Robert Galbraith – Chemarea cucului. PDF📚
- AUTOR: Robert Galbraith
- CATEGORIA: Detectivi/ Thriller-e
- NR. DE PAGINI: 341
- LIMBA: Română
Cărți «Robert Galbraith – Chemarea cucului. PDF📚». Rezumatul cărții:
Atunci cand un topmodel celebru isi gaseste moartea cazand de la un balcon acoperit de zapada din Mayfair, se presupune ca fata labila emotional s-a sinucis. Cu toate astea, fratele ei refuza sa creada concluzia politiei si ii cere detectivului particular Cormoran Strike sa se ocupe de caz. Strike este un veteran de razboi - cu traume atat fizice, cat si psihice -, a carui viata e un dezastru.
Desi ii ofera o siguranta financiara, ancheta are pretul ei: cu cat Strike patrunde mai adanc in lumea complexa a tinerei fete, cu atat lucrurile devin mai sumbre si pericolele nu intarzie sa apara.
Captivant, cu o scriitura eleganta, impregnat de atmosfera londoneza - de la strazile tacute din Mayfair si puburile dosnice din East End, la agitatia din Soho -, Chemarea cuculu este o carte remarcabila. Aducandu-l in scena pe Cormoran Strike, acesta este primul roman politist al scriitoarei ;J.K. Rowling, scris sub pseudonimul; Robert Gilbraith si care s-a bucurat de o primire entuziasta.
Fragment :
" Agitaţia din stradă era ca un zumzăit de muşte. Fotografii se adunaseră în
spatele barierelor patrulate de poliţie, având pregătite aparatele foto cu boturi
lungi, aburii respiraţiei ridicându-se în aer. Zăpada cădea neîncetat peste căciuli şi
umeri; degete înmănuşate ştergeau obiectivele foto.
În răstimpuri, izbucneau
rafale de clicuri sporadice, când privitorii, ca să-şi omoare timpul, pozau cortul
din prelată albă aflat în mijlocul drumului, având în spate intrarea în clădirea din
cărămidă roşie cu balconul de la ultimul etaj de unde căzuse cadavrul.
În spatele paparazzilor înghesuiţi se vedeau dube albe cu antene de satelit
enorme, în vreme ce sunetiştii cu căştile pe urechi bântuiau prin preajmă. Între
înregistrări, reporterii băteau mărunt din picioare şi-şi încălzeau mâinile pe
paharele fierbinţi cu cafea cumpărate de la cafeneaua aglomerată situată la câteva
străzi mai încolo.
Ca să-şi umple timpul, cameramanii cu fesuri de lână filmau
spinările fotografilor, balconul, cortul care ascundea cadavrul, apoi se
repoziţionau pentru cadre mai largi, ce cuprindeau haosul instalat în strada
Mayfair, calmă şi înzăpezită, cu şirurile ei de uşi negre şi lucioase încadrate de
porticuri din piatră albă şi flancate de arbuşti ornamentali. Intrarea de la numărul
18 era delimitată cu bandă galbenă. Poliţiştii, unii dintre ei experţi criminalişti
îmbrăcaţi în alb, puteau fi zăriţi în holul de dincolo.
Posturile de televiziune transmiseseră deja ştirea de câteva ore. Curioşii se
îngrămădeau la cele două capete ale străzii, ţinuţi pe loc de alţi poliţişti. Unii
veniseră special ca să vadă, alţii se opriseră în drum spre serviciu. Mulţi îşi ţineau
telefoanele mobile ridicate ca să facă poze înainte să-şi continue drumul.
Un tânăr, neştiind care era balconul important, le fotografia pe toate, pe rând, deşi cel
din mijloc era umplut de trei arbuşti plini de frunze, tunşi frumos în formă de
glob, care abia lăsau loc pentru o fiinţă umană.
Un grup de adolescente veniseră cu flori şi erau filmate înmânându-le
poliţiştilor, care încă nu se hotărâseră unde ar fi locul potrivit pentru ele, lăsându-
le cu stângăcie în spatele dubei de poliţie, conştienţi că obiectivele camerelor de
filmat le urmăreau fiecare mişcare.
Corespondenţii trimişi de canalele de ştiri menţineau un flux constant de
comentarii şi speculaţii în jurul puţinelor elemente de senzaţional pe care le cunoşteau.
„... din apartamentul ei de la mansardă în jurul orei două noaptea. Poliţia a
fost alertată de paznicul clădirii...”
„... nici un semn că ar avea de gând să ia cadavrul de aici, ceea ce i-a făcut pe
unii să speculeze...”
„... nu ştim dacă a fost singură când a căzut...”
„... echipele au intrat în clădire şi vor efectua o percheziţie minuţioasă.”
O lumină deprimantă umplea interiorul cortului. Doi bărbaţi stăteau pe vine
lângă cadavru, gata să-l aşeze, în sfârşit, într-un sac. Din capul fetei cursese puţin
sânge pe zăpadă. Faţa era zdrobită şi tumefiată, un ochi redus la o zbârcitură,
celălalt arătându-se ca o felie de alb mai între pleoapele umflate.
