla cu aceasta tanara fata a carei frumusete paleste pe zi ce trece? Ce i-a jurat zanei in schimbul vietii? Fortata sa pastreze tacerea pentru a-l proteja pe barbatul pe care il iubeste, Algonde va incerca sa scape din capcana pusa in calea ei dinainte de a se naste.
Fragment :
" Primăvara, mohorâtă în ultimele zile, începuse să semene a
vară în acea dimineaţă de 3 iunie 1484. Philippine de Sassenage
fu izbită de strălucirea orbitoare a unui soare prietenos care-i
gâdila ochii sub pleoapele închise.
— Scoală-te, domniţă Helene! S-a anunţat sosirea
cortegiului, o îmboldi vocea fonfăită a slujnicei care dăduse la o
parte perdelele. Micul dejun e pregătit. Dacă mai zăboveşti, n-o
să-l vezi pe print trecând, insistă fata.
Glasul ei plin de înflăcărare tinerească urcase într-un registru
înalt care făcea ca stângăcia şi neîndemânarea ei să pară şi mai
nesuferite. Cea pe care, în urmă cu paisprezece ani, părinţii
avuseseră ideea neinspirată s-o boteze Bonnemine fusese cât
pe ce să scape din mâini tava de argint pe care se aflau farfurii,
supă, un ou fiert şi cireşe, fiindcă se împiedicase de covor
imediat ce intrase pe uşă. Numai dacă ar fi fost surdă ar fi reuşit
Philippine să rămână în visul dulce din care îi era greu să se
trezească.
Se smulse totuşi din el. Realitatea avea să fie şi mai
luminoasă peste câteva ore, chiar acolo, sub balconul acela ieşit
în afară, care domina piaţa mare din Romans-sur-Isere.
Philippine se ridică şi se rezemă de pernă, mijindu-şi ochii ca
să-i ferească de o rază în care jucau firicele de praf. Bonnemine
termina de aranjat micul dejun pe masa din faţa uşii largi cu
geamuri care dădeau spre balcon.
— Toantă mai e! se plânse Philippine, privind-o cum striveşte
cu dosul linguriţei oul fiert, încercând să-l decojească.
Gălbenuşul spart, amestecat cu bucăţi mărunte de coajă, se
prelinse peste marginea vasului din faianţă şi se scurse, cleios,
mai mult de jumătate. Pe fată, însă acest lucru nu păru s-o
deranjeze. Mândră de ispravă, se întoarse fără să-şi dea seama
de propria nepricepere. Ba mai rău, nici de prostia-i din născare.
Nu, categoric, Philippine n-o putea suporta. Doamne, cât îi
lipsea Algonde!
— S-a dus vestea peste tot. Se spune că prinţul Djem e
grozav de frumos şi de rafinat. O să vă duceţi la el în vizită? Va
locui în casa lui Berton de Bocsozel, guvernatorul nostru, care –
ghinionul lui! — s-a dus la Paris să-şi petreacă Rusaliile şi...
— Ştiu toate astea, i-o reteză Philippine pe un ton aspru,
însoţit de un gest al mâinii.
Pe chipul slujnicei se aşternu o expresie bosumflată, dar
servilă.
— Halatul meu de casă, ceru domniţa de Sassenage fără a
se sinchisi de ea.
Fata îi ţinu halatul, întorcând privirea în timp ce Philippine
dădea aşternutul la o parte, coborând cu părere de rău din pat.
— Lasă-mă acum. O să te sun când voi hotărî să mă îmbrac.
— Nu întârziaţi...
— Ajunge! se răsti Philippine pe un ton care nu admitea
replică. "
Cum de a reusit sa supravietuiasca si ce juramant a trebuit sa faca astfel incat sa scape cu viata nimeni nu stie. Ce se intampla cu aceasta tanara fata a carei frumusete paleste pe zi ce trece? Ce i-a jurat zanei in schimbul vietii? Fortata sa pastreze tacerea pentru a-l proteja pe barbatul pe care il iubeste, Algonde va incerca sa scape din capcana pusa in calea ei dinainte de a se naste.
Fragment :
" Primăvara, mohorâtă în ultimele zile, începuse să semene a
vară în acea dimineaţă de 3 iunie 1484. Philippine de Sassenage
fu izbită de strălucirea orbitoare a unui soare prietenos care-i
gâdila ochii sub pleoapele închise.
— Scoală-te, domniţă Helene! S-a anunţat sosirea
cortegiului, o îmboldi vocea fonfăită a slujnicei care dăduse la o
parte perdelele. Micul dejun e pregătit. Dacă mai zăboveşti, n-o
să-l vezi pe print trecând, insistă fata.
Glasul ei plin de înflăcărare tinerească urcase într-un registru
înalt care făcea ca stângăcia şi neîndemânarea ei să pară şi mai
nesuferite. Cea pe care, în urmă cu paisprezece ani, părinţii
avuseseră ideea neinspirată s-o boteze Bonnemine fusese cât
pe ce să scape din mâini tava de argint pe care se aflau farfurii,
supă, un ou fiert şi cireşe, fiindcă se împiedicase de covor
imediat ce intrase pe uşă. Numai dacă ar fi fost surdă ar fi reuşit
Philippine să rămână în visul dulce din care îi era greu să se
trezească.
Se smulse totuşi din el. Realitatea avea să fie şi mai
luminoasă peste câteva ore, chiar acolo, sub balconul acela ieşit
în afară, care domina piaţa mare din Romans-sur-Isere.
Philippine se ridică şi se rezemă de pernă, mijindu-şi ochii ca
să-i ferească de o rază în care jucau firicele de praf. Bonnemine
termina de aranjat micul dejun pe masa din faţa uşii largi cu
geamuri care dădeau spre balcon.
— Toantă mai e! se plânse Philippine, privind-o cum striveşte
cu dosul linguriţei oul fiert, încercând să-l decojească.
Gălbenuşul spart, amestecat cu bucăţi mărunte de coajă, se
prelinse peste marginea vasului din faianţă şi se scurse, cleios,
mai mult de jumătate. Pe fată, însă acest lucru nu păru s-o
deranjeze. Mândră de ispravă, se întoarse fără să-şi dea seama
de propria nepricepere. Ba mai rău, nici de prostia-i din născare.
Nu, categoric, Philippine n-o putea suporta. Doamne, cât îi
lipsea Algonde!
— S-a dus vestea peste tot. Se spune că prinţul Djem e
grozav de frumos şi de rafinat. O să vă duceţi la el în vizită? Va
locui în casa lui Berton de Bocsozel, guvernatorul nostru, care –
ghinionul lui! — s-a dus la Paris să-şi petreacă Rusaliile şi...
— Ştiu toate astea, i-o reteză Philippine pe un ton aspru,
însoţit de un gest al mâinii.
Pe chipul slujnicei se aşternu o expresie bosumflată, dar
servilă.
— Halatul meu de casă, ceru domniţa de Sassenage fără a
se sinchisi de ea.
Fata îi ţinu halatul, întorcând privirea în timp ce Philippine
dădea aşternutul la o parte, coborând cu părere de rău din pat.
— Lasă-mă acum. O să te sun când voi hotărî să mă îmbrac.
— Nu întârziaţi...
— Ajunge! se răsti Philippine pe un ton care nu admitea
replică. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
