Casa - Noptii 1 - Semnul de P.C si Kristin Cast. carte PDF📚
- AUTOR: P.C si Kristin Cast
- CATEGORIA: Literatura Universală
- NR. DE PAGINI: 213
- LIMBA: Română
Cărți «Casa - Noptii 1 - Semnul de P.C si Kristin Cast. carte PDF📚». Rezumatul cărții:
Zoey Redbird este o adolescenta de saisprezece ani, a carei viata o ia complet razna in momentul in care primeste Semnul Noptii. Aleasa sa fie initiata in scoala de vampiri, Zoey pleaca de acasa, un loc pe care il uraste de moarte din pricina tatalui vitreg, si incepe o aventura care ii schimba total viata.
Dezamagita de prieteni, plina de indoieli si de nesiguranta, pustoaica nu o are alaturi decat pe bunica Redbird, al carei sange cherokee il poarta si ea in vine. Ajunsa in Casa Noptii, locul transformarii ei in vampir adevarat, Zoey se va confrunta cu o altfel de existenta, va trece prin intamplari care ii vor confirma calitatile si ii vor desavarsi in cele din urma destinul. Mai mult, va gasi acolo prieteni adevarati si un loc caruia, in sfarsit, sa ii apartina.
P.C. Cast este o premiata autoare de literatura fantastica si paranormala si un profesor indragit. Fiica sa, Kristin Cast, are si ea premii pentru jurnalism, dar si pentru poezie. Vandut deja in peste 6 milioane de exemplare, primul roman din Casa Noptii se bucura de un urias succes international! Alte aventuri ale rebelei adolescente urmeaza in curand, in volumele Tradarea si Aleasa.
Fragment :
" Şi exact când mă gândeam că o zi mai nasoală de atât nu se poate, am
văzut mortăciunea aia sprijinită de vestiarul meu. Kayla pălăvrăgea întruna
în stilul ei caracteristic şi nici măcar nu l-a remarcat pe tip. La început. De
fapt, dacă mă gândesc mai bine, nimeni altcineva nu l-a mai remarcat până
să înceapă să vorbească, ceea ce, din nefericire, este o dovadă în plus a
ciudatei mele incapacităţi de a mă integra.
— Nu, acum pe bune, Zoey, îţi dau cuvântul meu că Heath nu s-a îmbătat
chiar aşa de rău după meci. Zău, nu mai fi şi tu aşa de rea cu el!
— Mda, am spus cu gândul aiurea. Mă rog.
Apoi m-a luat tuşea. Din nou. M-am simţit ca dracu'. Probabil că trec prin
ceea ce domnul Wise, proful meu cam sărit de pe fix de la cursurile
intensive de biologie, numeşte „pacostea adolescenţei“.
Dacă mor, măcar scap de testarea la geometrie de mâine! Trag şi eu
nădejde...
— Zoey, ce Dumnezeu? Măcar asculţi ce-ţi spun? Cred că a băut doar, ştiu
şi io, patru, hai şase beri şi maxim trei păhărele de alcool. Dar nici măcar
nu contează. Cred că nici nu s-ar fi atins de băutură dacă tâmpiţii ăia de
părinţi ai tăi nu te-ar fi obligat să te duci acasă imediat după meci.
Am schimbat cu ea nişte priviri încărcate de suferinţă, împărtăşind pe
deplin ultima nedreptate la care fusesem supusă de către mama şi cretinul
de taică-meu vitreg cu care se măritase acum trei ani, ani lungi cât
secolele. Apoi, după o pauză prea scurtă, K şi-a reluat pălăvrăgeala.
— Şi-n plus de asta, avea ceva de sărbătorit. Ce Dumnezeu, doar am bătut
echipa Union! - K mi-a zgâlţâit umărul şi şi-a vârât faţa în faţa mea. - Eşti
pe fază? Prietenul tău...
— Aproape-prietenul meu, am corectat-o, străduindu-mă să nu-i tuşesc în
faţă.
— Mă rog. Heath este cel mai bun quarterback al nostru, deci e normal să
sărbătorească. A trecut o veşnicie de când Broken Arrow n-a mai bătut
Union.
— Mai exact şaisprezece ani.
Sunt varză la mate', dar, pe lângă K, eu sunt un geniu.
— Cum ziceam, mă rog. Ideea e că era fericit. Mai lasă-l şi pe el să respire.
— Ideea e că săptămâna asta s-a făcut pulbere de vreo cinci ori. Îmi pare
rău, dar n-am chef să ies cu un tip al cărui principal scop în viaţă a evoluat
de la încercarea de a juca fotbal la încercarea de a da pe gât şase doze fără
să verse. Ca să nu mai pomenesc de faptul că o să ajungă obez de la atâta
bere.