Când bluza cu
paiete pe care o purta scânteia în lumina uşor schimbătoare, crea impresia
tulburătoare de mişcare, de parcă fata ar fi respirat din nou sau îşi încorda
muşchii, gata să se ridice. Ninsoarea cădea pe prelata de deasupra, auzindu-se ca
un răpăit estompat de vârfuri de degete.
— Unde dracu-i ambulanţa aia?
Inspectorul de poliţie Roy Carver începea să se înfurie. Un ins burduhănos, cu
faţa de culoarea cărnii de vită conservate, ale cărui cămăşi erau de obicei pătate de
transpiraţie la subsuori, îşi epuizase deja rezerva limitată de răbdare cu ore în
urmă. Se afla aici aproape de tot atâta timp ca şi cadavrul. Picioarele îi
îngheţaseră aşa de tare, că nu le mai simţea şi era ameţit de foame.
— Ambulanţa e la două minute de-aici, spuse sergentul Eric Wardle,
răspunzându-i fără să vrea şefului său în timp ce intra în cort cu mobilul la ureche.
I-am făcut un pic de loc aici.
Carver mârâi. Proasta lui dispoziţie era exacerbată de convingerea că pe
Wardle îl sensibiliza prezenţa fotografilor. Plăcut la înfăţişare, cu un aer băieţos,
cu părul castaniu des şi ondulat, acum glazurat cu zăpadă, Wardle, considera
Carver, pierduse mai mult timp decât era necesar în cele câteva incursiuni pe care
le făcuse în afara cortului.
— Bine măcar că mulţimea de-afară o să plece când o să dispară cadavrul de-
aici, adăugă Wardle, continuând să se uite afară la fotografi.
— N-o să plece cât timp vom continua să tratăm locul ăsta ca pe un loc al
crimei, se răsti Carver la el.
Wardle nu răspunse la provocarea nerostită, dar Carver explodă totuşi:
— Vaca asta proastă s-a aruncat. Nu mai era nimeni cu ea. Aşa-zisa ta martoră
era drogată şi nu mai ştia...
— Uite că vine, spuse Wardle şi, spre dezgustul lui Carver, ieşi iar din cort, ca
să aştepte ambulanţa direct în câmpul vizual al camerelor.
Vestea a luat locul forţat ştirilor despre viaţa politică, războaie şi dezastre şi
fiecare versiune a relatării era presărată cu imagini ale chipului fără cusur al
moartei sau ale corpului ei zvelt şi sculptat. În câteva ore, puţinele fapte cunoscute
s-au răspândit ca un virus la milioane de oameni: cearta cu prietenul ei celebru,
care avusese loc în public, drumul spre casă singură, ţipetele auzite de vecini şi
căderea finală, fatală... "
Desi ii ofera o siguranta financiara, ancheta are pretul ei: cu cat Strike patrunde mai adanc in lumea complexa a tinerei fete, cu atat lucrurile devin mai sumbre si pericolele nu intarzie sa apara.
Captivant, cu o scriitura eleganta, impregnat de atmosfera londoneza - de la strazile tacute din Mayfair si puburile dosnice din East End, la agitatia din Soho -, Chemarea cuculu este o carte remarcabila. Aducandu-l in scena pe Cormoran Strike, acesta este primul roman politist al scriitoarei ;J.K. Rowling, scris sub pseudonimul; Robert Gilbraith si care s-a bucurat de o primire entuziasta.
Fragment :
" Agitaţia din stradă era ca un zumzăit de muşte. Fotografii se adunaseră în
spatele barierelor patrulate de poliţie, având pregătite aparatele foto cu boturi
lungi, aburii respiraţiei ridicându-se în aer. Zăpada cădea neîncetat peste căciuli şi
umeri; degete înmănuşate ştergeau obiectivele foto.
În răstimpuri, izbucneau
rafale de clicuri sporadice, când privitorii, ca să-şi omoare timpul, pozau cortul
din prelată albă aflat în mijlocul drumului, având în spate intrarea în clădirea din
cărămidă roşie cu balconul de la ultimul etaj de unde căzuse cadavrul.
În spatele paparazzilor înghesuiţi se vedeau dube albe cu antene de satelit
enorme, în vreme ce sunetiştii cu căştile pe urechi bântuiau prin preajmă. Între
înregistrări, reporterii băteau mărunt din picioare şi-şi încălzeau mâinile pe
paharele fierbinţi cu cafea cumpărate de la cafeneaua aglomerată situată la câteva
străzi mai încolo.
Ca să-şi umple timpul, cameramanii cu fesuri de lână filmau
spinările fotografilor, balconul, cortul care ascundea cadavrul, apoi se
repoziţionau pentru cadre mai largi, ce cuprindeau haosul instalat în strada
Mayfair, calmă şi înzăpezită, cu şirurile ei de uşi negre şi lucioase încadrate de
porticuri din piatră albă şi flancate de arbuşti ornamentali. Intrarea de la numărul
18 era delimitată cu bandă galbenă. Poliţiştii, unii dintre ei experţi criminalişti
îmbrăcaţi în alb, puteau fi zăriţi în holul de dincolo.
