James Clavel- Shogun, Nuvelă Japoneză, Vol.1 (Citeste online pdf) .pdf 📖
- AUTOR: James Clavel
- CATEGORIA: Filme- Cărți
- NR. DE PAGINI: 427
- LIMBA: Română
Cărți «James Clavel- Shogun, Nuvelă Japoneză, Vol.1 (Citeste online pdf) .pdf 📖». Rezumatul cărții:
Descarcă cartea onbline gratis James Clavel- Shogun, Nuvelă Japoneză, Vol.1 carte .PDF
Aş dori să mulţumesc tuturor acelora care - morţi sau în viaţă - aici, în Asia şi
Europa, au făcut cu putinţă, prin sprijinul lor, apariţia acestui roman.
Lookout Mountain, California
Despre autor
James Clavell, născut Charles Edmund Dumaresq Clavell, a fost un romancier britanic, scenarist, regizor și veteran al II-lea război mondial și POW. Clavell este cel mai bine cunoscut pentru seria sa epică de romane Asian Saga și adaptările lor televizate, alături de filme precum Marea evadare, Zbura și To Sir, with Love .
PROLOG
Furtuna rupea din el, îi simţea muşcătura până în adâncul fiinţei şi ştia că, dacă
nu acostează în trei zile, vor fi morţi cu toţii. Prea multe morţi în această călătorie,
gândi, sunt pilotul şef al unei flote moarte. O singură navă rămasă din cinci,
douăzeci şi opt de oameni dintr-un echipaj de o sută şapte, dintre care acum doar
zece se mai ţin pe picioare, iar ceilalţi sunt pe moarte, şi printre ei Căpitanul
General. Fără provizii, apă mai deloc, iar câtă a rămas e sălcie şi tulbure...
Îl chema John Blackthorne şi era singur pe punte, în afară de marinarul de
veghe la provă, Salamon mutul, care se ghemuise la adăpost sub vânt, scrutând
marea din faţă.
Nava se înclină sub o rafală bruscă şi Blackthorne se prinse de braţul scaunului
fixat pe dunetă, lângă timonă, până ce corabia se redresa, scârţâind din toate
încheieturile. Se numea Erasmus - două sute şaizeci de tone, navă comercială
înarmată înregistrată la Rotterdam, cu trei catarge, douăzeci de tunuri, şi singura
supravieţuitoare din prima forţă expediţionară trimisă de Ţările de Jos să înfrunte
duşmanul în Lumea Nouă. Primele nave olandeze care izbutiseră să destrame taina
trecerii prin Strâmtoarea Magellan. Patru sute nouăzeci şi şase de oameni, toţi
voluntari. Toţi olandezi, în afară de trei englezi - doi piloţi si un ofiţer. Misiunea lor:
să jefuiască posesiunile spaniole şi portugheze din Lumea Nouă şi să le dea pradă
focului; să obţină concesiuni comerciale permanente; să descopere noi insule în
Oceanul Pacific, care ar fi putut servi drept baze, şi să le proclame teritorii
olandeze; iar după trei ani să se întoarcă acasă.
De mai bine de patru decenii, Ţările de Jos protestante erau în' război cu Spania
catolică, luptând să doboare detestatul jug spaniol. Olanda, numită uneori
Provinciile Unite sau Ţările de Jos, încă mai era, juridic, parte a Imperiului Spaniol.
Anglia, singura ei aliată, prima ţară din lumea creştină care, în urmă cu vreo
şaptezeci şi ceva de ani, se rupsese de Curtea Papală de la Roma şi devenise
protestantă, se afla şi ea de douăzeci de ani în război cu Spania, iar de zece era
aliată deschis cu Ţările de Jos.
Vântul se înteţi şi mai mult şi nava se balansa. Naviga cu catargele goale, doar
cu gabierul de furtună. Dar chiar şi aşa curenţii şi vijelia o purtau spre orizontul din
ce în ce mai întunecat.
Acolo furtuna e şi mai puternică, îşi spuse Blackthorne, şi alte recifuri, alte
bancuri de nisip. Şi marea necunoscută. Bun! O viaţă întreagă am înfruntat marea
Pag. 1
şi totdeauna am ieşit învingător. Şi o să înving mereu.
