Doamnele de Marti de Monika Peetz. carte PDF📚
- AUTOR: Monika Peetz
- CATEGORIA: Bestseller
- NR. DE PAGINI: 283
- LIMBA: Română
Cărți «Doamnele de Marti de Monika Peetz. carte PDF📚». Rezumatul cărții:
Un roman vandut in peste 800 000 de exemplare in Germania, in numai jumatate de an, si tradus in 22 de limbi.
Cinci doamne, cinci prietene. Cu cincisprezece ani in urma, dupa absolvirea unui curs de limba franceza, cele cinci doamne au hotarat sa bea un pahar la Le Jardin si de atunci se intalnesc cu sfintenie in prima zi de marti din fiecare luna. Au masa lor rezervata, aceeasi, langa semineu, si toata lumea le numeste „Doamnele de marti“. Ele planuiesc ceva cu totul special, o calatorie la capatul careia nimic nu va mai fi cum a fost. Pas cu pas, se vor apropia tot mai mult de un secret care le va schimba viata si pe ele.
Cu temperamente cat se poate de diferite. Caroline, procuror de meserie, consecventa si hotarata, Kiki, mereu indragostita, Eva, familista convinsa si sclava a cifrei patru. Are patruzeci de ani, patru copii si mintea in patru zari. Estelle, sotie de farmacist, femeie moderna si rasfatata, genul care isi indeasa peste masura in geamantane si ii lasa pe altii sa i le care. Si Judith, miniona si plina de gratie, regina dramelor din societatea lor, care prefera sa-si discute problemele la nesfarsit in loc sa le rezolve.
Fragment :
" -Haide odată, Tom! Mişcă-ţi fundul! a urlat Luc. Oaspeţii
trebuie să sosească din clipă în clipă.
Patronul restaurantului Le Jardin îl alerga fără milă pe
chelnerul cel nou, copleşindu-1 cu comenzile sale, mitraliate
câte una pe secundă.
- Cinci seturi de pahare, am zis... Dar nu din vesela
comună... Unde-s florile?... Trebuie să-mi bat capul pentru
fiecare amănunt?
Tom nu înţelegea nimic din toată povestea asta. Pentru
cine dezlănţuia Luc tot balamucul? Se uitase şi în caietul
de rezervări, dar nu se lămurise absolut deloc.
- Nici măcar nu există rezervare pentru masa de lângă
şemineu.
Luc a încremenit, ca şi cum ar fi auzit cea mai imbecilă
replică din viaţa lui.
- Te-ai uitat pe calendar?
- Sigur că da.
-Ş i?
- Scrie „marţi".
- Prima marţi din lună, a ridicat Luc glasul. Asta înseamnă...
- E vreo sărbătoare franţuzească? a mai încercat Tom,
ca la „Cine ştie câştigă".
Luc a gemut din greu. Poate că a greşit acordându-i o
şansă unui băiat care se lăsase de şcoală şi ajunsese şomer.
Singura legătură dintre Tom şi gastronomie se consumase
cu ocazia apariţiei lui pe lume. Un fraier se lăsase mânat
de hormoni, pe vremuri, în bufetul Clubului de Gimnastică
şi Sport din Euskirchen. Din păcate, însă, fraierul fusese
chiar Luc. De aceea nici nu o putuse refuza pe fosta sa prie-
tenă care, cu cinci săptămâni în urmă, i-1 lăsase în faţa uşii
pe fructul iubirii lor, care risca să o apuce pe căi greşite.
Copilul împlinise între timp nouăsprezece ani şi semăna
leit cu maică-sa. Aşa considera Luc.
- Cele mai fidele cliente ale mele au făcut rezervare pen-
tru ora opt. La fel ca în fiecare lună, în prima zi de marţi.
Ehei, eram simplu chelner când au venit ele prima dată, s-a
lăsat Luc în voia nostalgiei, cu accentul său veritabil de
Koln, care trăda limpede că nu avea strop de sânge francez,
iar „Luc" era doar un nume de scenă.
Dar Institut Franţais, aflat în vecinătate, era cea mai
bună garanţie pentru imaginea restaurantului.
Tom încă nu se lămurise:
- Da, şi ce-i cu asta?
Luc a oftat din nou. La şaizeci şi cinci de ani, ai tot dreptul
să te gândeşti la cineva care ar merita să ducă mai departe
ceea ce tu ai reuşit să construieşti. Insă cum i-ai putea explica
propriului tău fiu limitat ce anume le făcea atât de deosebite
pe cele cinci doamne? Veneau la el în local de cincisprezece
ani. La început în fiecare marţi, pe urmă o dată pe lună. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