Posturile de televiziune transmiseseră deja ştirea de câteva ore. Curioşii se
îngrămădeau la cele două capete ale străzii, ţinuţi pe loc de alţi poliţişti. Unii
veniseră special ca să vadă, alţii se opriseră în drum spre serviciu. Mulţi îşi ţineau
telefoanele mobile ridicate ca să facă poze înainte să-şi continue drumul.
Un tânăr, neştiind care era balconul important, le fotografia pe toate, pe rând, deşi cel
din mijloc era umplut de trei arbuşti plini de frunze, tunşi frumos în formă de
glob, care abia lăsau loc pentru o fiinţă umană.
Un grup de adolescente veniseră cu flori şi erau filmate înmânându-le
poliţiştilor, care încă nu se hotărâseră unde ar fi locul potrivit pentru ele, lăsându-
le cu stângăcie în spatele dubei de poliţie, conştienţi că obiectivele camerelor de
filmat le urmăreau fiecare mişcare.
Corespondenţii trimişi de canalele de ştiri menţineau un flux constant de
comentarii şi speculaţii în jurul puţinelor elemente de senzaţional pe care le cunoşteau.
„... din apartamentul ei de la mansardă în jurul orei două noaptea. Poliţia a
fost alertată de paznicul clădirii...”
„... nici un semn că ar avea de gând să ia cadavrul de aici, ceea ce i-a făcut pe
unii să speculeze...”
„... nu ştim dacă a fost singură când a căzut...”
„... echipele au intrat în clădire şi vor efectua o percheziţie minuţioasă.”
O lumină deprimantă umplea interiorul cortului. Doi bărbaţi stăteau pe vine
lângă cadavru, gata să-l aşeze, în sfârşit, într-un sac. Din capul fetei cursese puţin
sânge pe zăpadă. Faţa era zdrobită şi tumefiată, un ochi redus la o zbârcitură,
celălalt arătându-se ca o felie de alb mai între pleoapele umflate.
Când bluza cu
paiete pe care o purta scânteia în lumina uşor schimbătoare, crea impresia
tulburătoare de mişcare, de parcă fata ar fi respirat din nou sau îşi încorda
muşchii, gata să se ridice. Ninsoarea cădea pe prelata de deasupra, auzindu-se ca
un răpăit estompat de vârfuri de degete.
— Unde dracu-i ambulanţa aia?
Inspectorul de poliţie Roy Carver începea să se înfurie. Un ins burduhănos, cu
faţa de culoarea cărnii de vită conservate, ale cărui cămăşi erau de obicei pătate de
transpiraţie la subsuori, îşi epuizase deja rezerva limitată de răbdare cu ore în
urmă. Se afla aici aproape de tot atâta timp ca şi cadavrul. Picioarele îi
îngheţaseră aşa de tare, că nu le mai simţea şi era ameţit de foame.
— Ambulanţa e la două minute de-aici, spuse sergentul Eric Wardle,
răspunzându-i fără să vrea şefului său în timp ce intra în cort cu mobilul la ureche.
I-am făcut un pic de loc aici.
Carver mârâi. Proasta lui dispoziţie era exacerbată de convingerea că pe
Wardle îl sensibiliza prezenţa fotografilor. Plăcut la înfăţişare, cu un aer băieţos,
cu părul castaniu des şi ondulat, acum glazurat cu zăpadă, Wardle, considera
Carver, pierduse mai mult timp decât era necesar în cele câteva incursiuni pe care
le făcuse în afara cortului.
— Bine măcar că mulţimea de-afară o să plece când o să dispară cadavrul de-
aici, adăugă Wardle, continuând să se uite afară la fotografi.
— N-o să plece cât timp vom continua să tratăm locul ăsta ca pe un loc al
crimei, se răsti Carver la el.
Wardle nu răspunse la provocarea nerostită, dar Carver explodă totuşi:
— Vaca asta proastă s-a aruncat. Nu mai era nimeni cu ea. Aşa-zisa ta martoră
era drogată şi nu mai ştia...
— Uite că vine, spuse Wardle şi, spre dezgustul lui Carver, ieşi iar din cort, ca
să aştepte ambulanţa direct în câmpul vizual al camerelor.
Vestea a luat locul forţat ştirilor despre viaţa politică, războaie şi dezastre şi
fiecare versiune a relatării era presărată cu imagini ale chipului fără cusur al
moartei sau ale corpului ei zvelt şi sculptat. În câteva ore, puţinele fapte cunoscute
s-au răspândit ca un virus la milioane de oameni: cearta cu prietenul ei celebru,
care avusese loc în public, drumul spre casă singură, ţipetele auzite de vecini şi
căderea finală, fatală... "
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