A trebuit să mă opresc ca să tuşesc. Mă simţeam puţin ameţită şi, după ce
îmi trecea un episod de tuse, mă străduiam să respir încet şi adânc. Nu că
ar fi observat ceva moara aia stricată de K. "
Dezamagita de prieteni, plina de indoieli si de nesiguranta, pustoaica nu o are alaturi decat pe bunica Redbird, al carei sange cherokee il poarta si ea in vine. Ajunsa in Casa Noptii, locul transformarii ei in vampir adevarat, Zoey se va confrunta cu o altfel de existenta, va trece prin intamplari care ii vor confirma calitatile si ii vor desavarsi in cele din urma destinul. Mai mult, va gasi acolo prieteni adevarati si un loc caruia, in sfarsit, sa ii apartina.
P.C. Cast este o premiata autoare de literatura fantastica si paranormala si un profesor indragit. Fiica sa, Kristin Cast, are si ea premii pentru jurnalism, dar si pentru poezie. Vandut deja in peste 6 milioane de exemplare, primul roman din Casa Noptii se bucura de un urias succes international! Alte aventuri ale rebelei adolescente urmeaza in curand, in volumele Tradarea si Aleasa.
Fragment :
" Şi exact când mă gândeam că o zi mai nasoală de atât nu se poate, am
văzut mortăciunea aia sprijinită de vestiarul meu. Kayla pălăvrăgea întruna
în stilul ei caracteristic şi nici măcar nu l-a remarcat pe tip. La început. De
fapt, dacă mă gândesc mai bine, nimeni altcineva nu l-a mai remarcat până
să înceapă să vorbească, ceea ce, din nefericire, este o dovadă în plus a
ciudatei mele incapacităţi de a mă integra.
— Nu, acum pe bune, Zoey, îţi dau cuvântul meu că Heath nu s-a îmbătat
chiar aşa de rău după meci. Zău, nu mai fi şi tu aşa de rea cu el!
— Mda, am spus cu gândul aiurea. Mă rog.
Apoi m-a luat tuşea. Din nou. M-am simţit ca dracu'. Probabil că trec prin
ceea ce domnul Wise, proful meu cam sărit de pe fix de la cursurile
intensive de biologie, numeşte „pacostea adolescenţei“.
Dacă mor, măcar scap de testarea la geometrie de mâine! Trag şi eu
nădejde...
— Zoey, ce Dumnezeu? Măcar asculţi ce-ţi spun? Cred că a băut doar, ştiu
şi io, patru, hai şase beri şi maxim trei păhărele de alcool. Dar nici măcar
nu contează. Cred că nici nu s-ar fi atins de băutură dacă tâmpiţii ăia de
părinţi ai tăi nu te-ar fi obligat să te duci acasă imediat după meci.
Am schimbat cu ea nişte priviri încărcate de suferinţă, împărtăşind pe
deplin ultima nedreptate la care fusesem supusă de către mama şi cretinul
de taică-meu vitreg cu care se măritase acum trei ani, ani lungi cât
secolele. Apoi, după o pauză prea scurtă, K şi-a reluat pălăvrăgeala.
— Şi-n plus de asta, avea ceva de sărbătorit. Ce Dumnezeu, doar am bătut
echipa Union! - K mi-a zgâlţâit umărul şi şi-a vârât faţa în faţa mea. - Eşti
pe fază? Prietenul tău...
— Aproape-prietenul meu, am corectat-o, străduindu-mă să nu-i tuşesc în
faţă.
— Mă rog. Heath este cel mai bun quarterback al nostru, deci e normal să
sărbătorească. A trecut o veşnicie de când Broken Arrow n-a mai bătut
Union.
— Mai exact şaisprezece ani.
Sunt varză la mate', dar, pe lângă K, eu sunt un geniu.
— Cum ziceam, mă rog. Ideea e că era fericit. Mai lasă-l şi pe el să respire.
— Ideea e că săptămâna asta s-a făcut pulbere de vreo cinci ori. Îmi pare
rău, dar n-am chef să ies cu un tip al cărui principal scop în viaţă a evoluat
de la încercarea de a juca fotbal la încercarea de a da pe gât şase doze fără
să verse. Ca să nu mai pomenesc de faptul că o să ajungă obez de la atâta
bere.
A trebuit să mă opresc ca să tuşesc. Mă simţeam puţin ameţită şi, după ce
îmi trecea un episod de tuse, mă străduiam să respir încet şi adânc. Nu că
ar fi observat ceva moara aia stricată de K. "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
