Vieti incercate de Nicholas Evans. carte PDF📚
- AUTOR: Nicholas Evans
- CATEGORIA: Detectivi/ Thriller-e
- NR. DE PAGINI: 396
- LIMBA: Română
Cărți «Vieti incercate de Nicholas Evans. carte PDF📚». Rezumatul cărții:
Nicholas Evans este autorul bestsellerului Imblanzitorul de cai, scenariul celebrului film regizat de Robert Redford.
Vieti incercate este povestea unui cuplu new-yorkez si a unei fete debusolate, este povestea celor bogati si saraci, de fapt un portret al societatii americane contemporane.
Doi schiori descopera cadavrul inghetat al unei tinere, Abbie Cooper, cautata pentru crima si acte de ecoterorism. Accident? Sinucidere? Crima?
Adevaratul subiect al romanului nu este ecoterorismul, ci viata de cuplu, divortul si consecintele acestuia asupra copiilor. Sarah, mama lui Abbie, nu l-a iertat niciodata pe Ben că a parasit-o si il invinuieste pentru moartea lui Abbie.
"Nicholas Evans, acest mare magician al literaturii!" – New York Times
"Disperarea si secretele unei familii americane destramate de minciuni, reunite apoi de o tragedie. Un roman liric, cu un succes rasunator." – Booklist
Fragment :
" S-au sculat înainte de ivirea zorilor şi au ieşit din cameră,
sub un cer fără lună, dar cu puzderie de stele. Respiraţia li
se transforma în aburi vizibili în aerul rece, iar cizmele
scrâşneau pe pietrişul îngheţat din parcarea motelului.
Vechea maşină de teren, singura din parcare, era plină de
chiciură. Băiatul a fixat schiurile pe capotă, iar tatăl a
aranjat bagajele, apoi s-a dus în faţă, să scoată ziarul prins
cu ştergătoarele de parbriz. Era îngheţat şi rigid şi a trosnit
când l-a mototolit. Înainte de a se urca în maşină, au mai
zăbovit o clipă, au stat să „asculte” liniştea şi să privească,
spre vest, munţii care se profilau pe cerul plin de stele.
S-au îndreptat spre nord, pe strada principală, prin
orăşelul care dormea încă, au trecut de tribunal şi de staţia
de benzină, de cinematograful vechi, înaintând prin lumina
slabă aruncată de lămpile stradale, care se reflecta în
vitrinele întunecate ale magazinelor. Singurul martor al
plecării lor a fost câinele sur care stătea de veghe la marginea
oraşului, cu capul plecat şi cu ochi verzui, ce păreau
fantomatici în lumina farurilor.
Era ultima zi din martie şi de-a lungul şoselei se mai vedea
încă o dungă din zăpada dată cu plugul la marginea
drumului. Ieri după-amiază, îndreptându-se spre vest,
zăriseră prima boare de verde prin iarba albită de pe câmpii.
Înainte de apus, se plimbaseră pe un drum plin de noroi şi
auziseră o mierlă de câmpie fluierând de parcă iarna ar fi
plecat cu totul.
Dar dincolo de terenul uşor vălurit al fermei,
Abruptul munţilor Stâncoşi, străvechiul zid calcaros, lung de
o sută şaizeci de kilometri, era încă acoperit de zăpadă şi
tatăl îi spusese băiatului că vor găsi cu siguranţă acolo
zăpadă bună, de primăvară.
După ce au ieşit din oraş, la un kilometru şi jumătate spre
nord au părăsit autostrada şi au luat-o la stânga, pe un
drum drept, pe care au mers cam patruzeci de kilometri fără
să întâlnească nicio curbă până la Abrupt. Au văzut
căprioare şi coioţi şi chiar când s-a terminat asfaltul şi a
început pietrişul, o bufniţă mare, cu aripi deschise la
culoare, s-a desprins dintre plopii canadieni şi a început să
plutească jos, pe deasupra lor, de parcă ar fi vrut să-i
ghideze.