Primul pilot englez care a trecut prin Strâmtoarea Magellan. Da, primul - şi
primul pilot care a navigat vreodată în aceste ape asiatice, în afară de câţiva
bastarzi de portughezi sau spanioli nenorociţi, care încă îşi mai închipuie că lumea
le aparţine. Primul englez pe aceste mări...
Atâtea lucruri înfăptuite pentru prima dată. Da. Şi atâţia morţi ca să le
dobândeşti..
Gustă şi adulmecă din nou vântul, însă nu se simţea nici un semn de pământ.
Cercetă oceanul mohorât şi mânios. Nici un fir de algă sau pată de culoare care să-i
vestească ţărmul. Văzu creasta unui alt recif, departe, la tribord, dar asta nu-i
spunea nimic. De o lună îi ameninţau vârfurile recifurilor, dar încă nici urmă de
pământ. Oceanul ăsta e fără de sfârşit, îşi zise. Bine. Doar pentru asta te-ai
pregătit: să navighezi pe mări necunoscute, să le treci pe hartă şi să te întorci din
nou acasă. La câte zile depărtare eşti de casă? Un an şi unsprezece luni şi două
zile. Ultima acostare fusese în Chile, cu o sută treizeci şi trei de zile în urmă, de
cealaltă parte a oceanului pe care Magellan, străbătându-l pentru prima oară acum
optzeci de ani, îl numise Pacific.
Blackthorne era flămând, iar gura şi tot trupul îi ardeau din pricina scorbutului.
îşi forţă ochii să verifice drumul-compas şi mintea să calculeze poziţia aproximativă
pentru navă. O dată punctul înscris in cartea-pilot, manualul lui de navigaţie, va fi
în siguranţă pe acest petec de ocean. Iar dacă el era în siguranţă, nici corabia nu
era în primejdie şi atunci, împreună, s-ar putea să găsească Japoniile, sau chiar şi
pe regele creştin Prester John, şi a lui împărăţie de Aur, despre care legenda spune
că se află la nord de Chitai, oriunde o fi acest Chitai.
Şi, cu partea mea din câştig, voi naviga iarăşi spre vest, către casă: primul pilot
englez care va face înconjurul globului, şi nu-mi voi mai părăsi niciodată căminul.
Niciodată. Niciodată. Jur pe capul fiului meu!
Rafala de vânt îi întrerupse hoinăreala minţii şi-i alungă somnul. Să dormi acum
ar fi o nebunie. N-ai să te mai trezeşti niciodată din somn, gândi, şi întinse braţele
ca să-şi destindă muşchii amorţiţi ai spatelui, trăgându-şi apoi, mai strâns,
mantaua în jurul trupului. Velele erau în regulă, iar timona legată bine. Marinarul
de veghe la provă era treaz. Aşa că se aşeză răbdător pe scaun şi se rugă să dea
de pământ.
- Du-te jos, pilotule! Iau eu cartul, dacă vrei. Hendrik Specz, al doilea secund, se
târa prin tambuchi pe punte, cu faţa cenuşie de oboseală, ochii înfundaţi în orbite,
pielea galbenă şi pătată. Se sprijini greoi de copastie, căznindu-se să vomite.
Binecuvântat fie Domnul Iisus şi afurisită ziua când am părăsit Olanda!
- Unde e secundul, Hendrik?
- În pat. Nu se poate da jos din patul lui, scheit voii, şi n-o să se dea până la
Judecata de Apoi.
- Şi Căpitanul General?
- Plânge după mâncare şi apă. Hendrik scuipă. O să-i spun c-o să frig un clapon
şi-o să i-l aduc pe-o tavă de argint, c-o sticlă de rachiu, s-alunece mai bine pe gât.
Scheit-huis! Coot!
- Ţine-ţi gura!
- O să mi-o ţin, pilotule. Dar are gărgăuni la cap şi-o să murim din pricina lui.
Tânărul icni şi scuipă o flegmă tulbure. Sfinte Iisuse Cristoase, ajută-mă!
- Du-te jos. întoarce-te în zori.
Recomandat pentru o lectură plăcută: ➾
