biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Cărți romantice » Rachel Winters - Caut suflet pereche citește cărți care te fac să zîmbești online .PDF 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚
Rachel Winters - Caut suflet pereche citește cărți care te fac să zîmbești online .PDF 📖

Rachel Winters - Caut suflet pereche citește cărți care te fac să zîmbești online .PDF 📖

Citește online

Cărți «Rachel Winters - Caut suflet pereche citește cărți care te fac să zîmbești online .PDF 📖». Rezumatul cărții:

EVIE SUMMERS – în vârstă de aproape treizeci de ani, pistruiată, păr cârlionțat, roșcat, lung
până la umeri, rochie de zi galben aprins în stilul anilor ’50 și bocanci negri de piele – stă în fața
tejghelei bătând din picior, evident debordând de energie nervoasă.
Barista nu se grăbea cu comanda, iar eu îi mulțumeam în sinea mea pentru pasiunea pe care o
punea în arta stoarcerii perfecte a portocalelor. M-am uitat la ecusonul lui cu „Bună! Eu
sunt..." Xan. Unul dintre numele acelea care anunță că următoarea generație e aici și
meșterește la un suc organic de parcă asta ar fi o experiență spirituală. În timp ce coada
devenea tot mai lungă în urma mea, sucul de portocale pe care-l comandasem primea o doză
serioasă de Zen.
Totuși, de data asta nu m-a deranjat faptul că alții așteptau din cauza mea. Astăzi aveam
nevoie ca drăguțul de Xan să nu se grăbească deloc, astfel încât mie să-mi crească tensiunea
cât mai mult pentru ceea ce urma să fac.
– Vrei să-i adaug și ceva extra, ca să-l fac special?
Doar dacă e vodcă, Xan.
– La ce te-ai gândit?
– Ingredientul magic. Perfect pentru mahmureală.
Xan și-a desfăcut degetele, scoțând la iveală un ou. I-am făcut semn să-l pună în blender. La
urma urmei, n-aveam de gând să beau sucul.
Mâinile îmi tremurau deja, lucru care urma cu certitudine să ajute ca ceea ce aveam de gând să
fac să pară un accident. Am inspirat adânc de câteva ori. Poți s-o faci, Evie Summers, mi-am
spus aspru.
Deși, dacă aveam de gând să fac asta ca la carte, trebuia să uit de numele sărmanului băiat și,
dacă mergea chiar bine, de numărul lui de telefon.
Mi-am verificat telefonul în vreme ce Xan amesteca în blender și am văzut că chatul grupului
JEMS era activ.
Jeremy: O s-o facă? Evie, Evie, Evie. O faci? SPUNE-MI CĂ O FACI
Sarah: Mar, ai ales decorurile pentru mese?
Jeremy: Sarah, tu cauți chatul BRIDEZILLA. Ăsta e pentru chestii mai importante
Maria: OAMENI BUNI! Evie, ești sigură că vrei să faci asta? Adică, sper s-o faci, dragă, dar ești
sigură?
– Ta-da! a făcut Xan, agitându-mi sucul pe dinaintea ochilor.
Inima mi-a luat-o razna. Era momentul.
Evie: Atac
Chiar și la ora asta matinală, în zi de duminică, cafeneaua din sud-estul Londrei
era plină. Aveam în față o cursă cu obstacole. Adolescenți în haine impecabile, ca în reclamele
de la metrou la site-urile de modă pentru care oricine e prea în vârstă. Utilizatori de laptopuri,

prefăcându-se că nu-și terminaseră cafeaua, din care mai luau câte o sorbitură. Mămici-
păpușici, cu copii perfecți, ca din reviste. Și el – tipul Ramones.

De la masa la care stătusem mai devreme cu laptopul meu, îl alesesem pe el ca reper astfel
încât să-i văd pe toți cei ce intrau în cafenea. Se așezase lângă bradul uriaș de Crăciun.
Undeva între douăzeci și cinci și treizeci de ani, drăguț, cu barbă, cu un tricou Ramones pe sub
o cămașă cadrilată și cu un aer mai degrabă de student decât de adult (adică: exact genul
meu).
Venise singur, nu purta verighetă, nu-l însoțea nici un copil. Practic, îndeplinise cerințele minime
pentru un potențial post de amorez. Norocul lui.
Deși, dacă era să fiu sinceră, tipul nu bifase doar niște căsuțe. Eu chiar îl găseam atrăgător,
ceea ce mă făcea și mai agitată. Pentru că în ultima vreme felul în care abordam găsirea unui
tip pe care să-l plac era să-mi imaginez viața pe care am fi putut-o avea împreună, după care să
nu-i mai vorbesc niciodată. Însă nu asta aveam de gând să fac acum.
Mi-am croit loc printre grămada de mese și am ajuns la câțiva pași de ținta mea. El stătea
aplecat deasupra unei cărți – Cum să nu devii adult! de Richard Herring – lucru care m-a făcut
să mă opresc. Asta ar fi citit cel pe care mi l-aș fi dorit drept iubit? Însă nu-mi puteam permite să
fac mofturi, așa că am început să străbat distanța dintre noi.
Încă trei pași.
Doi.
Unul.
Eram chiar lângă el. De aproape, era și mai drăguț.
Acum ori niciodată.
0
0