Iar zidul muntos se profila tot mai aproape, un
albastru umbrit, vizionar, până când li s-a părut că se
deschide în faţa lor şi s-au trezit trecând printr-un culoar
întortocheat în care un şuvoi de zăpadă topită se rostogolea
printre plopii golaşi şi printre sălcii, ducând cu sine bucăţi
albe de pin şi pietre de culoarea osului, ridicându-se
ameninţător de o parte şi de alta a drumului. "
Vieti incercate este povestea unui cuplu new-yorkez si a unei fete debusolate, este povestea celor bogati si saraci, de fapt un portret al societatii americane contemporane.
Doi schiori descopera cadavrul inghetat al unei tinere, Abbie Cooper, cautata pentru crima si acte de ecoterorism. Accident? Sinucidere? Crima?
Adevaratul subiect al romanului nu este ecoterorismul, ci viata de cuplu, divortul si consecintele acestuia asupra copiilor. Sarah, mama lui Abbie, nu l-a iertat niciodata pe Ben că a parasit-o si il invinuieste pentru moartea lui Abbie.
"Nicholas Evans, acest mare magician al literaturii!" – New York Times
"Disperarea si secretele unei familii americane destramate de minciuni, reunite apoi de o tragedie. Un roman liric, cu un succes rasunator." – Booklist
Fragment :
" S-au sculat înainte de ivirea zorilor şi au ieşit din cameră,
sub un cer fără lună, dar cu puzderie de stele. Respiraţia li
se transforma în aburi vizibili în aerul rece, iar cizmele
scrâşneau pe pietrişul îngheţat din parcarea motelului.
Vechea maşină de teren, singura din parcare, era plină de
chiciură. Băiatul a fixat schiurile pe capotă, iar tatăl a
aranjat bagajele, apoi s-a dus în faţă, să scoată ziarul prins
cu ştergătoarele de parbriz. Era îngheţat şi rigid şi a trosnit
când l-a mototolit. Înainte de a se urca în maşină, au mai
zăbovit o clipă, au stat să „asculte” liniştea şi să privească,
spre vest, munţii care se profilau pe cerul plin de stele.
S-au îndreptat spre nord, pe strada principală, prin
orăşelul care dormea încă, au trecut de tribunal şi de staţia
de benzină, de cinematograful vechi, înaintând prin lumina
slabă aruncată de lămpile stradale, care se reflecta în
vitrinele întunecate ale magazinelor. Singurul martor al
plecării lor a fost câinele sur care stătea de veghe la marginea
oraşului, cu capul plecat şi cu ochi verzui, ce păreau
fantomatici în lumina farurilor.
Era ultima zi din martie şi de-a lungul şoselei se mai vedea
încă o dungă din zăpada dată cu plugul la marginea
drumului. Ieri după-amiază, îndreptându-se spre vest,
zăriseră prima boare de verde prin iarba albită de pe câmpii.
Înainte de apus, se plimbaseră pe un drum plin de noroi şi
auziseră o mierlă de câmpie fluierând de parcă iarna ar fi
plecat cu totul.
Dar dincolo de terenul uşor vălurit al fermei,
Abruptul munţilor Stâncoşi, străvechiul zid calcaros, lung de
o sută şaizeci de kilometri, era încă acoperit de zăpadă şi
tatăl îi spusese băiatului că vor găsi cu siguranţă acolo
zăpadă bună, de primăvară.
După ce au ieşit din oraş, la un kilometru şi jumătate spre
nord au părăsit autostrada şi au luat-o la stânga, pe un
drum drept, pe care au mers cam patruzeci de kilometri fără
să întâlnească nicio curbă până la Abrupt. Au văzut
căprioare şi coioţi şi chiar când s-a terminat asfaltul şi a
început pietrişul, o bufniţă mare, cu aripi deschise la
culoare, s-a desprins dintre plopii canadieni şi a început să
plutească jos, pe deasupra lor, de parcă ar fi vrut să-i
ghideze.
Iar zidul muntos se profila tot mai aproape, un
albastru umbrit, vizionar, până când li s-a părut că se
deschide în faţa lor şi s-au trezit trecând printr-un culoar
întortocheat în care un şuvoi de zăpadă topită se rostogolea
printre plopii golaşi şi printre sălcii, ducând cu sine bucăţi
albe de pin şi pietre de culoarea osului, ridicându-se
ameninţător de o parte şi de alta a drumului. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
